Discursul Papei la întâlnirea interreligioasă din Sydney

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea interreligioasă
din Aula Capitlului Catedralei din Sydney
vineri, 18 iulie 2008

Dragi prieteni,

Extind saluturile mele cordiale de pace și bunăvoință asupra voastră, a tuturor celor prezenți aici, reprezentând diferitele tradiții religioase din Australia. Recunoscător pentru această întâlnire, le mulțumesc rabinului Jeremy Lawrence și șeicului Mohamadu Saleem pentru cuvintele de bun venit pe care le-au exprimat în nume propriu și în numele comunităților lor.

Australia este recunoscută pentru curtoazia cetățenilor ei față de semeni și vizitatori. Este o națiune care respectă foarte mult libertatea religioasă. Țara voastră recunoaște faptul că respectul pentru acest drept fundamental dă oamenilor posibilitatea de a-i aduce cult lui Dumnezeu în conformitate cu conștiințele lor, de a-și hrăni spiritul și de a acționa conform convingerilor etice care provin din credințele lor.

O relație armonioasă între religie și viața publică este cu atât mai importantă cu cât unii oameni au ajuns să considere religia ca provocatoare de diviziune și mai puțin ca forță de unitate. Într-o lume amenințată de forme sinistre de violență, vocea unită a oamenilor religioși îndeamnă națiunile și comunitățile să își rezolve conflictele prin mijloace pașnice, în deplin respect pentru demnitatea umană. Religia stă în slujba omenirii și una dintre modalități este aceea de a oferi o viziune despre persoana umană care subliniază aspirația noastră profundă de a trăi generos, susținând relațiile de prietenie cu semenii noștri. În inima lor, relațiile umane nu pot fi definite în termeni de putere, dominare și interes propriu. Ele de fapt reflectă și perfecționează înclinația naturală a omului spre a trăi în comunitate și în acord cu ceilalți.

Simțul religios pus în inimă deschide omul către Dumnezeu și îl conduce spre descoperirea împlinii personale, care nu constă în gratificarea egoistă a dorințelor efemere ci ne conduce la împlinirea nevoilor celorlalți și la căutarea de modalități concrete de contribuire la binele comun. Religiile au un rol special în acest sens, pentru că ele îi învață pe oameni că slujirea autentică cere jertfă și disciplină de sine, care la rândul lor trebuie cultivate prin mortificare, cumpătare și folosire moderată a bunurilor acestei lumi. În acest fel, oamenii ajung să vadă mediul ca pe o minune ce trebuie prețuită și respectată și nu ca pe un bun pentru simplul consum. Ține de oamenii cu credințe religioase să demonstreze faptul că este posibil să găsești bucurie într-o viață trăită cu simplitate și modestie, împărtășind în mod generos din surplus cu cei aflați în lipsuri.

Prieteni, aceste valori, sunt sigur că veți fi de acord, sunt în mod particular importante pentru formarea adecvată a tinerilor, atât de adesea tentați să vadă viața însăși ca pe un bun de consum. Și ei au o aptitudine de auto-control: într-adevăr, în disciplinele sportive, în artele creative și în studiile academice sunt gata să îl primească ca pe o provocare. Nu este oare adevărat că atunci când le sunt prezentate idealuri înalte, mulți tineri sunt atrași de ascetism și de practicarea virtuții morale prin respect față de sine și preocupare pentru ceilalți? Sunt încântați să contemple darul creației și sunt intrigați de misterul transcendentului. În acest sens, atât școlile religioase cât și cele de stat pot să facă mai mult pentru a alimenta dimensiunea spirituală a fiecărui tânăr. În Australia, ca pretutindeni, religia a fost un factor motivator în fondarea multor instituții de educație, și pe bună dreptate continuă să ocupe un loc în programa școlară de astăzi. Tema educației reiese frecvent din deliberările Cooperări Interreligioase pentru Pace și Armonie, și vă încurajez călduros pe participanții la această inițiativă să continuați dialogul despre valorile care integrează dimensiunile intelectuală, umană și religioasă într-o educație sănătoasă.

Religiile lumii atrag constant atenția asupra minunii existenței umane. Cine poate să nu fie uimit de puterea minții de a surprinde secretele naturii prin descoperiri științifice? Cine nu este incitat de posibilitatea formării unei viziuni asupra viitorului? Cine nu este impresionat de puterea spiritului uman de a-și fixa obiective și de a dezvolta căi de atingere a lor? Oamenii sunt dotați cu abilitatea nu doar de a-și imagina cum ar putea lucrurile să meargă mai bine, ci și de a-și investi energiile pentru a le face mai bune. Suntem conștienți de relația noastră unică cu spațiul natural. Dacă, așadar, credem că nu suntem subiecți ai legilor universului material în același mod ca restul creației, nu ar trebui să facem din bunătate, compasiune, libertate, solidaritate și respectul pentru fiecare persoană o parte esențială a viziunii noastre pentru un viitor mai uman?

Totuși religia, amintind de finitudinea și slăbiciunea umană, ne impune de asemenea să nu ne punem speranța ultimă în această lume trecătoare. „Omul cu deșertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec” (Psalmi 144,4). Cu toții am experimentat dezamăgirea eșecului rapid atunci când încercăm să facem binele și dificultatea de a face alegerea cea bună în situații complexe.

Biserica împărtășește aceste observații cu alte religii. Motivată de caritate, ea își asumă dialogul crezând că adevăratul izvor al libertății se găsește în persoana lui Isus din Nazaret. Creștinii cred că El este cel care descoperă pe deplin potențialul uman de virtute și bunătate și că El ne eliberează din păcat și întuneric. Universalitatea experienței umane, care transcende granițele geografice și limitele culturale, face posibil pentru adepții religiilor să se angajeze în dialog pentru a se putea confrunta cu misterul bucuriilor și suferințelor vieții. În acest sens, Biserica cu nerăbdare caută oportunitățile de a asculta experiența religioasă a altor religii. Am putea spune că toate religiile urmăresc să pătrundă semnificația profundă a existenței umane, legând-o de o origine sau de un principiu în afara ei. Religiile oferă o încercare de înțelegere a cosmosului ca venind de la și întorcându-se la această origine sau principiu. Creștinii cred că Dumnezeu a revelat această origine și principiu în Isus, la care Biblia se referă ca fiind „Alfa și Omega” (cf. Apocalips 1,8; 22,1).

Dragii mei prieteni, am venit în Australia ca ambasador al păcii. Din acest motiv, mă simt binecuvântat să vă întâlnesc pe voi, care de asemenea aveți această dorință de a ajuta lumea să obțină pacea. Căutarea ei merge mână în mână cu căutarea sensului, pentru că în descoperirea adevărului găsim calea sigură spre pace (cf. Mesajului pentru Ziua Mondială pentru Pace, 2006). Efortul nostru de a aduce reconciliere între oameni izvorăște din și este orientat spre acel adevăr care dă scop vieții. Religia oferă pacea, dar mai important, trezește în spiritul uman o sete de adevăr și o foame de virtute. Să îi încurajăm pe toți – în special pe tineri – să se minuneze de frumusețea vieții, să caute semnificația ei ultimă, și să se străduiască să împlinească sublimul ei potențial!

Cu aceste sentimente de respect și de încurajare, vă încredințez providenței Dumnezeului Atotputernic și vă asigur de rugăciunile mele pentru voi și pentru cei dragi vouă, pentru membrii comunităților voastre și pentru toți cetățenii Australiei.