Pastorala de Crăciun a PS Ioan Şişeştean

IOAN ȘIȘEȘTEAN
din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop Român Unit Greco-Catolic
al Eparhiei de Maramureș

CUVÂNT PASTORAL DE SĂRBĂTOAREA
NAȘTERII DOMNULUI 2007

„Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a coborât din cer”
(Ioan 6, 51).

Iubiți frați în Cristos,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și cu ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria am ajuns, iarăși, să ne bucurăm împreună de Ziua Nașterii Domnului nostru Isus Cristos. Este al patrusprezecelea Crăciun în care, grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei, mă adresez Dumneavoastră, ca Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș, prin cuvântul pastoral de sărbători. Patrusprezece ani. Au fost ani buni, dar și foarte grei, pentru motive pe care nu le amintim în această zi de bucurie.

Este ziua de Crăciun. Pentru această zi ne-am pregătit de șase săptămâni. Am postit, fiecare după putință, mai ales prin reținerea de la faptele cele rele. Am reînvățat colinzi. Am depănat amintiri. Am reînviat, cu drag și dor, un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, când umblam cu steaua și cu irozii și cu viflaimul. Pe la vecini și rudenii. Pe la casele în care brăduțul scânteia de beteală, colacul de grâu era pe masă, vinul rubiniu în pahare. Și era atâta bucurie și veselie. Chiar și în colinda mai domoală a bătrânilor cu ochii înlăcrimați de-atâta dor după copilăria apusă.

Ne-am pregătit de Crăciun. Am mai deschis, fiecare, cărțile de rugăciuni și Cartea Sfântă cu cele patru Evanghelii.

Pe la începutul sfintei Evanghelii după Matei, am citit când și cum, sub raza unei stele, care lumina o iesle dintr-un grajd, au coborât din cer cete de îngeri și arhangheli cântând, pentru că acolo jos coborâse însuși Dumnezeu întrupat în Sfântul Prunc Isus Cristos, ca fiu al Preacuratei Fecioare din Nazaret, de la Spiritul Sfânt. Așa grăiește și colindul străbun:

„În Bethleem, colo jos,
Cerul arde luminos:
Preacurata naște astăzi
Pe Cristos”

Sau, cum se zice în altă colindă, în care exclamăm bucuria Crăciunului:

„O, ce veste minunată
În Bethleem se arată:
C-astăzi S-a născut
Cel făr-de-nceput,
Cum au zis proorocii.”

Acestuia au venit să I se închine, scrie în continuare Evanghelistul Matei, și cei trei Magi, Crai ai neamurilor de la Răsărit, care „căzând la pământ s-au închinat lui Isus; și deschizând vistieriile lor, i-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă” (2,11).

Continuând lectura biblică, am ajuns și pe la sfârșitul Evangheliei după Luca, unde am recitit acel episod din dimineața Învierii în care se spune că în acea Duminică, pe ulițele Ierusalimului, mărșăluia teroarea. Cleopa și Luca, doi dintre discipolii Răstignitului, având o treabă a lor la Emaus, părăsesc orașul. Se strecoară discret prin poarta Efraim. Singuri pe drum. De la o vreme li s-a adăugat, pe cale, un al treilea călător. Deși părea a fi de-al lor, ochii le erau ținuți să nu-L recunoască pe Isus. El intră în vorbă cu ei. După ce află de ce sunt triști, îi mustră: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima să credeți toate câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, să pătimească Cristos acestea, și să intre în gloria Sa?”.

Lui Luca și lui Cleopa li s-a risipit negura dintre pleoape doar după ce, simțind că nu sunt în stare să se despartă de tainicul lor tovarăș de drum, L-au rugat insistent să rămână cu ei, iar Oaspetele, intrând cu ei în casă, „a luat pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut. Și El S-a făcut nevăzut. Și au zis unul către altul: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și ne tâlcuia Scripturile? Și în ceasul acela sculându-se s-au întors la Ierusalim”(Luca 24,13-52).

Cei doi discipoli nu-L mai văd pe Isus în trupul ce li s-a arătat pe cale, dar îl simt prezent în inima lor.

Așadar, la Emaus, prin gestul ritual al frângerii pâinii, Isus nu dispare, dar trupul Lui „se face nevăzut” pentru că, prin însăși binecuvântarea pronunțată, El se transformă din Isus-Înviat în Isus-Pâine Euharistică. Acesta le-a deschis ochii și i-a transformat pe cei doi în neînfricați Apostoli, vestitori ai adevărului Învierii!

Să luăm aminte că Luca și Cleopa au coborât la Emaus, numai că, ei, după „frângerea pâinii”, când L-au primit pe Isus Cristos în inima și-n trupul lor, de îndată și cu mare bucurie s-au reîntors și au urcat la Ierusalim vestind și trăind, până la martiraj, Învierea și prezența reală a lui Isus în Sfânta Pâine de pe altar.

Noi ce mai așteptăm? Vrem Crăciun fericit? Vrem bucurie-n suflet și pace-n casă și oaspeți dragi la masă? Vrem să colindăm ca îngerii și să ne bucurăm ca păstorii și să călătorim ca magii la Ierusalimul cel sfânt al sufletului nostru de copii? Vrem sărbători sfinte și fericite? Vrem să-L simțim în inima noastră și să-L vedem cu ochii sufletului nostru pe Pruncul Sfânt din ieslea Betleeemului? Vrem să urcăm la Rusalim?

Toate acestea sunt posibile. Și cred că foarte mulți dintre Dumneavoastră v-ați convins de acest adevăr, și aveți parte de această bucurie a sărbătorii. Toți cei care, după smerită mărturisire, L-ați primit cu vrednicie pe Euharisticul cel nevăzut, dar prezent. Așa cum mărturisim și prin cântarea Heruvicului: „Pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngerești. Aleluia”.

Iubiți frați în Cristos,

Să-i mulțumim pentru această stare de fericire Maicii Domnului, cea numită de sfântul părinte Papa „Femeia Euharistică”. Și s-o rugăm să ne ajute să intrăm, cât mai des și cu vrednicie, în comuniune cu Cristos, căci ea, Preacurata, este cea mai grabnică și mai puternică mijlocitoare a noastră către Fiul său și Dumnezeul nostru, pentru că ea și-a oferit propriul trup, propriul sânge pentru Pruncul Isus, și a devenit cortul viu al Cuvântului Întrupat, lăsându-se pătrunsă în trup și în spirit de prezența Acestuia.

Vă doresc tuturor celor care ați fost astăzi la întâlnirea euharistică de Crăciun, să vă reîntoarceți spre familiile dumneavoastră pe calea care conduce spre „Răsăritul Cel de sus„, Care este Cristos-Domnul, „Pâinea care S-a coborât din cer”, Mântuitorul nostru.

Vă doresc să aveți parte de credința, liniștea, pacea și fericirea din sufletul celor trei Crai din Răsărit îngenuncheați în adorarea Pruncului Sfânt lângă Preacurata Fecioară Maria și lângă sfântul Iosif Protectorul.

Și împreună cu toți cei dragi ai Dumneavoastră să-L colindați, căci:

„Pe Fiul, în al Său nume,
Tatăl L-a trimis în lume:
Să se nască și să crească,
Să ne mântuiască” .

Crăciun fericit vă dorește tuturor, Episcopul vostru

+ IOAN

Pastorală dată în reședința noastră
din Baia Mare, la 25 decembrie 2007,
în al paisprezecelea an al episcopatului Nostru