Discursul Papei la întâlnirea cu autoritățile irakiene

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu autoritățile, cu societatea civilă
și cu corpul diplomatic

Bagdad, 5 martie 2021

Domnule președinte,
Membri ai guvernului și ai corpului diplomatic,
Stimate autorități,
Reprezentanți ai societății civile,
Doamnelor și domnilor!

Sunt recunoscător pentru oportunitatea de a face această vizită, îndelung așteptată și dorită, în Republica Irak; de a putea veni în această țară, leagăn al civilizației strâns legată, prin patriarhul Abraham și numeroși profeți, cu istoria mântuirii și cu marile tradiții religioase ale ebraismului, creștinismului și islamului. Exprim recunoștința mea domnului președinte Salih pentru invitație și pentru cuvintele respectuoase de bun-venit, pe care mi le-a adresat și în numele celorlalte autorități și al iubitului său popor. La fel salut membrii corpului diplomatic și reprezentanții societății civile.

Salut cu afect episcopii și preoții, călugării și călugărițele și toți credincioșii din Biserica Catolică. Vin ca pelerin pentru a-i încuraja în mărturia lor de credință, speranță și caritate în mijlocul societății irakiene. Salut și membri celorlalte Biserici și comunități ecleziale creștine, aderenții la islam și reprezentanții altor tradiții religioase. Dumnezeu să ne dea să mergem împreună, ca frați și surori, având „convingerea tare că adevăratele învățături ale religiilor invită să rămânem ancorați în valorile păcii […], ale cunoașterii reciproce, ale fraternității umane și ale conviețuirii comune” (Document despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019).

Vizita mea are loc în timpul în care întreaga lume încearcă să iasă din criza pandemiei de Covid-19, care a lovit nu numai sănătatea atâtor persoane, ci a provocat și deteriorarea condițiilor sociale și economice marcate deja de fragilități și instabilități. Această criză cere eforturi comune din partea fiecăruia pentru a face atâția pași necesari, între care o distribuire egală a vaccinurilor pentru toți. Însă nu este suficient: această criză este mai ales un apel de „a regândi stilurile noastre de viață […], sensul existenței noastre” (Enciclica Fratelli tutti, 33). Este vorba de a ieși din acest timp de încercare mai buni decât eram înainte; de a construi viitorul mai mult pe ceea ce ne unește decât pe ceea ce ne desparte.

În deceniile trecute, Irakul a îndurat dezastrele războaielor, flagelul terorismului și conflicte sectare bazate pe un fundamentalism care nu poate accepta coexistența pașnică a diferitelor grupuri etnice și religioase, a ideilor și culturilor diferite. Toate acestea au adus moarte, distrugere, ruine încă vizibile, și nu numai la nivel material: daunele sunt și mai profunde dacă ne gândim la rănile inimilor atâtor persoane și comunități, care vor avea nevoie de mulți ani pentru a se vindeca. Și aici, printre cei mulți care au suferit, nu pot să nu-i amintesc pe yazidi, victime nevinovate ale barbariei nesocotite și inumane, persecutați și uciși din cauza apartenenței lor religioase, și a căror identitate și supraviețuire a fost pusă în pericol. De aceea, numai dacă reușim să ne privim între noi, cu diferențele noastre, ca membri ai aceleiași familii umane, putem demara un efectiv proces de reconstrucție și să lăsăm generațiilor viitoare o lume mai bună, mai dreaptă și mai umană. În această privință, diversitatea religioasă, culturală și etnică, ce a caracterizat societatea irakiană timp de milenii, este o resursă prețioasă din care trebuie luat, nu un obstacol care trebuie eliminat. Astăzi Irakul este chemat să arate tuturor, în special în Orientul Mijlociu, că diferențele, în loc de a crea conflicte, trebuie să coopereze în armonie în viața civilă.

Coexistența fraternă are nevoie de dialogul răbdător și sincer, ocrotit de dreptate și de respectarea dreptului. Nu este o misiune ușoară: cere trudă și angajare din partea tuturor pentru a depăși rivalități și contrapoziții și să-și vorbească pornind de la identitatea cea mai profundă pe care o avem, aceea de fii ai unicului Dumnezeu și Creator (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Declarația Nostra aetate, 5). Pe baza acestui principiu, Sfântul Scaun, în Irak ca și în altă parte, nu încetează să apeleze la autoritățile competente pentru ca să acorde tuturor comunităților religioase recunoaștere, respect, drepturi și protecție. Apreciez eforturile întreprinse deja în acest sens și unesc glasul meu cu acela al bărbaților și femeilor de bunăvoință pentru ca ei să continue în folosul țării.

