Scrisoarea Pastorală cu ocazia
Sărbătorii Nașterii Domnului 1999
a Înalt Preasfinției Sale Arhiepiscop ad personam George Guțiu
Episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla
„Bine este cuvântat Cel ce vine întru
numele Domnului, Dumnezeu este
Domnul și s-a arătat nouă”
Iubiți frați întru preoție,
Iubiți frați și surori întru mântuire,
„Bucurați-vă, și iarăși zic, bucurați-vă”
căci „astăzi vi s-a născut Mântuitor, care este Cristos Domnul” (Luca 2, 11). Aceasta este vestea adusă păstorilor de către înger, aceasta este vestea pe care ne-o transmite Sfântul Luca cu ocazia nopții sfinte a Crăciunului. Acești oameni simpli primesc Vestea cea Bună și pornesc la drum. Ei se bucură în fața Pruncului și a Mamei Sale „lăudând și preamărind pe Dumnezeu.” (Luca 2, 20). Sărăcia și disponibilitatea lor face din ei primii mărturisitori și mesageri ai Veștii celei Bune: „fericiți cei săraci” (Matei 5, 3).
Acest Prunc care este Mântuitorul lumii nu vorbește, ci face să se vorbească despre El: El trezește în om dorința de a iubi și de a trăi adevărata viață. El nu umblă, dar îi face pe alții să vină la El. Magii, acești astronomi păgâni veniți din Orient revelează prin faptele lor profunzimea misterului Sărbătorii Crăciunului. În fața Pruncului nou-născut ei se proștern și îl adoră. Aceste gesturi semnifică o recunoaștere a misterului pe care îl ascunde Noul-născut, un angajament concret la a-L sluji și iubi pe Dumnezeu în acest Prunc.
Pruncul din iesle este Cuvântul care întru început era la Dumnezeu, care era Dumnezeu și prin care s-a creat totul. El era viața, și deci, izvorul vieții, El era lumina, și deci, izvorul luminii (cf. Ioan 1, 1-4). El este Fiul lui Dumnezeu făcut om, cel pe chipul căruia „strălucește gloria Tatălui, cel ce este expresia perfectă a ființei sale” (Evrei 1, 3).
Dar de ce Fiul lui Dumnezeu a dorit să înceapa opera mântuirii ca Prunc?
Deoarece pruncii sunt prin ei însisi revelatori ai iubirii și cheamă la iubire. Fiul lui Dumnezeu s-a apropiat de noi sub chipul unui prunc pentru a ne spune, nu numai în cuvinte, ci și în carne și oase, că Dumnezeu este iubire, dăruire de sine, voință de comuniune cu noi, dorință de a fi iubit de noi. El s-a făcut Prunc pentru a arăta că este aproape de cei mici, de cei săraci, de cei părăsiți, de cei ce se înspaimânta în fața celor mari, de cei care nu sunt iubiți de nimeni, de cei care cred că sunt nevrednici să fie iubiți.
Chiar dacă a devenit Prunc, Fiul lui Dumnezeu nu a încetat să fie Dumnezeu. Apropiindu-ne de acest Prunc, noi ne apropiem de Dumnezeu; văzându-L, noi îl vedem pe Dumnezeu; atingându-L, noi îl atingem pe Dumnezeu; vorbindu-I, noi îi vorbim lui Dumnezeu; iubindu-L, noi îl iubim pe Dumnezeu. Pruncul din iesle nu a venit să ne dea ceva, ci a venit să ne dea pe Cineva, adică să se ofere pe Sine însusi. El a venit să ne spună cine este Dumnezeu și cine suntem noi, fapt care nu poate să conducă decât la a adora pe Dumnezeu în persoana acestui Prunc din iesle.
Adorându-L pe Pruncul dumnezeiesc, noi vom simți că trebuie să devenim mai buni. Dacă ne vom lăsa priviți de El, ochii Săi ne vor dezvălui unele aspecte ale personalității noastre pe care refuzăm să le vedem. Privirea și prezența Lui ne vor obliga să facem lumină în viața noastră și să descoperim iubirea și libertatea fără limite a lui Dumnezeu care vrea să ne iubească și să ne elibereze de robia în care ne aflăm.
