Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2015
„Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”(Lc. 2, 15).
Frați și surori în Cristos, dragi credincioși!
Atunci când evocăm principalele momente ale Crăciunului, una dintre cele mai captivante relatări este cea referitoare la păstori. Evanghelistul Luca, atunci când descrie în amănunțime evenimentele legate de nașterea lui Isus, a considerat importantă și imortalizarea experienței simplilor păstori, gândindu-se probabil la faptul, că Iubirea și Bunătatea lui Dumnezeu față de oameni va ajunge astfel la o exprimare și mai accentuată pentru toate timpurile.
Experiența plină de trăire pe care au avut-o păstorii în pustiul din Betlehem, le-a oferit nu doar posibilitatea extraordinară de a se întâlni cu îngerii coborâți din ceruri, care au adus omenirii Vestea cea Bună, ci mai mult decât atât: a adus în viața lor un punct de cotitură, care poate fi numit și punct de început, deoarece i-a condus la experimentarea vizibilă a fidelității Tatălui, atunci când în ieslea din Betlehem au putut să-l admire pe Dumnezeul întrupat, care prin Fiul său, prin Isus Cristos este iubire, bunătate și milostivire. „s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu mântuitorul nostru – nu prin faptele pe care le-am fi făcut noi în dreptate, ci după îndurare sa…” (Tit 3, 4-5).
„Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul!” (Lc. 2, 15).- Viața liniștită a păstorilor se termină odată cu vestirea îngerilor. Nici măcar întunericul nopții nu îi mai poate reține pentru o eventuală cugetare sau așteptare. Conform celor vestite de îngeri, ceva cu totul deosebit s-a întâmplat la Betlehem, și în această întâmplare este vorba și despre ei. Nu mai au vreme să cugete sau să caute după mai multe informații. Trebuie să pornească acum, îi așteaptă minunea: bunătatea și iubirea întrupată a lui Dumnezeu, prin Isus Cristos în ieslea din Betlehem. Nu au timp pentru împachetat și pleacă doar cu ceea ce ține de viața lor cotidiană: turma și cele absolut necesare existenței lor, pentru ca din acestea să ofere daruri lui Mesia cel nou născut.
Iubiți frați și surori! Crăciunul este sărbătoarea solidarizării noastre cu păstorii. Este sărbătoarea în care ne alăturăm păstorilor care pornesc să descopere miracolul divin, când și noi ne lăsăm pătrunși de entuziasmul acestui miracol: și în viața noastră există noi puncte de început, puncte de plecare. Lăsăm în urma noastră cele obișnuite și vechi, pentru ca să descoperim ceva nou din bunătatea lui Dumnezeu, care ni se dezvăluie prin Fiul său. Solidarizarea cu păstorii nu înseamnă doar o aducere aminte a acelor vremuri, când Dumnezeu a pășit în lume în mod vizibil. Nici nu este doar de reevocarea întâlnirii dintre Dumnezeu și om, sau a profunzimii acestei întâlniri. Solidarizarea cu păstorii înseamnă o decizie fermă și o pornire la drum, necondiționat, aici și acum, prin abandonarea rutinei și ascultarea vocii îngerului, care ne vestește: Dumnezeu nu l-a părăsit pe om, L-a trimis în lume pe Fiul său unul născut, pentru ca cei care îl primesc, să găsească viața adevărată.
„Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”(Lc. 2, 15). – Cuvintele păstorilor în pustiul Betlehemului îmbracă forma crezului pe care și noi cei de astăzi trebuie să ni-l asumăm, să-l mărturisim. Prin acest crez, omul care caută răspunsuri la întrebări, și sensuri la situațiile din viață, este ajutat în direcția bună. De câte ori nu ne dăm seama, că sunt zadarnice căutările noastre? De câte ori nu ne dăm seama, că ceea ce obținem sau atingem, nu este cu adevărat ceea ce ne dorim și spre ce aspirăm? Incertitudine din jurul nostruși eșecul atâtor căutări ne îndepărtează de bucurie adevărată a împlinirii, a succesului. Și tocmai din acest motiv, în urma atâtor căutări sterpe, fără răspunsuri și alternative la situațiile care ne frământă zi de zi, oamenii se îndepărtează unii de alții, chiar se îndreaptă unul împotriva celuilalt, răspândindu-se dușmănia și ura, întreaga lume fiind pe neobservate învăluită în umbră, nesiguranță și teamă. Lumina strălucitoare adusă de Dumnezeu pătrunde tot mai greu spre oameni, care devin tot mai puțin sensibili față de adevărata strălucire în viața lor.
Simplii păstori au înțeles că ceva deosebit s-a împlinit. Nu s-au lăsat copleșiți de siguranța lor, dimpotrivă, chiar și în pustiul lor au găsit și și-au asumat calea cea dreaptă. Au ascultat de glasul îngeresc care li s-a strecurat în urechi, venind de la Dumnezeu și nu din zgomotul acestei lumi. Au urmat vocea care vestea sosirea Fiului lui Dumnezeu. Putem să ne alăturăm și noi lor, dacă nu permitem ca zgomotul și neliniștea acestei lumii să acopere în noi glasul ceresc, care ne vestește mesajul divin. Să înfruntăm multitudinea de zgomote din lumea în care trăim, care deseori ne stresează și ne provoacă o stare de confuzie. Să nu permitem ca acest zgomot să aducă neliniște și lipsă de iubire în jurul nostru. Sufletul nostru să tresară mai degrabă la auzul glasului îngeresc, care ne îndeamnă să pornim pentru a găsi izvorul bunătății și al iubirii, în Isus Cristos.
„Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”(Lc. 2, 15). – Frați și surori în Cristos! Timpul așteptării a trecut. Trebuie să pornim la drum, deoarece însuși Dumnezeu este cel care ne așteaptă cu bunătate în Pruncul de la Betlehem! Să trecem pragul acestei sărbători, iar în anul care vine să trecem pragul reconcilierii și al iertării, începând o viață nouă! Bucuria sărbătorilor să ne dezvăluie bunătatea și mila lui Dumnezeu, iar harul Tatălui ceresc cel milostiv să se coboare asupra tuturor.
Oradea, Solemnitatea Nașterii Domnului 2015.
†Böcskei Ladislau
episcop
Publicarea pe acest sit: 15.12.2015
Etichete: PS Laszlo Bocskei, Pastorale de Crăciun