Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
pentru a 41-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale
Copiii și media: o provocare pentru educație
Dragi frați și surori,
1. Tema celei de-a 41-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale, „Copiii și media: o provocare pentru educație”, ne invită să reflectăm asupra a două teme conexe de o imensă importanță. Formarea copiilor este una dintre ele. Cealaltă, poate mai puțin evidentă dar nu mai puțin importantă, este formarea mijloacelor de comunicare.
Provocările complexe cu care se confruntă astăzi educația sunt adesea legate de influența penetrantă a media în lumea noastră. Ca un aspect al fenomenului globalizării, și facilitată de progresul rapid al tehnologiei, media modelează în mod profund mediul cultural (cf. Papa Ioan Paul al II-lea, scrisoarea apostolică Dezvoltarea rapidă, nr. 3). Într-adevăr, unii pretind că influența formativă a media rivalizează cu cea a școlii, a Bisericii și poate chiar a căminului. „Realitatea, pentru mulți, este ceea ce mijloacele de comunicare recunosc ca real” (Consiliul Pontifical pentru Comunicațiile Sociale, Aetatis novae, nr. 4).
2. Relația dintre copii, media și educație poate fi analizată din două perspective: formarea copiilor de către media; și formarea copiilor pentru a răspunde în mod potrivit la mijloacele de comunicare socială. Rezultă un fel de reciprocitate care indică responsabilitățile pe care le au media ca industrie și nevoia unei participări active și critice a cititorilor, spectatorilor și ascultătorilor. În acest cadru, pregătirea pentru o folosire corectă a mijloacelor de comunicare este esențială pentru dezvoltarea culturală, morală și spirituală a copiilor.
Cum trebuie protejat și promovat acest bun comun? Educarea copiilor pentru a fi selectivi în folosirea media este o responsabilitate a părinților, a Bisericii și a școlii. Rolul părinților este de primă importanță. Ei au dreptul și datoria de a garanta folosirea prudentă a media prin formarea conștiințelor copiilor lor pentru a exprima judecăți sănătoase și obiective, care îi vor călăuzi mai apoi în alegerea sau respingerea programelor disponibile (cf. Papa Ioan Paul al II-lea, exortația apostolică Familiaris consortio, nr. 76). În a face acest lucru, părinții trebuie să aibă parte de încurajare și asistență din partea școlilor și a parohiilor, pentru a se asigura că acest aspect dificil, dar dătător de satisfacție, al faptului de a fi părinte este sprijinit de comunitatea mai largă.
Educația la mass-media trebuie să fie pozitivă. Copiii expuși la ceea ce este excelent din punct de vedere estetic și moral sunt ajutați să își dezvolte aprecierea, prudența și capacitatea de a discerne. Este important aici să recunoaștem valoarea fundamentală a exemplului părinților și beneficiile introducerii tinerilor în lucrările clasice ale literaturii pentru copii, în artele frumoase și în muzica înălțătoare. În timp ce literatura populară își va avea mereu locul ei în cultură, tentația spre senzaționalism nu trebuie să fie acceptată pasiv în locurile de învățare. Frumusețea, un fel de oglindă a divinului, inspiră și însuflețește inimile și mințile tinere, în timp ce urâțenia și vulgaritatea au un impact deprimant asupra atitudinilor și comportamentului.
Asemenea educației în general, educația la mass-media cere formare pentru exercitarea libertății. Este o sarcină exigentă. Atât de des libertatea este prezentată ca o căutare neobosită a plăcerii sau a unor experiențe noi. Și totuși aceasta este o condamnare și nu o eliberare! Adevărata libertate nu ar putea să condamne pe cineva – în special un copil – la o căutare lacomă a noutății. În lumina adevărului, libertatea autentică este experimentată ca un răspuns definitiv la „da”-ul lui Dumnezeu adresat omenirii, chemându-ne să alegem, nu la întâmplare ci deliberat, tot ceea ce este bun, adevărat și frumos. Părinții apoi, ca păzitori ai acelei libertăți, în timp ce le acordă copiilor lor o tot mai mare libertate, îi introduc în bucuria profundă a vieții (cf. Discursul la a V-a Întâlnire Mondială a Familiilor, Valencia, 8 iulie 2006).
3. Această dorință fierbinte a părinților și învățătorilor de a-i educa pe copii pe căile frumuseții, adevărului și binelui poate fi sprijinită de industria media doar în măsura în care ea promovează demnitatea umană fundamentală, adevărata valoare a căsătoriei și a vieții de familie, și realizările și țelurile pozitive omenirii. De aceea, nevoia ca mijloacele de comunicare să fie angajate într-o formare eficientă și în respectarea standardelor etice este văzută cu un interes special și chiar ca o urgență nu doar de către părinți și învățători, ci de către toți cei care au simțul civic al responsabilității.
Afirmând convingerea că multe persoane implicate în comunicațiile sociale doresc să facă ceea ce este bine (cf. Consiliul Pontifical pentru Comunicațiile Sociale, Etica în comunicații, nr. 4), trebuie de asemenea să recunoaștem faptul că cei care lucrează în acest domeniu se confruntă cu „presiuni psihologice și dileme etice deosebite” (Aetatis novae, nr. 19) care uneori văd competitivitatea comercială constrângându-i pe comunicatori să coboare standardele. Orice tendință de a produce programe – inclusiv filme de animație și jocuri video – care în numele distracției exaltă violența, prezintă comportamente antisociale sau trivializează sexualitatea umană este o perversiune, cu atât mai respingătoare când aceste programe sunt destinate copiilor și adolescenților. Cum le putem explica această ‘distracție’ nenumăraților tineri nevinovați care suferă realmente din cauza violenței, a exploatării și a abuzului? În această privință, toți ar trebui să reflecteze asupra contrastului dintre Cristos care „luându-i în brațe [pe copii], îi binecuvânta punându-și mâinile peste ei” (Marcu 10,16) și cel care „scandalizează chiar și numai pe unul dintre aceștia mici” pentru care „ar fi mai bine… dacă i s-ar lega o piatră de moară de gât și ar fi aruncat în mare” (Luca 17,2). Fac din nou apel la liderii industriei media de a-i educa și încuraja pe producători să apere binele comun, să susțină adevărul, să protejeze demnitatea umană individuală și să promoveze respectul pentru nevoile familiei.
4. Biserica însăși, în lumina mesajului mântuirii încredințat ei, este de asemenea o învățătoare a umanității și primește cu bucurie ocazia de a-i asista pe părinți, pe educatori, pe comunicatori și pe tineri. Propriile ei parohii și programe școlare trebuie să fie în avangarda educației media de astăzi. Mai presus de toate, Biserica dorește să comunice o viziune în care demnitatea umană să fie centrul tuturor comunicărilor umane demne. „Eu văd cu ochii lui Cristos și pot să dăruiesc celuilalt mult mai mult decât lucrurile exterioare care îi sunt necesare: pot să-i dăruiesc privirea dragostei de care are nevoie” (Deus caritas est, 18).
Din Vatican, 24 ianuarie 2007, Sărbătoarea Sf. Francisc de Sales.
BENEDICTUS PP. XVI
Traducător: Radu și Oana Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 24.01.2007
Publicarea pe acest sit: 24.01.2007
Etichete: Papa B16, Mesaje, Mesaje - Comunicații