Fiul Tatălui s-a făcut Prunc pentru a ne învata să devenim, înaintea lui Dumnezeu, nu prunci, ci precum pruncii. Fiind asemenea pruncilor noi vom putea învata și trăi încrederea, abandonul, sărăcia interioară, simplitatea, umilința, și astfel vom accepta să fim iubiți și să creștem în întelepciune și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
„Bucurați-vă și iarăși zic, bucurați-vă”,
căci „an de har” vă va da vouă Domnul. Începând cu noaptea de Crăciun a acestui an vom intra în Jubileul Anului 2000 care va dura până în ziua de 6 ianuarie 2001 – Sărbătoarea Arătării Domnului.
În Scrisoarea Apostolică Tertio Millennio Adveniente Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea spune: „celebrarea Marelui Jubileu va avea loc simultan în Țara Sfântă, la Roma și în Bisericile locale din lumea întreaga. (…) Obiectivul acestui Jubileu va fi preamărirea Sfintei Treimi, de la care vine totul și spre care se îndreapta totul în lume și în istorie”. Datorită faptului că „Isus Cristos este singura cale de acces la Tatăl” – adaugă Sfântul Părinte – pentru a sublinia prezența Lui vie și mântuitoare în Biserică și în lume, Anul 2000 va fi un an intens euharistic: în sacramentul Euharistiei, Mântuitorul întrupat în sânul Fecioarei Maria acum douăzeci de secole, continuă să se ofere omului, ca izvor de viață dumnezeiască”.
Iată de ce, iubiții mei, vă îndemn cu stăruință să deveniți adoratori „în spirit și adevăr” (Ioan 4, 23) ai Sfintei Treimi, să redescoperiți taina sfintei Euharistii, cea care „conține întregul tezaur spiritual al Bisericii” (Presbyterorum Ordinis, nr. 5 – Conciliul Vatican II). În sfânta Euharistie veți găsi hrană pentru sufletele voastre, sprijin și mângâiere în suferințele voastre, liniște și pace în toate acțiunile voastre, promisiunea și împlinirea fericirii veșnice.
„Bucurați-vă și iarăși zic, bucurați-vă”
căci „răscumpărarea voastră se apropie” (Luca 11, 28). Timpurile pe care le trăim prevestesc venirea apropiată a Domnului. Acest adevăr al credinței creștine crează în mintea omului fie o așteptare iubitoare, fie o teamă plină de neliniște. Această teamă nu poate să dispară atâta timp cât omul nu este în pace cu conștiința sa, atâta timp cât omul nu acceptă Lumina în viața sa. Lumina lumii este însusi Cristos, acest mic Prunc pe care păstorii și magii l-au adorat în ieslea din Bethleem.
Să-l adorăm și noi, iubiți creștini, și să ne lăsăm călăuziți de lumina Sa în întunericul acestei lumi. Astfel El va semăna în inimi speranța care alungă orice teamă. Speranța va face ca așteptarea venirii Domnului să fie vie și plină de bucurie; ea va face să crească în inimi dorința desăvârșirii Împaratiei Cerurilor. Speranța ne va ajuta să trăim și să spunem în mod sincer cuvintele Apocalipsului: „Amin, vino Doamne Isuse!” (Apocalips 22, 21).
Să întâmpinam sărbătoarea Crăciunului și Jubileul Anului 2000 nu numai cu ceremonii fastuoase, ci și cu sentimente vii de credință, de speranță și de iubire. Să-l lăsăm pe Spiritul Sfânt să facă în inimile noastre o iesle sfântă în care Pruncul Isus să se nască în mod spiritual și să crească până într-atât încât să putem trăi și spune împreuna cu Sfântul Pavel: „nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine.” (Galateni 2, 20).
Iubiți fii sufletești, fie ca o rază din lumina stelei călăuzitoare să se răsfrângă acum din ieslea Pruncului Divin și să vă umple sufletele de lumină, de haruri și de bucurie. Primiți la ceas de sărbătoare arhiereasca noastră binecuvântare, iar această zi preasfințită și sărbătoare slăvită urăm la toți să vă fie întru mulți ani cu bucurie.
Sărbători fericite și sfântă bucurie întru Nașterea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului Nostru Isus Hristos, căruia să-I fie cinste, mărire și închinare, împreuna cu Tatăl atotputernicul și cu Preasfântul și Bunul și de viață dătătorul Său Spirit. Amin!
Arhiepiscop ad personam
+ George GUȚIU
Episcop de Cluj-Gherla
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 16.12.1999
Publicarea pe acest sit: 20.04.2000
Etichete: Pastorale de Crăciun, IPS George Guțiu