Pastorala de Crăciun a PS Böcskei László

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2021

Frați și surori în Cristos, Dragi credincioși!

În fiecare an, înaintea liturghiei din noaptea sfântă a Crăciunului, în catedrala noastră dăm citire fragmentului din Martirologiul Roman, care face referire la nașterea lui Isus. Evocăm evenimentele vremurilor trecute, începând cu facerea lumii și legământul de pace de după potop, amintim ascultarea lui Abraham și a lui Moise, pășim pe urmele regilor și a profeților Vechiului Testament și ajungem în epoca marelui imperiu roman și a împăraților, pentru a descoperi în chenarul încercat al timpului, cel mai frumos și mai important eveniment din istoria omenirii: „atunci când domnea pacea pe întregul pământ, Isus Cristos, Fiul Dumnezeului Veșnic și al Tatălui veșnic, prin venirea sa dorind să sfințească lumea, zămislindu-se de la Duhul Sfânt, la nouă luni după zămislire, în Betleemul Iudeii, s-a născut din Maria și s-a făcut om!”

Sărbătoarea Crăciunului ne duce mai departe, pentru a cunoaște îndeaproape circumstanțele acestui eveniment. Evanghelistul Luca ne relatează punctual cele întâmplate, astfel că putem simți din plin atmosfera Betleemului, unde păstorii simpli, auzind cântecul îngeresc, pornesc pentru a-l descoperi pe cel ce va aduce o nouă etapă în viața omenirii. Mesajul profund al sărbătorii îl auzim proclamat în evanghelia liturghiei Solemnității Nașterii Domnului, când prin prologul cunoscut, evanghelistul Ioan proclamă cel mai important adevăr referitor la Isus: „Prin Isus Cristos Dumnezeu se adresează oamenilor. Cel care crede în El, devine părtaș în plinătatea iubirii lui Dumnezeu!”

Prin Isus Cristos Dumnezeu se adresează oamenilor.

Iubiți credincioși! Și în acest an celebrarea sfântului Crăciun ne confruntă cu acest adevăr, pentru a nu obosi în așteptare. Încercările timpurilor recente ne impun o așteptare apăsătoare, motiv pentru care avem foarte mare nevoie de speranță și  încurajare. Crăciunul zilelor noastre vine cu un astfel de mesaj: prin Pruncul de la Betleem, Dumnezeu ne vorbește cu adevărat! El n-i se dezvăluie prin apropierea manifestată față de noi, ne învață, să nu ne temem de întunericul care ne cuprinde. Trebuie să observăm simplitatea lui Dumnezeu, căci astfel se dezvăluie iubirea de oameni a Tatălui nostru ceresc.

Cel care crede în El, devine părtaș în plinătatea iubirii lui Dumnezeu!”

Dincolo de așteptarea experimentată în acest timp, sărbătoarea Crăciunului din acest an ne invită la o trăire mai profundă a întâlnirii. Trecând peste realitățile, actuale, depășind dificultățile cu care ne întâlnim și care nu de puține ori ne determină să ne reorganizăm viața, putem avea parte de întâlnirea, care provine tocmai din apropierea înnoitoare a lui Dumnezeu. Păstorii din Betleem nu și-au imaginat ce urmează să l-i se întâmple. Au pornit la auzul cântecului îngeresc, și ajunși în fața ieslei au descoperit rodul credinței lor, care s-a arătat prin iubirea lui Dumnezeu îmbrăcată în chip de om. Și în acest an, când viața noastră și legăturile interumane din care trăim este încă pecetluită de povara pandemiei, este foarte important să rămânem deschiși față de lucrarea minunată a lui Dumnezeu. Trebuie să ajungem până la iesle, căci doar acolo vom putea experimenta darul iubitor al lui Dumnezeu, prin care va crește lumina în viața noastră.

Frați și Surori în Cristos!

Așteptare și întâlnire – două situații de viață, care în lumina Betleemului arată spre ceea ce numim astăzi normalitate. Avem de-a face cu una dintre dilemele acestor timpuri, în care ne întrebăm: ce este normalitatea pentru omul de astăzi? Care este acea stare de viață, în care omul se simte sigur și asigurat? Este bine, să tânjim spre un alt fel de normalitate, s-au trebuie să ne obișnuim cu ceea ce, în condițiile vitrege de acum ține de normalitatea existenței noastre?!

