A XXIV-a Zi Mondială a Turismului
Turismul: element propulsor al luptei împotriva sărăciei,
prin crearea de angajamente și prin armonia socială
Mesajul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului
27 septembrie 2003
1. La 27 septembrie se va desfășura Ziua Mondială a Turismului, care va avea ca temă: „Turismul: element propulsor al luptei împotriva sărăciei, prin crearea de angajamente și prin armonia socială”. În vederea acestei semnificative celebrări, doresc să le propun tuturor, îndeosebi credincioșilor catolici, câteva reflecții asupra acestui argument în lumina doctrinei sociale a Bisericii și a schimbărilor care au loc pe planetă, schimbări care implică și sectorul turismului.
Turismul, de fapt, trebuie să fie considerat ca o expresie particulară a vieții sociale, cu aspecte secundare economice, financiare, culturale și cu consecințe decisive pentru indivizi și pentru popoare. Relația sa directă cu dezvoltarea integrală a persoanei ar trebui să orienteze activitatea, ca și în celelalte activități umane, spre edificarea civilizației în sensul cel mai autentic și complet, adică spre edificarea «civilizației iubirii» (cf. Sollicitudo rei socialis, 33).
Atenția apropiatei Zile Mondiale se concentrează asupra turismului în relație cu abisuri de sărăcie existente pe fiecare continent. Drama sărăciei este una dintre cele mai mari provocări actuale, în timp ce se agravează diferența dintre diverse zone din lume, deși se dispune de mijloacele necesare pentru a le remedia, întrucât omenirea a ajuns la o dezvoltare științifică și tehnologică extraordinară. De aceea, este mai potrivit ca oricând „să subliniez un principiu evident în sine, chiar dacă adesea nu este respectat: este necesar să căutăm nu binele unui cerc mic de privilegiați, ci îmbunătățirea condițiilor de viață ale tuturor. Numai pe acest fundament se va putea construi acea ordine internațională, impregnată cu adevărat de dreptate și solidaritate, dorită de toți” (Mesaj pentru Postul Mare, nr. 2).
2. Nu putem rămâne indiferenți și inerți în fața sărăciei și a subdezvoltării. Nu ne putem închide în propriile interese egoiste, abandonând numeroși frați și surori în mizerie, și, lucru și mai grav, lăsând ca mulți dintre ei să se îndrepte spre o moarte inevitabilă.
Făcând apel la capacitatea creativă și la generozitatea de care dispune omenirea pentru a pune capăt acestei plăgi sociale și morale, trebuie să se găsească soluții adecvate cu caracter economic, financiar, tehnic și politic. Însă, așa cum am amintit și cu altă ocazie, „toate aceste măsuri ar fi insuficiente dacă nu ar fi însuflețite de valori etice și spirituale autentice” (Discorso all’ambasciatore di Bolivia, nr. 3: L’Osservatore romano, 9 iunie 2000, p. 5).
Activitatea turistică poate desfășura un rol relevant în lupta împotriva sărăciei, atât din punct de vedere economic, cât și social și cultural. Călătorind, putem cunoaște locuri și situații diferite, și ne dăm seama cât de mare este prăpastia dintre țările bogate și țările sărace. În plus, pot fi evaluate mai bine resursele și activitățile locale, favorizând implicarea segmentelor mai sărace ale populației.
Călătoriile și vizitele turistice sunt mereu o întâlnire cu persoane și culturi diferite. Peste tot, dar în primul rând în țările în curs de dezvoltare, vizitatorul și turistul cu greu pot evita contactul cu realitatea dureroasă a sărăciei și a foametei. În acest caz, trebuie nu doar să rezistăm tentației de a ne închide într-un fel de „insulă fericită” îndepărtându-ne de contextul social, dar, mai mult, trebuie să evităm să ne folosim de poziția noastră privilegiată, profitând de „nevoile” localnicilor. Așadar, vizita să fie o ocazie de dialog între persoane cu demnitate egală; să fie un prilej pentru o mai bună cunoaștere a locuitorilor locului și a istoriei și culturii lor; să fie o deschidere sinceră spre înțelegerea celuilalt, care să ducă la gesturi concrete de solidaritate.
Trebuie să ne angajăm pentru ca să nu se mai întâmple niciodată ca bunăstarea câtorva privilegiați să fie dobândită în dauna calității vieții altora. Aici este valabil, în sens mai general, ceea ce scriam în enciclica Sollicitudo rei socialis pentru relațiile economice: „Este necesar să se reclame existența mecanismelor economice, financiare și sociale, care, deși sunt manevrate prin voința oamenilor, funcționează adesea în mod aproape automat, făcând mai rigide situațiile de bogăție ale unora și de sărăcie ale altora… Va fi necesar să supunem mai departe aceste mecanisme unei analize atente sub aspect etico-moral” (nr. 16).
3. Tema apropiatei Zile Mondiale a Turismului ne readuce în minte cuvintele lui Isus: „Fericiți cei săraci cu duhul” (Mt 5,3), o invitație tot mai actuală la solidaritatea cu cei săraci, înfometați, nevoiași, care-i interpelează pe credincioși.
Așa cum amintește Catehismul Bisericii Catolice, „fericirile zugrăvesc chipul lui Isus Cristos…, exprimă chemarea credincioșilor…, luminează faptele și atitudinile caracteristice ale vieții creștine” (nr. 1717). Ar fi grav dacă discipolul lui Cristos ar uita de acest lucru tocmai în timpul liber sau în timpul unei călătorii turistice, adică atunci când s-ar putea dedica unei contemplări mai intense a „chipului lui Cristos” în aproapele cu care vine în contact. Atunci când învățătura Domnului ne luminează viața, ne simțim angajați să facem așa încât toate activitățile noastre, inclusiv cea turistică, să fie realizări ale acelei „noi «imaginații a carității», care să se desfășoare nu numai prin eficacitatea ajutoarelor prestate, ci și prin capacitatea de a fi alături, solidari cu cei care suferă, astfel încât gestul de ajutor să fie perceput nu ca o pomană umilitoare, ci ca o împărțire fraternă” (Novo millennio ineunte, 50).
Această solidaritate se manifestă înainte de toate în respectarea demnității personale a populației locale, a culturii, a obiceiurilor sale, într-o atitudine de confruntare prin dialog care urmărește să promoveze dezvoltarea integrală a fiecăruia. În călătoria turistică această atitudine devine și mai exigentă deoarece este mai palpabilă diversitatea de civilizații, de culturi, de condiții sociale și de religii.
Doresc din inimă ca activitatea turistică să devină tot mai mult un instrument eficace pentru scăderea sărăciei, pentru promovarea creșterii personale și sociale a indivizilor și a popoarelor, pentru consolidarea participării și cooperării între națiuni, culturi și religii.
Sfânta Fecioară Maria să-i ocrotească pe cei care, cu diferite funcții, sunt implicați în vastul domeniu al turismului, și să-i păstreze mereu sensibili față de cei care suferă din cauza sărăciei, a nedreptății, a războiului și a discriminării. Asupra fiecăruia dintre voi invoc belșug de daruri divine, în timp ce vă binecuvântez pe toți din inimă.
Vatican, 11 iunie 2003
Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 11.06.2003
Publicarea pe acest sit: 26.06.2003
Etichete: Papa IP2, Mesaje - Turism