Discursul Papei la întâlnirea din Loreto cu credincioșii

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu credincioșii
în cadrul vizitei făcute la Loreto
luni, 25 martie 2019

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Și mulțumesc pentru primirea voastră călduroasă! Mulțumesc.

Cuvintele îngerului Gabriel adresate Mariei: „Bucură-te, cea plină de har” (Lc 1,28), răsună în mod singular în acest sanctuar, loc privilegiat pentru a contempla misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. De fapt, aici sunt păstrate zidurile care, conform tradiției, provin din Nazaret, unde Sfânta Fecioară a rostit „da”-ul său, devenind mamă a lui Isus. De când ceea ce este denumită „casa Mariei” a devenit prezență venerată și iubită pe această colină, Mama lui Dumnezeu nu încetează să obțină binefaceri spirituale în cei care, cu credință și evlavie, vin aici să rămână în rugăciune. Printre aceștia mă pun și eu și îi mulțumesc lui Dumnezeu care mi-a dat acest har chiar în sărbătoarea Bunei-Vestiri.

Salut autoritățile, cu recunoștință pentru primire și colaborare. Îl salut pe Monseniorul Fabio Dal Cin, care s-a făcut interpret al sentimentelor voastre ale tuturor. Cu el îi salut pe ceilalți prelați, preoți, persoane consacrate, cu un gând special față de părinții capucini, cărora le este încredințată păzirea acestui ilustru sanctuar atât de îndrăgit de poporul italian. Sunt buni acești capucini! Mereu în confesional, mereu, până acolo încât tu intri în sanctuar și mereu este cel puțin acolo, sau doi sau trei sau patru, dar mereu, fie în timpul zilei fie la sfârșitul zilei, și aceasta este o muncă dificilă. Sunt buni și le mulțumesc în special pentru această slujire prețioasă a confesionalului, continuată în timpul întregii zile. Mulțumesc! Și vouă tuturor, cetățeni din Loreto și pelerini veniți aici, vă adresez salutul meu cordial.

În această oază de tăcere și de evlavie vin atâția, din Italia și din orice parte a lumii, pentru a lua forță și speranță. Mă gândesc îndeosebi la tineri, la familii, la bolnavi.

Sfânta Casă este casa tinerilor, pentru că aici Fecioara Maria, tânăra plină de har, continuă să vorbească noilor generații, însoțind pe fiecare în căutarea propriei vocații. Pentru aceasta am voit să semnez aici Exortația apostolică rod al Sinodului dedicat tinerilor. Se intitulează „Christus vivit – Cristos trăiește”. În evenimentul Bunei-Vestiri apare dinamica vocației exprimată în cele trei momente care au ritmat Sinodul: 1) ascultarea Cuvântului-proiectului lui Dumnezeu; 2) discernământul; 3) decizia.

Primul moment, cel al ascultării, este manifestat de acele cuvinte ale îngerului: „Nu te teme, Marie, […] Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus” (v. 30-31). Întotdeauna Dumnezeu este cel care ia inițiativa de a chema la urmarea sa. Dumnezeu este cel care ia inițiativa, El ne precede mereu, El precede, El face drum în viața noastră. Chemarea la credință și la un drum coerent de viață creștină sau de consacrare specială este o erupție discretă, dar puternică a lui Dumnezeu în viața unui tânăr, pentru a-i oferi în dar iubirea sa. Trebuie să fim prompți și disponibili să ascultăm și să primim glasul lui Dumnezeu, care nu se recunoaște în zgomot și în agitație. Planul său cu privire la viața noastră personală și socială nu se percepe rămânând la suprafață, ci coborând la un nivel mai profund, unde acționează forțele morale și spirituale. Acolo Maria îi invită pe tineri să coboare și să se sintonizeze cu acțiunea lui Dumnezeu.

Al doilea moment al oricărei vocații este discernământul, exprimat în cuvintele Mariei: „Cum va fi aceasta?” (v. 34). Maria nu se îndoiește; întrebarea sa nu este o lipsă de credință, dimpotrivă, exprimă tocmai dorința sa de a descoperi „surprizele” lui Dumnezeu. În ea este atenția de a percepe toate exigențele proiectului lui Dumnezeu cu privire la viața sa, de a-l cunoaște în toate fațetele sale, pentru a face mai responsabilă și mai completă propria colaborare. Este atitudinea proprie a discipolului: fiecare colaborare umană la inițiativa gratuită a lui Dumnezeu trebuie să se inspire dintr-o aprofundare a propriilor capacități și aptitudini, conjugată cu conștiința că întotdeauna Dumnezeu este cel care dăruiește, care acționează; astfel și sărăcia și micimea celor pe care Domnul îi cheamă ca să-l urmeze pe calea evangheliei se transformă în bogăția manifestării Domnului și în forța Atotputernicului.

