Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor

Mesajul Sfântului Părinte Francisc
pentru Ziua Mondială a Misiunilor 2019

Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume

Iubiți frați și surori,

Pentru luna octombrie din 2019 am cerut întregii Biserici să trăiască un timp extraordinar de misionaritate pentru a comemora centenarul promulgării scrisorii apostolice Maximum illud a papei Benedict al XV-lea (30 noiembrie 1919). Clarviziunea profetică a propunerii sale apostolice mi-a confirmat cât este de importantă și astăzi angajarea misionară a Bisericii, recalificarea în sens evanghelic a misiunii sale de a vesti și de a duce lumii mântuirea lui Isus Cristos, mort și înviat.

Titlul acestui mesaj este egal cu tema lui Octombrie misionară: Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume. Celebrarea acestei luni ne va ajuta în primul rând să regăsim sensul misionar al adeziunii noastre de credință la Isus Cristos, credință primită gratuit ca dar la Botez. Apartenența noastră filială la Dumnezeu nu este niciodată un act individual ci întotdeauna eclezial: din comuniunea cu Dumnezeu, Tată și Fiu și Duh Sfânt, se naște o viață nouă împreună cu atâția alți frați și surori. Și această viață divină nu este un produs de vândut – noi nu facem prozelitism – ci o bogăție de dăruit, de comunicat, de vestit: iată sensul misiunii. Gratuit am primit acest dar și gratuit îl împărtășim (cf. Mt 10,8), fără a exclude pe nimeni. Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului și la experiența milostivirii sale grație Bisericii, sacrament universal al mântuirii (cf. 1Tim 2,4; 3,15; Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția dogmatică Lumen gentium, 48).

Biserica este în misiune în lume: credința în Isus Cristos ne dăruiește dimensiunea corectă a tuturor lucrurilor făcându-ne să vedem lumea cu ochii și inima lui Dumnezeu; speranța ne deschide la orizonturile veșnice ale vieții divine de care suntem părtași cu adevărat; caritatea, pe care o pregustăm în sacramente și în iubirea fraternă, ne împinge până la marginile pământului (cf. Mih 5,3; Mt 28,19; Fap 1,8; Rom 10,18). O Biserică în ieșire până la marginile extreme cere convertire misionară constantă și permanentă. Câți sfinți, câte femei și câți bărbați de credință ne dau mărturie despre asta, ne arată posibilă și practicabilă această deschidere nelimitată, această ieșire milostivă ca stimulent urgent al iubirii și al logicii sale intrinsece de dar, de jertfă și de gratuitate (cf. 2Cor 5,14-21)! Să fie om al lui Dumnezeu cel care-l predică pe Dumnezeu (cf. Scrisoarea apostolică Maximum illud).

Este un mandat care ne atinge de aproape: eu sunt mereu o misiune; tu ești mereu o misiune; fiecare botezată și botezat este o misiune. Cine iubește se pune în mișcare, este împins în afara sieși, este atras și atrage, se dăruiește celuilalt și țese relații care generează viață. Nimeni nu este inutil și nesemnificativ pentru iubirea lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este o misiune în lume pentru că este rod al iubirii lui Dumnezeu. Chiar dacă tatăl meu și mama mea au trădat iubirea cu minciuna, ura și infidelitatea, Dumnezeu nu se sustrage niciodată de la darul vieții, destinând pe fiecare fiu al său, din totdeauna, la viața sa divină și veșnică (cf. Ef 1,3-6).

Această viață ne este comunicată la Botez, care ne dăruiește credința în Isus Cristos învingător al păcatului și al morții, ne regenerează după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și ne inserează în trupul lui Cristos care este Biserica. În acest sens, Botezul este așadar cu adevărat necesar pentru mântuire deoarece ne garantează că suntem fii și fiice, mereu și pretutindeni, niciodată orfani, străini sau sclavi, în casa Tatălui. Ceea ce în creștin este realitate sacramentală – a cărui împlinire este Euharistia -, rămâne vocație și destin pentru fiecare bărbat și femeie așteptând convertirea și mântuirea. De fapt, Botezul este promisiune realizată a darului divin care face ființa umană fiu în Fiul. Suntem fiii părinților noștri naturali, dar la Botez ne este dată paternitatea originară și maternitatea adevărată: nu poate să-l aibă pe Dumnezeu ca Tată cel care nu are ca mamă Biserica (cf. Sfântul Ciprian, Unitatea Bisericii, 4).

Astfel, în paternitatea lui Dumnezeu și în maternitatea Bisericii se înrădăcinează misiunea noastră, pentru că în Botez este înnăscută trimiterea exprimată de Isus în mandatul pascal: după cum Tatăl m-a trimis pe mine, vă trimit și eu pe voi plini de Duh Sfânt pentru reconcilierea lumii (cf. In 20,19-23; Mt 28,16-20). Creștinului îi revine această trimitere, pentru ca nimănui să nu-i lipsească vestea vocației sale ca fiu adoptiv, certitudinea demnității sale personale și a valorii intrinsece a fiecărei vieți umane de la zămislirea sa până la moartea sa naturală. Secularismul care se extinde, când devine refuz pozitiv și cultural al paternității active a lui Dumnezeu în istoria noastră, împiedică orice autentică fraternitate universală care se exprimă în respectarea reciprocă a vieții fiecăruia. Fără Dumnezeul lui Isus Cristos, fiecare diferență se reduce la amenințare infernală făcând imposibilă orice primire fraternă și unitate rodnică a neamului omenesc.

