Pastorala de Crăciun a PS Petru Gherghel

Darul lui Dumnezeu pentru omenire

După ce am retrăit în credință anunțul plin de bucurie în timpul Adventului despre împlinirea promisiunilor făcute de Părintele ceresc, după ce i-am ascultat pe profeții Vechiului Testament, precum și mesajul transmis de unul dintre ei, Ioan Botezătorul, după ce ne-a fost dat să ascultăm vestea adusă de arhanghelul Gabriel Mariei, cea curată și frumoasă, că ea îl va naște pe Mântuitorul lumii, după ce am auzit din inima și gura ei acel „da” la alegerea de a fi mamă, iată acum a sosit momentul așteptat – Crăciunul, Nașterea Domnului nostru Isus Cristos.

Sărbătorim, așadar, ziua în care cerul coboară pe pământ, Fiul cel veșnic al Tatălui intră în istoria noastră, Cuvântul se face trup și locuiește între noi.

Acest adevăr, împlinit acum două mii de ani, a umplut și continuă să umple inima de admirație și de bucurie: Dumnezeu cel mare se face mic, pentru ca toți cei mici să devină prin el mari în împărăția sa.

Crăciunul, Nașterea Domnului, reprezintă darul cel mare pe care ni l-a făcut Dumnezeu și el ne cheamă să nu uităm că „Dumnezeu este iubire”.

O mare și adevărată bucurie

În noaptea de Crăciun, deasupra Betleemului a apărut o stea și din cer a coborât o lumină mare, care i-a învăluit pe cei mai simpli și săraci dintre ei, pe păstorii din împrejurimi, așa cum ne relatează sfântul evanghelist Luca.

Dumnezeu a oferit oamenilor această bucurie de la începutul lumii prin semne cerești, prin îngeri și profeți, dar mai ales a confirmat-o prin însuși Fiul său coborât pe pământ, printre oameni și pentru oameni.

Marele predicator și educator al timpurilor noastre, Pietro Righetto, vrând să le arate copiilor, și nu numai lor, ce a făcut Dumnezeu pentru oameni și cât îi iubește, vorbește despre trei scrisori pe care el le-a trimis omenirii.

În atmosfera Crăciunului le găsim pe toate:

a. Prima scrisoare pe care el a gândit-o și a scris-o, mai bine zis a creat-o, a sculptat-o pentru toți oamenii, chiar și pentru cei care nu știu să citească, este universul, opera mâinilor sale, prin care gustăm ceva din măreția, frumusețea, știința și bunătatea sa. În mijlocul universului l-a așezat pe om, pe care l-a chemat să reprezinte chipul și imaginea sa de părinte. Peste univers și peste om a întipărit și scris cu litere mari: iubire.

b. A doua scrisoare, pe care Dumnezeu a încredințat-o omenirii a fost întipărită pe „sulurile” date poporului său, care cuprind cele 73 de cărți sfinte, transmise prin profeții și aleșii săi. În aceste cărți stă scris, în esență, același cuvânt: iubire.

c. A treia scrisoare, cea mai frumoasă și cea mai aproape de noi, este trimiterea și nașterea Fiului său în mijlocul nostru, Isus Cristos, Fiul făcut om, pentru ca toți oamenii să citească în viața și evanghelia sa același cuvânt: iubire.

Parcurgând cu atenție, în aceste zile binecuvântate, misterul nașterii Domnului și întreaga istorie care a însoțit acest eveniment ce a marcat pentru totdeauna istoria și mersul lumii, descoperim fără îndoială darul lui Dumnezeu făcut omenirii, prin Cristos născut între oameni. Crăciunul este, așadar, semnul celei mai mari iubiri a lui Dumnezeu față de omenire, față de noi, oamenii.

Misterul întrupării: Și Cuvântul s-a făcut trup

În pruncul dumnezeiesc pe care-l întâlnim și-l admirăm în ieslea din Betleem, născut din Fecioara Maria, înconjurat de dreptul Iosif, de păstorii de lângă Betleem și de ceilalți martori ai istoricului eveniment, Biserica dintotdeauna ca și toți creștinii de pe pământ l-au recunoscut și-l recunosc pe însuși Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, care s-a făcut om și a locuit între noi. Este adevărul fundamental al creștinismului.

Părinții sinodali, întruniți la Roma cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea între 5 și 26 octombrie, după ce au făcut o analiză profundă asupra Sfintei Scripturi și s-au străduit să pătrundă în misterul Cuvântului lui Dumnezeu manifestat în Sfânta Scriptură, la încheierea lucrărilor sinodale, atunci când au transmis mesajul lor tuturor creștinilor, au făcut o declarație impresionantă spunând: „Chipul Cuvântului este Isus Cristos”.

