Discursul Papei la sosirea pe aeroportul Zvartnotz

Discursul Sfântului Părinte la sosirea
pe aeroportul internațional Zvartnotz
marți, 25 septembrie 2001

Domnule președinte,
Sanctitatea voastră,
Dragi prieteni armeni,

1. Îi mulțumesc Atotputernicului Dumnezeu pentru faptul că astăzi, pentru prima oară, Episcopul Romei calcă pe pământ armean în această străveche și iubită țară, despre care marele vostru poet Daniel Varujan scria odată: „Din sate până spre îndepărtatele orizonturi/ pământul se întinde ca o mamă” (Chemarea pământurilor). De mult timp am așteptat acest moment de har și bucurie, mai ales după vizita la Vatican a dumneavoastră, domnule președinte, precum și a Sanctității voastre, Patriarhul Suprem și Catolicos al Tuturor Armenilor.

Vă sunt profund recunoscător, domnule președinte, pentru cuvintele amabile de bun venit pe care mi le-ați adresat din partea guvernului și poporului Armeniei. Profit de această ocazie pentru a mulțumi autorităților militare și civile, precum și corpurilor diplomatice acreditate în Armenia, pentru întâmpinarea pe care mi-au făcut-o. Salutându-vă pe dumneavoastră, stima și prietenia mea se îndreaptă nu numai către armenii care trăiesc în această țară, dar și spre milioanele de armeni răspândiți peste tot în lume, dar care rămân credincioși față de patrimoniul și identitatea lor, iar astăzi privesc spre țara lor de origine cu o bucurie și mândrie reînnoită. Și inimile lor bat cu sentimentele descrise de Varujan în unul dintre poemele sale: „Sufletului meu îi place să se scufunde în strălucitoarea undă de azur,/ pentru a se scufunda, dacă va trebui, în văpăile cerești;/ pentru a cunoaște stele noi, străvechea patrie pierdută,/ de unde sufletul meu a căzut și plânge încă, amintindu-și de ceruri” (Nopți pe aria de treierat).

2. Sanctitatea voastră, Catolicos Karekin, vă îmbrățișez cu iubire fraternă în Domnul pe dumneavoastră și pe Biserica pe care o păstoriți. Fără încurajările voastră nu aș fi fost astăzi aici, un pelerin într-o călătorie spirituală, pentru a cinsti mărturia extraordinară de viață creștină zămislită de către Biserica Apostolică Armeană în decursul atâtor secole, chiar și în secolul XX, care a fost un timp de teroare și de suferințe de nedescris. Întreaga Biserică Catolică împărtășește bucuria voastră profundă precum și bucuria tuturor armenilor cu ocazia celei de a 1700-a aniversări a proclamării creștinismului ca religie oficială în această țară binecuvântată.

Îi îmbrățișez pe frații mei Episcopi precum și pe credincioșii Bisericii Catolice din Armenia și din regiunile apropiate, nerăbdător să vă întăresc în iubirea Domnului nostru Isus Cristos precum și în slujirea aproapelui și a țării voastre.

3. Sunt adânc mișcat când mă gândesc la glorioasa istorie a creștinismului din această țară, care începe conform tradiției prin propovăduirea Apostolilor Tadeu și Bartolomeu. Mai târziu, prin mărturia și lucrarea Sfântului Grigore Iluminătorul, creștinismul a devenit pentru prima oară credința unei națiuni întregi. Analele Bisericii universale vor spune pentru totdeauna că poporul armean a fost primul care a îmbrățișat harul și adevărul Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos. Începând cu acele timpuri epopeice, Biserica voastră nu a încetat niciodată să aducă laude lui Dumnezeu Tatăl, să celebreze taina morții și învierii Fiului său Isus Cristos și să invoce ajutorul Spiritului Sfânt, Mângâietorul. Voi ați păstrat cu zel amintirea numeroșilor voștri martiri: într-adevăr, martiriul a fost un semn special al Bisericii Armene și al poporului armean.

4. Trecutul Armeniei nu poate fi despărțit de credința sa creștină. Fidelitatea față de Evanghelia lui Isus Cristos va contribui în egală măsură și la la viitorul pe care națiunea îl construiește peste devastările secolului trecut. Domnule președinte, dragi prieteni, ați sărbătorit nu demult a zecea aniversare a independenței voastre. Acel moment a marcat un pas important pe calea spre o societate dreaptă și armonioasă, în care toți să se simtă la ei acasă și să își vadă respectate drepturile lor legitime. Fiecare, în special cei răspunzători de viața publică, sunt chemați astăzi la un angajament real în favoarea binelui comun, în dreptate și solidaritate, punând progresul poporului înaintea oricăror alte interese particulare. Acest lucru este valabil, de asemenea, și în ceea ce privește căutarea urgentă a păcii la nivel regional. Pacea va putea fi edificată numai pe temeliile solide ale respectului reciproc, ale dreptății în relațiile intercomunitare și ale mărinimiei din partea celor puternici.

Armenia a devenit membră a Consiliului Europei, și aceasta demonstrează hotărârea voastră de a acționa cu curaj pentru implementarea reformelor democratice ale instituțiile țării, necesare pentru garantarea respectului drepturilor umane și civile ale cetățenilor săi. Acestea sunt vremuri dificile dar și provocatoare și stimulatoare pentru națiune. Fie ca ele să fie întâmpinate cu o hotărâre fermă din partea fiecăruia de a-și iubi patria, și cu sacrificiul de sine pentru bunăstarea spirituală și materială a poporului său!

Dumnezeu să binecuvânteze poporul armean cu libertate, prosperitate și pace!