Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare Pastorală
la sărbătoarea Nașterii Domnului
2007

„Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și celor ce locuiau în laturea umbrei morții le-a strălucit lumină. … Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu prea puternic, Domn al păcii. Părinte al veacului ce va să fie.”(Isaia 9, 1, 5).

Iubiți credincioși,

Tatăl nostru cel ceresc, pentru a mântui neamul omenesc, pentru a-i dărui lumină și pentru a-l îndumnezei pe om, „la plinirea timpurilor” (cf. Lc 2, 6) l-a trimis pe Fiul Său iubit care s-a pogorât din ceruri, s-a întrupat de la Spiritul Sfânt și s-a făcut om. De aceea Crăciunul este Sărbătoarea luminii care strălucește în tenebre, este descoperirea și revelația Sfintei Treimi, este cea mai veche „noapte luminată” în care prin Christos se revarsă în râuri de apă vie, iubirea divină care inundă și cuprinde întreaga lume. La Bethleem, mângâierea nemărginită a lui Dumnezeu face să cadă zidul răutății și al discordiei, al suferinței și încercării, al indiferenței și neîncrederii omului căzut în păcat și se deschid porțile care unesc cerul și pământul prin Christos, Cel născut în peștera din Viflaim.

În Noaptea Sfântă, „în partea locului erau păstori care, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor” (Lc 2, 8), când „Îngerul Domnului a stătut lângă ei și mărirea Domnului i-a învăluit în lumină” (Lc 2, 9). De altfel, Profetul Isaia este cel care prevestește acest lucru: „poporul care locuia în întuneric a văzut lumină mare și celor ce locuiau în umbra morții lumină le-a strălucit” (Is 9, 1), pentru că „celor drepți”, spune Psalmistul, „răsărit-a în întuneric lumină” (Ps. 111, 4). Corintenilor în schimb, Sfântul Pavel le vorbește despre faptul că „Dumnezeu care a zis: Strălucească, din întuneric, lumina – El a strălucit în inimile noastre” (II Cor 4, 6), harul și darul, credința și speranța, iubirea și mântuirea aduse Christos.

În această Noapte, chiar noapte fiind, totul strălucește pentru că s-a „născut nouă un prunc” (cf. Lc 2, 12), pentru că „s-a născut un Mântuitor, care este Christos, Domnul” (Lc 2, 11). Astăzi, când celebrăm Nașterea Lui Isus, pricepem că nici unul dintre noi nu vine din tenebre, că nu trăim fără nici un rost în viață și că nu ne îndreptăm către abisuri necunoscute: venim din iubirea Domnului fiind „chipul și asemănarea lui”(cf. Fc 1,27), trăim în Domnul și ne îndreptăm către Domnul. În lumina „nopții sfinte” se conturează speranța noastră a creștinilor deoarece „Evanghelia nu e doar o comunicare a lucrurilor care se pot știi, ci e o comunicare care produce fapte și schimbă viața. Poarta obscură a timpului, a viitorului, a fost deschisă” (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 2) de către acest „prunc înfășat, culcat în iesle” (cf. Lc 2,12), pentru că „cine are speranța, trăiește altfel; i-a fost dată o nouă viață” (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 2).

Dragi credincioși,

Chiar dacă au trecut 2000 de ani, de la acest eveniment misterios, „Noaptea Crăciunului” reprezintă pentru fiecare dintre noi un eveniment extraordinar cu o puternică conotație supranaturală și mistică: „am ajuns să-l cunoaștem pe Dumnezeu – pe adevăratul Dumnezeu, iar aceasta înseamnă că am primit speranța” (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 3). În „Noaptea Sfântă”, avem deci posibilitatea să ne „întâlnim cu Domnul domnilor, cu Domnul cel viu, să întâlnim speranța care este mai puternică decât orice suferință și care ne transformă viața” (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 4).

