Discursul Papei la întâlnirea cu autoritățile, societatea civilă și corpul diplomatic din Slovacia

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu autoritățile, societatea civilă
și corpul diplomatic din Slovacia
Bratislava, 13 septembrie 2021

Doamnă președinte,
Membri ai guvernului și ai corpului diplomatic,
Stimate autorități civile și religioase,
Doamnelor și domnilor!

Exprim recunoștința mea președintei Zuzana Čaputová pentru cuvintele de bun-venit pe care mi le-a adresat, și în numele vostru și al populației. Vă salut pe toți, manifestându-vă bucuria de a fi în Slovacia. Am venit pelerin într-o țară tânără, dar cu istorie antică, într-un ținut cu rădăcini adânci situat în inima Europei. Cu adevărat mă aflu într-un „ținut de mijloc”, care a văzut atâtea treceri. Aceste teritorii au fost graniță pentru Imperiul roman și au fost locuri de interacțiune între creștinismul occidental și oriental; de la marea Moravie la Regatul ungar, de la Republica Cehoslovacă până astăzi, ați știut, între multe încercări, să vă integrați și să vă distingeți în mod esențialmente pașnic: în urmă cu douăzeci și opt de ani lumea a admirat nașterea fără conflicte a două țări independente.

Această istorie cheamă Slovacia să fie un mesaj de pace în inima Europei. Este ceea ce sugerează marea fâșie albastră de la steagul vostru, care simbolizează fraternitatea cu popoarele slave. De fraternitate avem nevoie pentru a promova o integrare tot mai necesară. Ea este urgentă acum, într-un moment în care, după lunile foarte dure de pandemie, se prospectează, împreună cu multe dificultăți, o multă dorită relansare economică, favorizată de planurile de redresare ale Uniunii Europene. Totuși se poate risca să ne lăsăm cuprinși de grabă și de seducția câștigului, generând o euforie trecătoare care, în loc să unească, dezbină. În afară de asta, numai redresarea economică nu este suficientă într-o lume unde toți suntem conectați, unde toți locuim într-un ținut de mijloc. În timp ce pe diferite fronturi continuă lupte pentru supremație, această țară să reafirme mesajul său de integrare și de pace, iar Europa să se distingă printr-o solidaritate care, depășind granițele sale, să o poată readuce în centrul istoriei.

Istoria slovacă este marcată în mod de neșters de credință. Doresc ca ea să la alimentarea în mod natural propuneri și sentimente de fraternitate. Puteți să le luați din viețile grandioase ale sfinților frați Ciril și Metodiu. Ei au răspândit Evanghelia când creștinii de pe continent erau uniți; ei unesc încă și astăzi confesiunile din acest ținut. Se recunoșteau ai tuturor și căutau comuniunea cu toți: slavi, greci și latini. Soliditatea credinței lor se traducea astfel într-o deschidere spontană. Este o moștenire pe care sunteți chemați s-o adunați în acest moment, pentru a fi și în acest timp un semn de unitate.

Dragi prieteni, să nu dispară niciodată din inimile voastre această vocație la fraternitate, ci să însoțească mereu simpatica naturalețe care vă caracterizează. Voi știți să rezervați mare atenție ospitalității: mă impresionează exprimările tipice ale primirii slave, care oferă vizitatorilor pâinea și sarea. Și acum aș vrea să mă inspir din aceste daruri simple și prețioase, impregnate de Evanghelie.

Pâinea, aleasă de Dumnezeu pentru a deveni prezent între noi, este esențială. Scriptura invită să n-o adunăm, ci s-o împărtășim. Pâinea despre care vorbește Evanghelia este mereu frântă. Este un mesaj puternic pentru viața noastră comună: ne spune că bogăția adevărată nu constă atât în înmulțirea a ceea ce avem, ci în împărtășirea în mod egal cu aceia pe care-i avem în jur. Pâinea, care frângându-se evocă fragilitatea, invită îndeosebi să ne îngrijim de cei mai slabi. Nimeni să nu fie stigmatizat sau discriminat. Privirea creștină nu vede în cei mai fragili o povară sau o problemă, ci frați și surori de însoțit și de păzit.

Pâinea frântă și împărtășit în mod egal amintește de importanța dreptății, a acelui a da fiecăruia oportunitatea de a se realiza. Este necesar să ne străduim pentru a construi un viitor în care legile să se aplice în mod egal tuturor, pe baza unei justiții care să nu fie niciodată de vânzare. Și pentru ca dreptatea să nu rămână o idee abstractă, ci să fie concretă ca pâinea, trebuie întreprinsă o luptă serioasă împotriva corupției și înainte de toate trebuie promovată și răspândită legalitatea.

De asemenea, pâinea se leagă în mod indisolubil cu un adjectiv: zilnică (cf. Mt 6,11), pâine zilnică. Pâinea de fiecare zi este munca, ce ocupă marea parte a zilei. Așa cum fără pâine nu există hrană, fără muncă nu există demnitate. La baza unei societăți drepte și fraterne este în vigoare dreptul ca fiecăruia să-i corespundă pâinea muncii, pentru ca nimeni să nu se simtă marginalizat și să fie constrâns să părăsească familia și țara de origine în căutarea de șanse mai mari.

