Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare pastorală la sărbătoarea Nașterii Domnului 2008

„Cristos se naște, măriți-L!
Cristos din ceruri, întâmpinați-L!
Cristos pe pământ, înălțați-vă!”
(Canon, Cântarea I)

Iubiți credincioși,

Întreaga Biserică, creștinătatea toată, retrăiesc, la acest ceas al veșniciei, misterul Nașterii Domnului în Betleem, timpul când oamenii se bucură de sărbătoarea care reunește familiile și care ne face pe toți mai generoși, mai buni și mai atenți față de cei mici, ne îndeamnă să ne adresăm unii altora urări de bine și de bucurie, încât, astfel, lumea care ne înconjoară se schimbă în „lumina” pruncului Isus, devenind mai umană, mai nădăjduitoare.

Acum suntem chemați să retrăim drumul Sfintei Familii spre Betleem, minunea din peștera-staul și adorarea ieslei în care luminează pruncul Isus, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, să ne închinăm Lui, asemenea păstorilor, magilor și tuturor celor care, știuți și neștiuți, L-au iubit.

Acum suntem chemați să Îl ferim de răutatea atât de meschină și înfricoșată a lui Irod și să Îl însoțim în fuga în Egipt, pentru a putea trăi apoi viața ascunsă a Nazaretului și a ne pregăti spiritual pentru Botezul Domnului, însoțindu-L, pe cât firea noastră omenească ne îngăduie, în viața publică, până la săvârșirea misterului pascal – misterul mântuirii noastre.

Dragii mei,

Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la dureroasa începere a persecuției împotriva Bisericii Greco-Catolice, eveniment al istoriei noastre care, la o analiză atentă a Sfintei Scripturi, poate fi asociat într-o oarecare măsură cu istoria nașterii Pruncului din Betleem.

După o călătorie lungă si istovitoare, plecând din Nazaret, când ajunge la Betleem, Sfintei Familii i se închid în față toate porțile, Iosif și Maria fiind obligați să înnopteze într-un grajd, locul ales de Tatăl ceresc, unde s-a și născut Isus, pe care „l-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Luca 2, 7). În același mod, Bisericii Greco-Catolice, după secole de lupte pentru identitatea și emanciparea românilor, în anul 1948, când România era sub ocupație străină, nu i se mai permite să mai aibă un loc în societatea românească și, astfel, este scoasă din viata publică, precum, în spațiul biblic, Sfânta Familie din orașul Betleem. Atunci, Iosif și Maria s-au adăpostit într-o peșteră. În 1948 Biserica noastră și-a găsit adăpost în catacombele moderne ale secolului XX. Mulți dintre dumneavoastră sau părinții dumneavoastră au găzduit preoți și credincioși greco-catolici care veneau să celebreze sfintele slujbe pe ascuns, mărturisindu-și credința cu orice risc.

„Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui” (Mt 2,16). Precum Irod, din vremea lui Isus, a masacrat pruncii de frică să nu-și piardă puterea, Irozii, din timpul anilor de persecuție a Bisericii, au încercat să o distrugă pentru marea „vină” de a fi fost prin secole altar, tribună și școală pentru romani, dar mai ales pentru că s-a opus unui sistem opresiv care-l renega pe Dumnezeu și care atenta la ființa poporului român.

Domnul a avut însă un plan de mântuire cu Fiul Său: „îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt” (Mt 2, 13). Tot astfel, pentru Biserica noastră, Egiptul și salvarea ei au fost familiile și casele dumneavoastră, unde l-ați adăpostit pe Pruncul Isus, celebrând Sfânta Liturghie, rugându-vă Rozariul și Paraclisul, săvârșind pe ascuns Sfintele Taine, continuând să transmiteți credința copiilor și nepoților, într-o vreme când a fi greco-catolic era aspru pedepsit, ca un păcat de neiertat.

Iubiți credincioși,

În Egipt, Sfântul Iosif a auzit un glas al Îngerului care i-a spus: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului” (Mt. 2, 20). Asemenea acestor cuvinte ale îngerului către Iosif, în 1989 a răsunat în viața și conștiința Bisericii noastre clopotul libertății redobândite la căderea „zidurilor și a cortinelor de fier” și la reintrarea ei legitimă în societatea românească.

