Mesajul Papei adresat participanților la a treia conferință internațională despre etică

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la a treia conferință internațională
organizată de organizația „Etica Catolică în Biserica mondială”
Vatican, 11 iulie 2018

Iubiți frați și surori!

Vă salut pe voi care participați la a treia conferință mondială de etică teologică. Ea se ține la Sarajevo, un oraș încărcat de valoare simbolică prin drumul de reconciliere și de pacificare, după ororile unui război recent care a adus atâta suferință populațiilor din regiunea aceea.

Sarajevo este oraș de punți. Și întâlnirea voastră a voit să se inspire din acest motiv dominant, luat ca avertisment pentru a reconstrui, într-un climat de diviziuni și de tensiuni, drumuri noi de apropiere între popoare, culturi, religii, viziuni ale vieții, orientări politice. Am apreciat acest efort al vostru încă de la început, cu ocazia vizitei în Vatican a membrilor comitetului vostru de pregătire, în martie.

Tema întâlnirii voastre se mișcă într-o perspectivă la care eu însumi am făcut referință foarte des: „punți și nu ziduri”, repet în speranța vie ca din toate părțile să se acorde atenție acestei nevoi pe care o simțim tot mai mult, chiar dacă uneori este contrastată de frici și retrageri. În schimb, fără a renunța la prudență, este vorba de a percepe orice semnal și a mobiliza orice energie pentru a elimina în lume zidurile de diviziune și a construi punți de fraternitate.

Cele trei puncte focale ale întâlnirii intersectează în profunzime acest drum de construire de punți într-o epocă critică, așa cum se revelează în mod deosebit că este epoca noastră. Provocarea ecologică este pusă de voi în centrul atenției speciale, pentru că ea conține în sine aspecte care pot provoca dezechilibre grave, nu numai pe axa raportului dintre om și natură, dar și pe cele ale relațiilor dintre generații și dintre popoare. Această provocare – așa cum reiese din enciclica Laudato si’ – nu este una dintre cele multe, ci este orizontul de înțelegere a eticii ecologice și în același timp a eticii sociale. Pentru aceasta, referința pe care voi o faceți la tema migranților și refugiaților este foarte serioasă și provoacă o metanoia care, înainte de a inspira atitudini pastorale adecvate și practici politice responsabile și conștiente, se referă la reflecția etico-teologică.

Într-un scenariu așa de angajant și complex este nevoie de persoane și instituții care să asume o conducere reînnoită. Nu este de folos zgomotul proclamațiilor, care adesea rămân zadarnice; nu este de folos antagonismul între cel care joacă să fie cel mai puternic. Avem nevoie de o conducere care să ajute să se descopere și să se trăiască un mod mai corect de a sta în lume ca părtași toți de un destin comun.

Dacă mă întreb cum poate etica teologică să ofere propria contribuție specifică în acest sens, apreciez intuiția pe care vă propuneți să o realizați: a face rețea între persoane care, în cele cinci continente, cu modalități și exprimări diferite, se dedică reflecției etice în cheie teologică și se străduiesc să găsească în ea resurse noi și eficace. Cu aceste resurse se pot face analize corespunzătoare, dar mai ales se pot mobiliza energii în vederea unei practici compătimitoare și atente la drama umană pentru a o însoți cu îngrijire milostivă. Pentru a țese această rețea este nevoie înainte de toate să construiți între voi punți, să împărtășiți parcursuri, să accelerați apropieri. Desigur că nu este vorba de a uniformiza punctele de vedere, ci mai degrabă de a căuta cu voință sinceră convergența în intenții, în deschiderea dialogică și în confruntarea cu privire la perspective. Veți putea să vă folosiți de o formă deosebită de competență, astăzi mai urgentă și mai complexă, pe care am indicat-o în Introducerea de la recenta constituție apostolică Veritatis gaudium. Acolo aminteam de criteriile de fond pentru o reînnoire și o relansare a studiilor ecleziastice și între aceste criterii subliniam importanța „dialogului pe toată zona” (nr. 4, b), care stă la baza deschiderii inter- și trans-disciplinare, așa de vitală și pentru teologie și pentru etica teologică. Și în afară de asta indicam „necesitatea urgentă de «a face rețea» între diferitele instituții care, în orice parte a lumii, cultivă și promovează studiile ecleziastice” (nr. 4, d).

Fac apel la voi, promotori ai eticii teologice, și vă încurajez să fiți pasionați ai acestui dialog și ai acestei creări de rețea. Din exercitarea acestor atitudini veți scoate inspirațiile voastre pentru analize pătrunzătoare, atente la complexitatea fenomenului uman. Și veți învăța tot mai bine formele fidelității față de Cuvântul lui Dumnezeu care ne interpelează în istorie și a solidarității cu lumea, cu privire la care nu sunteți chemați să emiteți judecăți, ci să indicați drumuri, să însoțiți drumuri, să alinați răni, să susțineți fragilități.

Voi aveți în urma voastră deja un drum mai mult decât decenal în rețeaua voastră de legătură. Întâlnirile voastre mondiale de la Padova (2006) și de la Trento (2010), precum și întâlnirile regionale în diferitele continente și diferitele inițiative desfășurate până acum cu publicații și activități de învățământ, v-au antrenat la un stil de împărtășire pe care vă urez să-l duceți înainte cu rod pentru toată Biserica. Mulțumesc împreună cu voi responsabililor care încetează din funcție și celor care intră în funcție, mă rog pentru ei și trimit tuturor din inimă binecuvântarea mea, cerând cu rugăminte și vouă să vă rugați pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 11.07.2018
Publicarea pe acest sit: 27.07.2018
Etichete:

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.