„Voi sunteți sarea pământului” (Mt 5,13). Sarea este primul simbol pe care Isus îl folosește învățându-i pe discipolii săi. Ea, înainte de toate, dă gust mâncărurilor și ne face să ne gândim la acel gust fără de care viața rămâne insipidă. De fapt, nu sunt suficiente structuri organizate și eficiente pentru a face bună conviețuirea umană, este nevoie de gust, este nevoie de gustul solidarității. Și așa cum sarea dă gust numai topindu-se, tot așa societatea regăsește gust prin generozitatea gratuită a celui care se dedică pentru ceilalți. Este frumos ca tinerii, îndeosebi, să fie motivați în asta, pentru ca să se simtă protagoniști ai viitorului țării și să-l aibă la inimă, îmbogățind cu visele lor și cu creativitatea lor istoria care i-a precedat. Nu există reînnoire fără tineri, adesea înșelați de un spirit consumist care slăbește existența. Atâția, prea mulți în Europa se târăsc în oboseală și în frustrare, stresați de ritmuri frenetice de viață și fără a găsi de unde ia motivații și speranță. Ingredientul care lipsește este grija față de ceilalți. A ne simți responsabili pentru cineva dă gust vieții și permite să descoperim că ceea ce dăm este în realitate un dar pe care ni-l oferim nouă înșine.

Sarea, în timpurile lui Cristos, în afară de a da gust, folosea pentru a conserva alimentele, ferindu-le de deteriorare. Vă urez să nu permiteți niciodată ca gusturile frumos mirositoare ale celor mai bune tradiții ale voastre să fie stricate de superficialitatea consumurilor și a câștigurilor materiale. Și nici de colonizările ideologice. În aceste ținuturi, până în urmă cu câteva decenii, o gândire unică împiedica libertatea; astăzi o altă gândire unică o golește de sens, reducând progresul la câștig și drepturile numai la nevoile individualiste. Astăzi, ca și atunci, sarea credinței nu este un răspuns conform lumii, nu se află în ardoarea de a întreprinde războaie culturale, ci în semănatul blând și răbdător al Împărăției lui Dumnezeu, înainte de toate cu mărturia carității, a iubirii. Constituția voastră menționează dorința de a edifica țara pe moștenirea sfinților Ciril și Metodiu, patroni ai Europei. Ei, fără impuneri și fără forțări, au fecundat cultura cu Evanghelia generând procese benefice. Acesta este drumul: nu lupta pentru cucerirea de spații și de relevanță, ci calea indicată de sfinți, calea Fericirilor. De acolo, din Fericiri, izvorăște viziunea creștină a societății.

În afară de asta, sfinții Ciril și Metodiu au arătat că a păzi binele nu înseamnă a repeta trecutul, ci a se deschide la noutate fără a se dezrădăcina. Istoria voastră are atâția scriitori, poeți și oameni de cultură care au fost sarea țării. Și așa cum sarea ustură pe răni, tot așa viețile lor au trecut adesea prin cuptorul suferinței. Câte personalități ilustre au fost închise în pușcării, rămânând libere înăuntru și oferind exemple strălucitoare de curaj, coerență și rezistența la nedreptate! Și mai ales de iertare. Aceasta este sarea țării voastre.

În schimb, pandemia este încercarea din timpul nostru. Ea ne-a învățat cât de ușor este, deși aflați în aceeași situație, să ne dezbinăm și să ne gândim numai la noi înșine. Să repornim în schimb de la recunoașterea că toți suntem fragili și avem nevoie de ceilalți. Nimeni nu se poate izola, ca individ și ca națiuni. Să primim această criză ca un „apel de a regândi stilurile noastre de viață” (Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 33). Nu folosește să învinuim trecutul, trebuie să ne suflecăm mânecile pentru a construi împreună viitorul. Vă urez să faceți asta cu privirea îndreptată în sus, ca atunci când priviți la splendizii voștri munți Tatra. Acolo, între păduri și vârfuri care sunt îndreptate spre cer, Dumnezeu pare mai aproape și creația se revelează drept casa intactă care de-a lungul secolelor a găzduit atâtea generații. Munții voștri leagă într-un unic lanț vârfuri și peisaje variate și trec peste granițele țării pentru a uni în frumusețe popoare diferite. Cultivați această frumusețe, frumusețea ansamblului. Asta cere răbdare, asta cere trudă, asta cere curaj și împărtășire, asta cere elan și creativitate. Însă este lucrarea umană pe care cerul o binecuvântează. Dumnezeu să vă binecuvânteze, Dumnezeu să binecuvânteze această țară. Nech Boh žehná Slovensko! [Dumnezeu să binecuvânteze Slovacia!]. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.09.2021
Publicarea pe acest sit: 13.09.2021
Etichete: , ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?