Adresând mesajul lor tocmai în preajma Adventului, și mai ales a Crăciunului, episcopii prezenți subliniază și ne amintesc: Cristos este „Cuvântul care este la Dumnezeu și este Dumnezeu, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația” (cf. Col 1,15), dar este în același timp și Isus din Nazaret, care s-a născut la împlinirea timpurilor dintr-o femeie, care merge pe drumurile unei provincii marginale a Imperiului Roman, care vorbește o limbă locală. Isus Cristos cel real este, așadar, trup fragil și muritor, este istorie și omenitate, dar este și glorie, divinitate, mister: cel care ni l-a revelat pe Dumnezeul pe care nimeni nu l-a văzut vreodată (cf. In 1,18).

Acesta e marele mister pe care-l întâlnim la Crăciun, în ieslea Betleemului, în cuvintele evangheliilor, prezent în lume prin sacramentele sale, mai ales prin Euharistie.

Acesta este Isus venit în lume, care se naște într-o iesle săracă dintr-o mamă curată și sfântă, adumbrită de puterea Duhului Sfânt, în Betleemul Iudeii, care vine și se întrupează în pruncul plăpând și se manifestă ca om și Dumnezeu prin cuvintele sale.

Este cel mai mare și cel mai mic; este cel mai mic și cel mai mare.

Este cel mai bogat și cel mai sărac; este cel mai sărac și cel mai bogat.

Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om; fiul omului a devenit Fiul lui Dumnezeu.

Pentru aceasta s-au minunat Maria și Iosif, s-a auzit glasul îngerilor; păstorii au alergat în grabă și l-au găsit înfășat în scutece, plăpând și sărac, oferindu-i daruri cu toată iubirea; magii de la răsărit au alergat urmând steaua ca să-l adore și să-i aducă prețuirea și onorul lor: aur, tămâie și smirnă, simboluri ale regalității, divinității și slujirii sale.

Așteptările și urările noastre de Crăciun

Ne aflăm în fața celui mai mare mister și a celui mai puternic argument al iubirii divine. Să cântăm și noi mărire și să transmitem și altora bucuria noastră.

În noaptea sfântă a Crăciunului celebrăm noaptea care a deschis aurora unei noi istorii, a unui nou curs al omenirii. De la nașterea lui începe o numărătoare nouă în istoria lumii. El împarte lumea în două: Vechiul Testament și Noul Testament sau, mai bine zis, el unește vechea istorie cu noua eră și noua împărăție. El este centrul istoriei și numai el cunoaște cu adevărat inima omului, cum avea să ne asigure papa Ioan Paul al II-lea în prima sa enciclică Redemptor hominis Mântuitorul omului.

În anul 1992, cunoscutul cardinal Carlo Maria Martini le scria credincioșilor din Arhiepiscopia de Milano câteva cuvinte pe care îmi permit să vi le împărtășesc: „Suntem aici, lângă iesle, pentru a asculta strigătul de bucurie al îngerilor și al santinelelor istoriei, care au văzut, au ascultat și au proclamat cei dintâi marea bucurie; suntem aici pentru a vedea lumina care a îndepărtat întunericul din lume” (Il Natale, 1992, p. 65).

Astfel de gânduri ne transmit profeții, apostolii Domnului, mai ales apostolul neamurilor – sfântul Paul, ca și evangheliștii, martirii primelor veacuri, ca și toți înaintașii noștri, iar acestea sunt bucuria și dorințele pe care vi le împărtășesc acum de Sfântul Crăciun, împreună cu Preasfințitul nostru auxiliar Aurel și cu toți confrații din episcopie și seminar, vouă, tuturor Cucernicilor părinți, vouă, tuturor persoanelor consacrate, vouă, dragi seminariști, și vouă, dragi și iubiți credincioși ai diecezei noastre, ce întâmpinați acasă sau departe în străinătate, în familii și în biserici, în spitale sau în călătorie, marea sărbătoare a Crăciunului.

Dumnezeu e cu noi! Dumnezeu este iubire!

Dumnezeu e alături de noi, prin Isus Cristos ce s-a făcut om pentru noi oamenii!

Crăciun fericit!

Pace și bucurie tuturor!

Petru Gherghel,
episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 24.12.2008
Publicarea pe acest sit: 24.12.2008
Etichete: , ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?