Destinația universală a mântuirii oferite de Dumnezeu în Isus Cristos l-a condus pe Benedict al XV-lea să ceară depășirea oricărei închideri naționaliste și etnocentrice, a oricărei amestecări a vestirii Evangheliei cu puterile coloniale, cu interesele lor economice și militare. În scrisoarea sa apostolică Maximum illud papa amintea că universalitatea divină a misiunii Bisericii cere ieșirea dintr-o apartenență exclusivistă la propria patrie și la propria etnie. Deschiderea culturii și a comunității la noutatea mântuitoare a lui Isus Cristos cere depășirea oricărei introvertiri etnice și ecleziale necuvenite. Biserica și astăzi continuă să aibă nevoie de bărbați și femei care, în virtutea Botezului lor, răspund cu generozitate la chemarea de a ieși din propria casă, din propria familie, din propria patrie, din propria limbă, din propria Biserică locală. Ei sunt trimiși la neamuri, în lumea care încă nu este transfigurată de sacramentele lui Isus Cristos și ale Bisericii sale. Vestind Cuvântul lui Dumnezeu, mărturisind Evanghelia și celebrând viața Duhului cheamă la convertire, botează și oferă mântuirea creștină respectând libertatea personală a fiecăruia, în dialog cu culturile și religiile popoarelor la care sunt trimiși. Missio ad gentes, mereu necesară Bisericii, contribuie astfel în manieră fundamentală la procesul permanent de convertire a tuturor creștinilor. Credința în Paștele lui Isus, trimiterea eclezială baptismală, ieșirea geografică și culturală din sine și din propria casă, nevoia de mântuire din păcat și eliberarea de răul personal și social cer misiunea până la marginile pământului.

Coincidența providențială cu celebrarea Sinodului special despre Bisericile din Amazonia mă face să subliniez că misiunea încredințată nouă de Isus cu darul Duhului său este încă actuală și necesară și pentru acele ținuturi și pentru locuitorii lor. Rusaliile reînnoite deschid larg porțile Bisericii pentru ca nicio cultură să nu rămână închisă în ea însăși și niciun popor să nu fie izolat ci deschis la comuniunea universală a credinței. Nimeni să nu rămână închis în propriul eu, în autoreferențialitatea propriei apartenențe etnice și religioase. Paștele lui Isus rupe limitele înguste de lumi, religii și culturi, chemându-le să crească în respectul față de demnitatea bărbatului și a femeii, spre o convertire tot mai deplină la Adevărul Domnului Înviat care dăruiește tuturor viața adevărată.

În această privință îmi vin în ajutor cuvintele papei Benedict al XVI-lea la începutul întâlnirii noastre a episcopilor latinoamericani la Aparecida, în Brazilia, în 2007, cuvinte pe care doresc să le prezint aici și să mi le însușesc: „Ce a însemnat acceptarea credinței creștine pentru țările din America Latină și din Caraibe? Pentru ele a însemnat cunoașterea și primirea lui Cristos, a Dumnezeului necunoscut pe care strămoșii lor, fără să știe, îl căutau în bogatele lor tradiții religioase. Cristos era Mântuitorul la care tânjeau în tăcere. A însemnat și că au primit, cu apele Botezului, viața divină care i-a făcut fii ai lui Dumnezeu prin adopție; în afară de asta, că l-au primit pe Duhul Sfânt care a venit să fecundeze culturile lor, purificându-le și dezvoltând numeroasele germene și semințe pe care Cuvântul întrupat le pusese în ele, orientându-le astfel spre căile Evangheliei. […] Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-se trup în Isus Cristos, s-a făcut și istorie și cultură. Utopia de a reda viață religiilor precolumbiene, despărțindu-le de Cristos și de Biserica universală, n-ar fi un progres, ci un regres. În realitate, ar fi o involuție spre un moment istorice ancorat în trecut” (Discurs la Sesiunea inaugurală, 13 mai 2007: Insegnamenti III, 1 [2007], 855-856).

Mamei noastre Maria încredințăm misiunea Bisericii. Unită cu Fiul său, încă de la Întrupare, Fecioara s-a pus în mișcare, s-a lăsat implicată total în misiunea lui Isus, misiune care la picioarele crucii a devenit și propria sa misiune: să colaborăm ca Maica Bisericii să nască în Duh și în credință noi fii și fiice ai lui Dumnezeu.

Aș vrea să închei cu un scurt cuvânt despre Operele Misionare Pontificale, propuse deja în Maximum illud ca instrument misionar. OMP exprimă slujirea lor adusă universalității ecleziale ca o rețea globală care-l susține pe papa în angajarea sa misionară cu rugăciunea, suflet al misiunii, și caritatea creștinilor răspândiți în lumea întreagă. Oferta lor îl ajută pe papa în evanghelizarea Bisericilor particulare (Opera Răspândirii Credinței), în formarea clerului local (Opera Sfântului Apostol Petru), în educarea unei conștiințe misionare a copiilor din toată lumea (Opera Copilăriei Sfinte) și în formarea misionară a credinței creștinilor (Uniunea Misionară Pontificală). Reînnoind sprijinul meu pentru aceste Opere, urez ca Luna Misionară Extraordinară din Octombrie 2019 să contribuie la reînnoirea slujirii lor misionare aduse ministeriului meu.

Misionarilor și misionarelor și tuturor celor care în orice mod participă, în virtutea propriului Botez, la misiunea Bisericii le trimit din inimă binecuvântarea mea.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 09.06.2019
Publicarea pe acest sit: 10.06.2019
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.