Mesajul Papei adresat Patriarhului Bartolomeu în sărbătoarea Sf. Andrei

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat Patriarhului Bartolomeu
în sărbătoarea Sf. Andrei
luni, 30 noiembrie 2020

Sanctității Sale Bartolomeu
arhiepiscop de Constantinopol
patriarh ecumenic

În sărbătoarea apostolului Andrei, frate iubit al sfântului Petru și hramul Patriarhiei Ecumenice, transmit cu bucurie apropierea mea spirituală către Înalt Preasfinția Voastră din nou prin delegație. Mă alătur vouă pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru roadele bogate ale providenței divine manifestate în viața sfântului Andrei.

De asemenea, mă rog ca prin mijlocirea sa puternică Domnul nostru, care l-a chemat să fie printre primii săi discipoli, să vă binecuvânteze din belșug pe voi, pe frații voștri întru episcopat și pe membrii Sfântului Sinod, și pe toți clericii, călugării și credincioșii laici adunați pentru Dumnezeiasca Liturghie celebrată în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” la Fanar. Comemorarea carității, a zelului apostolic și a perseverenței sfântului Andrei este un izvor de încurajare în aceste vremuri dificile și critice. Aducând slavă lui Dumnezeu ne întărește și credința și speranța în Cel care l-a întâmpinat în viața veșnică pe sfântul martir Andrei, a cărui credință a rezistat în timp de încercare.

Îmi amintesc cu mare bucurie de prezența Înalt Preasfinției Voastre la reuniunea internațională pentru pace desfășurată la Roma la 20 octombrie trecut, cu participarea reprezentanților diferitelor Biserici și ai altor tradiții religioase. Împreună cu provocările provocate de actuala pandemie, războiul continuă să afecteze multe părți ale lumii, în timp ce apar noi conflicte armate pentru a fura viețile a nenumărați bărbați și femei. Fără îndoială, toate inițiativele întreprinse de entitățile naționale și internaționale care vizează promovarea păcii sunt utile și necesare, totuși conflictele și violența nu vor înceta niciodată până când toți oamenii vor ajunge la o conștientizare mai profundă că au o responsabilitate reciprocă ca frați și surori. Având în vedere acest lucru, Bisericile creștine, împreună cu alte tradiții religioase, au datoria principală de a oferi un exemplu de dialog, respect reciproc și cooperare practică.

Cu o profundă recunoștință față de Dumnezeu, am experimentat această fraternitate la prima mână în diferitele întâlniri pe care le-am împărtășit. În acest sens, recunosc că dorința de a avea o apropiere și o înțelegere tot mai mare între creștini a fost manifestată în Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului înainte ca Biserica Catolică și alte Biserici să se angajeze în dialog. Acest lucru poate fi văzut clar în scrisoarea enciclică a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice adresată Bisericilor din întreaga lume exact acum o sută de ani. Într-adevăr, cuvintele sale rămân relevante astăzi: „Când mai multe Biserici sunt inspirate de iubire și o plasează înaintea oricărui alt lucru în judecarea celorlalți și în relație față de fiecare, vor putea, în loc să sporească și să lărgească disidențele existente, să diminueze și să micșoreze acest lucru pe cât posibil; și prin promovarea unui interes fratern constant față de starea, stabilitatea și prosperitatea celorlalte Biserici, prin dorința de a urmări ceea ce se întâmplă în acele Biserici și prin obținerea unei cunoașteri mai exacte a acestora și prin disponibilitatea de a le da, ori de câte ori apare ocazia, o mână de ajutor și asistență, atunci vor face și vor realiza multe lucruri bune spre slava și folosul atât ale lor, cât și ale întregului trup creștin, și spre înaintarea problemei unirii”.

Îi putem mulțumi lui Dumnezeu că relațiile dintre Biserica Catolică și Patriarhia Ecumenică au crescut mult în ultimul secol, chiar dacă noi continuăm să dorim obiectivul restaurării depline a comuniunii exprimat prin participarea la același altar euharistic. Deși rămân obstacole, sunt încrezător că, mergând împreună în dragoste reciprocă și continuând dialogul teologic, vom atinge acest obiectiv. Această speranță se bazează pe credința noastră comună în Isus Cristos, trimis de Dumnezeu Tatăl pentru a aduna pe toți oamenii într-un singur trup și piatră unghiulară a Bisericii unice și sfinte, templu sfânt al lui Dumnezeu, în care noi toți suntem pietre vii, fiecare după propria noastră carismă sau slujire deosebită acordate de Duhul Sfânt.

Cu aceste sentimente, îmi reînnoiesc cele mai calde urări de bine pentru sărbătoarea Sfântului Andrei și schimb cu Înalt Preasfinția Voastră o îmbrățișare a păcii în Domnul.