Notă cu privire la moralitatea folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19

Notă cu privire la moralitatea
folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19
Congregația pentru Doctrina Credinței
21 decembrie 2020

Problema folosirii vaccinurilor, în general, este adesea în centrul dezbaterilor insistente în opinia publică. În aceste ultime luni, au ajuns la această congregație diferite cereri a unei păreri cu privire la folosirea unor vaccinuri împotriva virusului SARS-CoV-2 care cauzează Covid-19, dezvoltate recurgându-se, în procesul de cercetare și producție, la linii celulare care provin din țesuturi obținute din două avorturi petrecute în secolul trecut. În același timp, au existat pronunțări diferite în mass media ale episcopilor, asociațiilor catolice și experților, diversificate între ele și uneori contradictorii, care au ridicat și îndoieli cu privire la moralitatea folosirii acestor vaccinuri.

Cu privire la această temă există deja o pronunțare importantă a Academiei Pontificale pentru Viață, cu titlul „Reflecții morale cu privire la vaccinurile pregătite pornind de la celule care provin din fetuși umani avortați” (5 iunie 2005). Apoi, în materie s-a exprimat aceasta congregație cu instrucțiunea Dignitas personae (8 septembrie 2008) (cf. nr. 34 și 35). În 2017, Academia Pontificală pentru Viață a revenit asupra temei cu o notă. Aceste documente oferă deja câteva criterii generale care anulează.

Deoarece sunt deja la dispoziție, pentru distribuirea în diferite țări și respectiva administrare, primele vaccinuri împotriva lui Covid-19, această congregație vrea să ofere unele indicații pentru o clarificare în materie. Nu se dorește evaluarea siguranței și eficacității acestor vaccinuri, deși sunt din punct de vedere relevante și necesare, a căror evaluare este de competența cercetătorilor biomedicali și a agențiilor pentru medicamente, ci numai să se reflecteze asupra aspectului moral al folosirii acelor vaccinuri împotriva lui Covid-19 care au fost dezvoltate cu linii celulare care provin din țesuturi obținute din doi fetuși avortați nu în mod spontan.

1. Așa cum afirmă instrucțiunea Dignitas personae, în cazurile de utilizare de celule care provin din fetuși avortați pentru a crea linii celulare de folosit în cercetarea științifică „există responsabilități diferențiate”[1] de cooperare la rău. De exemplu, „în firmele, care utilizează linii celulare de origine ilegitimă, nu este identică responsabilitatea celor care decid orientarea producției față de cei care nu au nicio putere de decizie”[2].

2. În acest sens, când nu sunt disponibile vaccinuri împotriva lui Covid-19 incontestabile din punct de vedere etic (de exemplu în țări unde nu sunt puse la dispoziția medicilor și pacienților vaccinuri fără probleme etice, sau în care distribuirea lor este mai dificilă din cauza condițiilor speciale de conservare și transport, sau când se distribuie diferite tipuri de vaccin în aceeași țară, însă, din partea autorităților sanitare, nu li se permite cetățenilor alegerea vaccinului pe care vor să-l facă) este acceptabil din punct de vedere moral să se utilizeze vaccinurile anti-Covid-19 care au folosit linii celulare care provin din fetuși avortați în procesul lor de cercetare și de producție.

3. Motivația fundamentală pentru a considera permisă din punct de vedere moral folosirea acestor vaccinuri este că tipul de cooperare la rău (cooperare materială pasivă) a avortului procurat din care provin aceleași linii celulare, din partea celui care utilizează vaccinurile care rezultă, este îndepărtată. Obligația morală de a evita această cooperare materială pasivă nu este obligatorie dacă există un pericol grav, cum este răspândirea, altminteri de neoprit, a unui agent patogen grav[3]: în acest caz, răspândirea pandemică a virusului SARS-CoV-2 care cauzează Covid-19. De aceea trebuie considerat că în acest caz se pot folosi toate vaccinările recunoscute drept clinic sigure și eficace cu conștiință sigură că recurgerea la aceste vaccinuri nu înseamnă o cooperare formală la avort din care derivă celulele cu care vaccinurile au fost produse. Totuși trebuie subliniat că folosirea permisă din punct de vedere moral a acestor tipuri de vaccinuri, pentru condițiile deosebite care o fac astfel, nu poate constitui în sine o legitimare, chiar și indirectă, a practicii avortului, și presupune contrarietatea față de această practică din partea celor care recurg la ea.