Decizia este al treilea pasaj care caracterizează orice vocație creștină și este explicat de răspunsul Mariei dat îngerului: „Fie mie după cuvântul tău” (v. 38). „Da”-ul său spus proiectului de mântuire al lui Dumnezeu, realizat prin intermediul Întrupării, este încredințarea întregii sale vieți lui. Este „da”-ul încrederii depline și a disponibilității totale la voința lui Dumnezeu. Maria este modelul oricărei vocații și inspiratoarea oricărei pastorații vocaționale: tinerii care sunt în căutare sau se întreabă cu privire la viitorul lor, pot găsi în Maria pe cea care îi ajută să discearnă proiectul lui Dumnezeu cu privire la ei înșiși și forța pentru a adera la el.

Mă gândesc la Loreto ca la un loc privilegiat unde tinerii pot veni în căutarea propriei vocații, la școala Mariei! Un pol spiritual în slujba pastorației vocaționale. De aceea doresc ca să fie relansat Centrul „Ioan Paul al II-lea” în slujba Bisericii din Italia și la nivel internațional, în continuitate cu indicațiile reieșite din Sinod. Un loc unde tinerii și educatorii lor pot să se simtă primiți, însoțiți și ajutați să discearnă. Pentru aceasta mai cer cu căldură fraților capucini o slujire în plus: slujirea de a extinde orarul de deschidere a bazilicii și a Sfintei Case în timpul serii și chiar a începutului nopții atunci când sunt grupuri de tineri care vin să se roage și să discearnă vocația lor. Sanctuarul Sfintei Case de la Loreto, și din cauza situării sale geografice în centrul peninsulei, se prestează pentru a deveni, pentru Biserica din Italia, loc de propunere pentru o continuare a întâlnirilor mondiale ale tinerilor și ale familiei. De fapt, este necesar ca entuziasmului pregătirii și celebrării acestor evenimente să-i corespundă după aceea realizarea pastorală, care să dea trup bogăției conținuturilor, prin propuneri de aprofundare, de rugăciune și de împărtășire.

Casa Marie este și casa familiei. În situația delicată a lumii de astăzi, familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie asumă o importanță și o misiune esențiale. Este necesar să se redescopere planul trasat de Dumnezeu pentru familie, pentru a-i reafirma măreția și caracterul de neînlocuit în slujba vieții și a societății. În casa din Nazaret, Maria a trăit multiplicitatea relațiilor familiale ca fiică, logodnică, soție și mamă. Pentru aceasta fiecare familie, în diferitele sale componente, găsește aici primire, inspirație de a trăi propria identitate. Experiența familială a Sfintei Fecioare vrea să arate că familia și tinerii nu pot să fie două sectoare paralele ale pastorației din comunitățile noastre, ci trebuie să meargă strâns unite, pentru că foarte des tinerii sunt ceea ce o familie le-a dat lor în perioada creșterii. Această perspectivă recompune în unitate o pastorație vocațională atentă să exprima fața lui Isus în multiplele sale aspecte, ca preot, ca soț, ca păstor.

Ca Mariei este casa bolnavilor. Aici găsesc primire cei care suferă în trup și în spirit, și Mama aduce tuturor milostivirea Domnului din generație în generație. Boala rănește familia și bolnavii trebuie să fie primiți în familie. Vă rog, să nu cădem în acea cultură a rebutului care este propusă de multiplele colonizări ideologice care ne atacă astăzi. Casa și familia sunt prima îngrijire a bolnavului în iubirea lui, în susținerea lui, în încurajarea lui și în îngrijirea lui. Iată pentru ce sanctuarul Sfintei Case este simbol al oricărei case primitoare și sanctuar al bolnavilor. De aici le trimit lor, tuturor, pretutindeni în lume, un gând afectuos și le spun: voi sunteți în centrul lucrării lui Cristos, pentru că împărtășiți și purtați în urma lui crucea de fiecare zi. Suferința voastră poate să devină o colaborare decisivă pentru venirea împărăției lui Dumnezeu.

Iubiți frați și surori! Vouă și celor care sunt legați de acest sanctuar, Dumnezeu, prin intermediul Mariei, încredințează o misiune în acest timp al nostru: să duceți Evanghelia păcii și a vieții contemporanilor noștri adesea distrași, cuprinși de interese pământești sau cufundați într-un climat de ariditate spirituală. Este nevoie de persoane simple și înțelepte, umile și curajoase, sărace și generoase. Așadar, persoane care, la școala Mariei, primesc fără rezerve Evanghelia în propria viață. Astfel, prin sfințenia poporului lui Dumnezeu, din acest loc vor continua să se răspândească în Italia, în Europa și în lume mărturii de sfințenie în orice stare de viață, pentru a reînnoi Biserica și a însufleți societatea cu plămada Împărăției lui Dumnezeu.

Sfânta Fecioară să-i ajute pe toți, în special pe tineri, să parcurgă drumul păcii și al fraternității întemeiate pe primire și pe iertare, pe respectarea celuilalt și pe iubirea care este dăruire de sine. Mama noastră, stea luminoasă de bucurie și de seninătate, să dăruiască familiilor, sanctuare ale iubirii, binecuvântarea și bucuria vieții. Maria, izvorul oricărei mângâieri, să aducă ajutor și întărire celor care sunt în încercare.

Cu acest intenții, acum ne unim împreună în rugăciunea Angelus.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 25.03.2019
Publicarea pe acest sit: 25.03.2019
Etichete: ,

Lasă un răspuns