Dragii mei!

Urmărind cu atenție relatările referitoare la evenimentul Crăciunului, putem observa, că acestea comportă în ele o tensiune a normalității, evidențiind de fapt toate acele manifestări, care ne încearcă pe parcursul vieții. Căci, ține oare de normalitatea vieții, ca o pereche de logodnici să fie nevoiți să își schimbe planurile de viitor tocmai înainte de căsătorie? – Nu, dar este normalitate, ca ei să nu renunțe unul la celălalt și la planul lor comun. Sau, ține oare de normalitate, ca tânăra mămică, așteptând nașterea pruncului ei, să  fie nevoită să facă un drum lung și periculos, pentru a participa la recensământul anunțat? – Nu, dar este o normalitate, ca în situația dată, pe lângă drepturile personale să își asume și îndatoririle ce le revin față de comunitatea din care făceau parte. Și mergând mai departe, ține oare de normalitate faptul, ca acest cuplu istovit și aflat într-o situație specială, să nu fie primit într-un loc de cazare? – Nu, dar este o normalitate, ca în ciuda respingerii și a eșecului, să nu renunțe la demnitatea proprie și să meargă mai departe cu speranță. Și nu în ultimul rând, ține oare de normalitate, ca un prunc nou născut, să experimenteze căldura unui cămin în staulul boilor și al măgarilor? – Nu, dar este normalitate, ca sărăcia aparentă să nu fie piedică în fața iubirii revelate a lui Dumnezeu.  Experimentarea vulnerabilității și a respingerii, a îngreunat drumul călătorilor spre țelul asumat, dar nimic din acestea nu a putut împiedica măreția lui Dumnezeu să se rate pentru binele omenirii. Căci: „Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii.(Is 9, 5)

Iubiți credincioși!

Urmărind pregătirile sărbătorilor de Crăciun, un jurnalist a constatat cu amărăciune, că în multe orașe europene au fost anulate târgurile de Crăciun și alte evenimente legate de sărbătoare. Mai mult decât atât, prin mijloacele tehnice moderne, s-a constata și faptul, că iluminatul localităților în această perioadă nu atinge intensitatea anilor de dinainte de pandemie. Această realitate cauzează probleme în economiile locale și mulți antreprenori se confruntă cu minusuri serioase. Dar, cea mai gravă întrebare formulată de jurnalist este: ce vor putea face oamenii în această liniște? Cum vor putea petrece sărbătorilor fără agitația obișnuită?

„Prin Isus Cristos Dumnezeu se adresează oamenilor. Cel care crede în El, devine părtaș în plinătatea iubirii lui Dumnezeu!” Avem nevoie de liniște, pentru a percepe pe Dumnezeu, care se apropie de noi! Avem nevoie de liniștire, pentru a putea auzi cuvântul Lui! Avem nevoie de pace interioară, pentru ca debarasându-ne de atâtea poveri inutile, să ne putem destăinui Celui, care urmărește gândul și privirea noastră.  Într-o lume care își asumă un ritm mai lent și cumpătat, putem ajunge mai ușor la Dumnezeu. Aceasta este chemarea Crăciunului: apropiindu-ne de El, să ne descoperim pe noi înșine și lumea a cărei parte suntem. Căci aceasta este adevărata normalitate: să îmi găsesc locul, să îmi cunosc calea și să îmi urmăresc țelul. Fiul Omului la Betleem s-a întrupat pentru noi, pentru ca să ne ducă la acea normalitate, care este împărtășirea iubirii lui Dumnezeu.

Doresc tuturor, ca sărbătorirea misterului sfântului Crăciun să sporească în noi speranța așteptării și să ne facă vrednici de o întâlnire adevărată. Încărcați cu grijile și neliniștile noastre cotidiene, să ne apropiem de ieslea lui Isus. Doar atât este necesar, pentru ca adevărata pace să strălucească în viața noastră. Această pace să fie darul de preț, pe care cu bucurie și credință să-l oferim celor din jurul nostru.

Oradea, la Sfântul Crăciun 2021.

†Böcskei László
megyés püspök