4. De fapt, folosirea legitimă a acestor vaccinuri nu comportă și nu trebuie să comporte în niciun mod o aprobare morală a folosirii de linii celulare care provin din fetuși avortați[4]. Deci se cere, atât firmelor farmaceutice cât și agențiilor sanitare guvernamentale să producă, să aprobe, să distribuie și să ofere vaccinuri etic acceptabile care să nu creeze probleme de conștiință, nici lucrătorilor sanitari, nici celor care urmează să fie vaccinați.

5. În același timp, apare evident pentru rațiunea practică faptul că vaccinarea nu este, prin lege, o obligație morală și că, de aceea, trebuie să fie voluntară. În orice caz, din punctul de vedere etic, moralitatea vaccinării depinde nu numai de obligația protejării propriei sănătăți, ci și de aceea a urmăririi binelui comun. Bine care, lipsind alte mijloace pentru a opri sau chiar și numai pentru a preveni epidemia, poate recomanda vaccinarea, în special pentru protejarea celor mai slabi și expuși. Oricum, cei care, din motive de conștiință, refuză vaccinurile produse cu linii celulare care provin din fetuși avortați, trebuie să se străduiască pentru a evita, cu alte mijloace profilactice și comportamente corespunzătoare, să devină vehicule de transmitere a agentului infectiv. În mod deosebit, ei trebuie să evite orice risc pentru sănătatea celor care nu pot să fie vaccinați din motive clinice, sau de altă natură, și care sunt persoanele mai vulnerabile.

6. În sfârșit, există și un imperativ moral, pentru industria farmaceutică, pentru guverne și organizații internaționale, să garanteze ca vaccinurile, eficace și sigure din punct de vedere sanitar, precum și etic acceptabile, să fie accesibile și pentru țările mai sărace și în mod neoneros pentru ele. Altminteri, lipsa de acces la vaccinuri ar deveni un alt motiv de discriminare și de nedreptate care condamnă țările sărace să continue să trăiască în lipsuri sanitare, economice și sociale[5].

Suveranul Pontif, în audiența acordată la data de 17 decembrie 2020 subsemnatului prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, a examinat această Notă și a aprobat publicarea ei.

Dată la Roma, din sediul Congregației pentru Doctrina Credinței, la 21 decembrie 2020, comemorarea liturgică a Sfântului Petru Canisiu.

Cardinal Luis F. Ladaria, S.I.
prefect

✠ Giacomo Morandi
arhiepiscop titular de Cerveteri
secretar

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu

Note:
[1] Congregația pentru Doctrina Credinței, Instrucțiunea Dignitas Personae (8 decembrie 2008), nr. 35; AAS (100), 884.
[2] Ibid., 885.
[3] Cf. Academia Pontificală pentru Viață, Reflecții morale cu privire la vaccinurile pregătite pornind de la celule care provin din fetuși umani avortați, 5 iunie 2005.
[4] Cf. Congregația pentru Doctrina Credinței, Instrucțiunea Dignitas personae, nr. 35: „Când ilegitimul este protejat de legile care reglementează sistemul sanitar și științific, trebuie să se stea departe de aspectele rele ale acestui sistem, pentru a nu da impresia unei anumite tolerări sau acceptări tacite a unor acțiune care sunt în mod grav nedrepte. De fapt, asta ar contribui să mărească indiferența, dacă nu favoarea cu care sunt văzute aceste acțiuni în unele ambiente medicale și politice”.
[5] Cf. Francisc, Discurs adresat voluntarilor și prietenilor de la Banca Farmaceutică, 19 septembrie 2020.

Autor: Cardinalul Luis F. Ladaria
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.12.2020
Publicarea pe acest sit: 21.12.2020
Etichete:

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.