Discursul Patriarhului Teoctist la primirea la Roma

Discursul Patriarhului Teoctist
cu ocazia primirii în Piața San Pietro
de către Papa Ioan Paul al II-lea
luni, 7 octombrie 2002

Din Gradina Maicii Domnului, in Cetatea Eterna
Gasind acolo frati, am fost rugati sa ramanem la ei sapte zile.
Si asa am venit la Roma (Faptele Apostolilor 28, 14)

Sanctitatea Voastra,
Eminentele Voastre,
Excelentele Voastre,
Inalt Prea Sfintiile si Prea Sfintiile Voastre,
Iubiti frati si surori intru Domnul,

Aceste cuvinte din cartea Faptele Apostolilor se refereau, asa cum bine stim, la rastimpul petrecut de Apostolul Pavel la Puteoli, ultimul popas al sau in calatoria spre Roma. Ca si el, si noi, cei ce am venit din Romania – din „Gradina Maicii Domnului”, cum atat de frumos amintea Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul II despre tara noastra, in cuvantul rostit la sosirea in Bucuresti, in luna mai 1999 – am venit la Roma pentru a ramane sapte zile, caci am gasit aici frati intru slujirea si marturisirea lui Hristos.

Se cuvine ca, mai intai de toate, sa dam slava Preabunului Dumnezeu pentru ca ne-a invrednicit ca, dupa mai bine de trei ani de la intalnirea noastra de neuitat de la Bucuresti, sa continuam, iata, acum, la Roma, acele momente de inalta traire spirituala. Ne aflam aici pentru a raspunde frateste invitatiei Episcopului de astazi al Cetatii Eterne si a ne bucura impreuna cu bucurie negraita.

In rastimpul scurs de cand Sanctitatea Voastra ne-ati facut acea invitatie, la sfarsitul vizitei de la Bucuresti, am resimtit din plin bucuria sfanta izvorata din nadejdea neimputinata a acelor zile. Am pastrat in inimile noastre acea bucurie duhovniceasca, precum oarecand Maica Domnului „pastra in inima ei” (Luca 2,51) taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu in Pruncul Iisus, nadajduind ca ceea ce am trait impreuna acolo va aduce roade. Si intr-adevar, iata ca, dupa cuvantul Sf. Apostol Pavel, intalnirea noastra a adus roade binecuvantate, roade ale Duhului, care sunt „dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta” (Galateni 5,22), roade de care s-a impartasit intreaga suflare crestineasca si romaneasca din tara noastra.

Vrednicia sfintilor nostri parinti, ucenici ai Sf. Apostol Andrei, a facut ca cea dintai Biserica din marea familie a Bisericilor Ortodoxe vizitata de Episcopul Romei, sa fie Biserica intemeiata pe pamantul stramosilor nostri de cel ce a fost intaiul chemat sa-L urmeze pe Hristos, Sf. Apostol Andrei, fratele Sf. Apostol Petru. De aceea, aducem cu noi recunostinta si va impartasim bucuria tuturor fiilor si fiicelor Bisericii Ortodoxe Romane si ale celorlalti frati crestini din Romania, carora intalnirea noastra de la Bucuresti le-a sadit in suflete curaj, nadejde si iubire. Aceste virtuti de mare pret din viata crestina au ramas adanc intiparite in inimile lor si socotim ca, prin aceasta, s-a deschis si posibilitatea altor vizite in lumea ortodoxa. Cu aceste valori si cu aceasta bucurie am venit aici, in Cetatea Eterna, care constituie pentru noi, romanii, locul obarsiei noastre ca neam.

Inca din aceste prime clipe ale prezentei noastre aici, ne copleseste sentimentul ca pasim pe un loc sfintit de sangele miilor de martiri crestini din epoca persecutiilor de la inceputurile vietii Bisericii, intre care la loc de mare cinste stau Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Prin martiriul lor, toti acestia, marturisitori ai lui Hristos, au trecut din Cetatea eterna a Romei, in Imparatia cea vesnica a lui Dumnezeu.

Martirajul nu este insa doar o amintire a trecutului. El este prezent si in vremuri mai apropiate de zilele noastre, asa cum s-a intamplat si cu milioanele de crestini martiri pentru credinta lor, vietuitori in centrul si rasaritul Europei, aflati pentru decenii sub teroarea unei ideologii fara Dumnezeu. Intre acestia, si crestinii din Romania, apartinand diferitelor Biserici, si-au adus obolul lor de suferinta si jertfa, incredintandu-si viata lui Hristos, Cel ce ne fagaduieste rasplata cereasca spunand: „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).

Pastrand in inimile noastre modelul lor de curaj si jertfelnicie pentru Hristos, noi toti, slujitori si credinciosi ce constituim impreuna noul popor ales al lui Dumnezeu, care ne aflam aici in acest loc binecuvantat, avem indatorirea sfanta de a le urma exemplul si de a-l propovadui pana la marginile pamantului.

Aflandu-ne la acest moment inaltator si privindu-va, avem inaintea ochilor nostri duhovnicesti imaginea Cincizecimii, cand Duhul Sfant S-a pogorat „in chipul limbilor de foc”, dand fiecaruia intelegerea cuvantului cel de viata datator al Evangheliei lui Hristos. Aceasta imagine a Bisericii ce cuprinde credinciosi din atatea neamuri, dar uniti de credinta in Hristos, trebuie sa ne imbarbateze in a lucra cu si mai multa ravna pentru unitatea Bisericii.

Multumind pentru invitatia frateasca si pentru cuvintele calduroase de bun-venit, incepem acum acest pelerinaj purtand sentimentele de iubire ale binecredinciosului popor roman, pastrator al traditiilor crestine si asiguram pe Sanctitatea Voastra si pe dumneavoastra, pe toti cei prezenti aici, de pretuirea si dragostea noastra.