Revenirea nu a fost ușoară, însă Domnul ne-a binecuvântat cu dumneavoastră, iubiții mei credincioși, care ați rămas mereu împreună cu Isus: și în peștera din Betleem și prin catacombe; și alături de mamele pruncilor uciși de Irod și cu cei de prin pușcării, de la stuf în Deltă sau de la Canal; și în deșertul Egiptului, și prin case, și cămări dosite de știrea securității; și la Nazaret și prin toate noile biserici construite după `89, dând mărturie despre încercare și suferință pentru bucuria Nașterii Domnului și a renașterii acestei Biserici românești.

Cristos se naște iarăși și ne încredințează nouă, Bisericii, o misiune: vestirea Evangheliei prin cuvânt și faptă, prin viața noastră și îndeplinirea îndatoririlor de zi cu zi în conformitate cu voința Sa, prin implicarea în slujba aproapelui și iubirea lui. Tot Bisericii și, totodată, fiecăruia dintre noi, Isus îi încredințează misiunea de a fi propovăduitorii și mărturisitorii adevăratelor valori spirituale și naționale care să ridice poporul român deasupra idealurilor deșarte pe care falșii profeți de ieri și de astăzi au încercat să le inoculeze acestui neam. Asumându-ne această dublă misiune, vom lucra în spiritul Apostolului neamurilor: de acum nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine (Galateni 2, 20) convinși fiind că Domnul vine iarăși doar acolo unde este iertare și dragoste, pace și bună înțelegere.

Iubiți credincioși,

În cetatea Betleem porțile caselor se închideau în fața lui Iosif și, Mariei, „căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Lc 2, 7). Mulți dintre dumneavoastră mai celebrați încă Sfintele Liturghii prin case sau școli, în locuri improprii, pentru că ușile multora dintre bisericile noastre sunt ținute încă închise. Domnul însă a avut un plan cu Familia Sfântă, și suntem convinși că Domnul are un plan al Său și cu Biserica noastră. Porțile se vor deschide, neînțelegerile vor dispărea, vrajba și ura se vor transforma în pace și bună înțelegere, toate după un plan tainic al Domnului, prin care Isus pogoară în fiecare an în istoria Bisericii și în istoria noastră pentru a ne arăta adevăratul chip al lumii și al vieții în deplinătatea lor, pentru a ne dărui lumina cea adevărată a sfințeniei.

Nu trebuie să uităm că puterea lui Dumnezeu se descoperă pentru prima oară în liniștea și feeria unei nopți de vis, în care „slava Domnului a strălucit” (Lc 2, 9), îngerii și păstorii fiind primii martori ai acestui eveniment. Stăpânul lumii este „culcat în iesle” (Lc 2, 16) într-o peșteră săracă, nu pe tron, nu îmbrăcat în purpură, ci înfășat în scutece sărăcăcioase, nu în freamătul, gălăgia și mărirea deșartă ale marilor aglomerări umane, ci departe de lumea dezlănțuită. Însă, Domnul vine, sălășluiește întru noi și prin iubirea sa schimbă fața pământului și face ca și locul nostru, oriunde s-ar afla el, să fie martorul Nașterii Sale, și să se împărtășească din marea fericire a acesteia.

Dragii mei,

„Cristos se naște, măriți-L! Cristos din ceruri, întâmpinați-L! Cristos pe pământ, înălțați-vă!” (Canon, Cântarea I), căci Cel ce șade pe heruvimi, rămânând Dumnezeu, om s-a făcut și în iesle s-a culcat, chip de prunc luând, pentru a ne deschide calea spre ceruri.

Bucurați-vă cu bucuria sfinților de Nașterea Domnului! Aduceți-vă aminte cum Cristos s-a născut, povestiți copiilor voștri cum Biserica noastră și-a împletit viața cu cea a Mântuitorului. Povestiți-le pentru ca uitarea să nu aștearnă colbul peste încercări și suferințe, povestiți-le pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple, povestiți-le, dar iertați toate pentru Domnul.

Adunați-vă în jurul Bisericii și, prin faptă și credință, fiți stâlpii care, pe temelia jertfei generațiilor de persecutați pentru credința lor, vor susține dreptatea și locul pe care îl merităm în istoria națiunii române.

„Fiți tari în credință, neclintiți, sporind totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul” (cfr. 1 Cor 15, 58).

Tuturor vă doresc un Crăciun Sfânt și binecuvântat și un An Nou, 2009, fericit și cu haruri de la Domnul!

+ Virgil BERCEA
Episcop