În ciuda faptului că societatea contemporană este într-o continuă schimbare și transformare, de multe ori în contradicție cu învățătura Bisericii și a moralei creștine, Crăciunul rămâne pentru creștin, un moment de lumină și de bucurie. În noaptea acestei lumi, Crăciunul ne ajută să simțim „prezența tainică” a Mântuitorului și a Preacuratei Sale Mame, a Sfântului Iosif, a îngerilor și a păstorilor, care contemplă în tăcere misterul nașterii lui Christos, în viața noastră.

Iubiți credincioși,

Noapte, lumină, credință, mântuire, iubire, viață: sunt realități pe care le experimentăm în raport cu Cristos Domnul atât în existența noastră cotidiană cât și în Biserică și societate. La acest Crăciun aș dori să ne amintim împreună de câteva evenimente care au fost comemorate de către Biserica noastră în acest an care este pe cale să-și închidă porțile. Am comemorat 1600 de ani de la moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, a cărui liturghie o celebrăm aproape în fiecare zi a anului: avea o gură de aur Sfântul Ioan atunci când vorbea despre Isus și Sfânta Scriptură. Un alt eveniment important a fost celebrarea a 230 de ani de la înființarea Eparhiei de Oradea. În cripta Sfintei Catedrale, de acum, își dorm somnul spre fericită pomenire sfinții noștri martiri: Preasfințitul Valeriu-Traian Frențiu, Preasfințitul Iuliu Hirțea, Preasfințitul Vasile Hosu și Monseniorii Coriolan Tămâian și Ioan Dan. Recent am aniversat 100 de ani de la nașterea Preasfințitului Ioan Suciu, episcopul tinerilor, „Ioan gură de rai”, care-și așteaptă învierea în Cimitirul săracilor la Sighet. Tot în acest an am celebrat 10 ani de la „întoarcerea la casa Tatălui” a bunului și sfântului nostru episcop, Preasfințitul Vasile Hosu. În lumina Nașteri Mântuitorului toate aceste evenimente își găsesc izvorul și împlinirea, rostul, sensul și scopul. Acești sfinți ai noștri au primit vestea nașterii lui Isus și au trăit în lumina credinței iar în semnul crucii au biruit împreună cu Domnul toate încercările, suferința și moartea dobândind în iubire mântuirea și viața veșnică.

Dragi credincioși,

Vedem că Isus Christos se naște și moare în afara orașului – abandonat de sistemul instituțiilor sociale – se naște într-o grotă, în Viflaim (cf. Mt. 2, 1; Lc. 2, 6-7) și moare pe muntele Golgotei (cf. Mt. 27,33), dar El ne-a adus lumina, speranța, iubirea și ne-a dobândit mântuirea, viața adevărată. Nașterea lui Christos ne cheamă pe fiecare să descoperim valoarea tăcerii rugătoare și ne conduce spre simplitatea și demnitatea Familiei Sfinte în peștera din Betleem pentru a redescoperi acolo simplitatea și demnitatea la care este chemat creștinul, la care suntem chemați.

Doresc să vă urez la acest Sfânt Crăciun următoarele:
– Isus care se naște din dragostea Tatălui pentru omenire să vă dea harul rugăciunii și al curajului pentru a înfrunta greutățile vieții;
– Maria, Maica Sfântă care a făcut din ieslea cu paie leagănul pentru pruncul sfânt să vă dea tăria răbdării în încercări și suferințe;
– Iosif căruia toate porțile din oraș i-au fost închise să vă ajute să vă deschideți porțile sufletului către Domnul, care astăzi se naște în inima dumneavoastră;
– îngerii care au vestit păstorilor vestea cea bună să vă dea înțelepciunea de a trăi în pace și cu bucurie între dumneavoastră;
– păstorii care s-au îndreptat în grabă spre grota din Viflaim să vă fie model pentru a vă îndrepta spre Biserică și sacramente, pentru a-L asculta pe Domnul.

Vă doresc un Crăciun Sfânt și binecuvântat!

Sărbători Fericite și La mulți ani!

+ Virgil BERCEA
Episcop