O societate care poartă amprenta unității fraterne este o societate ai cărei membrii trăiesc între ei în solidaritate. „Solidaritatea ne ajută să-l vedem pe celălalt […] ca aproape al nostru, însoțitor de drum” (Mesaj pentru a 54-a Zi Mondială a Păcii, 1 ianuarie 2021). Este o virtute care ne face să înfăptuim gesturi concrete de îngrijire și de slujire, cu atenție deosebită față de cei mai vulnerabili și nevoiași. Mă gândesc la cei care, din cauza violenței, a persecuției și a terorismului, au pierdut membri ai familiei și persoane dragi, casă și bunuri primare. Însă mă gândesc la toți oamenii care luptă în fiecare zi în căutare de siguranță și de mijloace pentru a merge înainte, în timp ce cresc șomajul și sărăcia. Faptul de „a ne ști responsabili de fragilitatea celorlalți” (Enciclica Fratelli tutti, 115) ar trebui să inspire fiecare efort pentru a crea oportunități concrete fie pe planul economic, fie în domeniul educației, precum și pentru îngrijirea creației, casa noastră comună. După o criză, nu este suficient a reconstrui, trebuie făcut bine asta: în așa fel încât toți să poată avea o viață demnă. Dintr-o criză nu ieșim la fel cum eram înainte: ieșim ori mai buni ori mai răi.

Ca responsabili politici și diplomatici, sunteți chemați să promovați acest spirit de solidaritate fraternă. Este necesar să se contrasteze plaga corupției, abuzurile de putere și ilegalitatea, însă nu este suficient. În același timp trebuie edificată dreptatea, să se mărească onestitatea, transparența și să se întărească instituțiile care se ocupă de asta. În acest mod poate să crească stabilitatea și să se dezvolte o politică sănătoasă, capabilă să ofere tuturor, în special tinerilor – așa de numeroși în această țară -, speranța unui viitor mai bun.

Domnule președinte, stimate autorități, dragi prieteni! Vin ca penitent care cere iertare cerului și fraților pentru atâtea distrugeri și cruzimi. Vin ca pelerin de pace, în numele lui Cristos, Principe al păcii. Cât ne-am rugat, în acești ani, pentru pacea în Irak! Sfântul Ioan Paul al II-lea n-a cruțat inițiative, și mai ales a oferit rugăciuni și suferințe pentru asta. Și Dumnezeu ascultă, ascultă mereu! Ne revine nouă să-l ascultăm pe el, să mergem pe căile sale. Să tacă armele! Să se limiteze răspândirea lor, aici și pretutindeni! Să înceteze interesele de parte, acele interese externe care se dezinteresează de populația locală. Să se dea glas constructorilor, artizanilor păcii! Celor mici, celor săraci, oamenilor simpli, care vor să trăiască, să lucreze, să se roage în pace. Gata cu violențele, extremismele, facțiunile, intoleranțele! Să se dea spațiu tuturor cetățenilor care vor să construiască împreună această țară, în dialog, în confruntarea deschisă și sinceră, constructivă; celui care se angajează pentru reconciliere și, pentru binele comun, este dispus să pună deoparte propriile interese. În acești ani Irakul a încercat să pună bazele pentru o societate democratică. Este indispensabil în acest sens să se asigure participarea tuturor grupurilor politice, sociale și religioase și să se garanteze drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor. Nimeni să nu fie considerat cetățean de clasa a doua. Încurajez pașii făcuți până acum în acest parcurs și sper ca să întărească seninătatea și înțelegerea.

Și comunitatea internațională are un rol decisiv de desfășurat în promovarea păcii în această țară și în tot Orientul Mijlociu. Așa cum am văzut în timpul conflictului lung în apropiata Siria – de la al cărui început se împlinesc în aceste zile zeci ani! -, provocările interpelează tot mai mult întreaga familie umană. Ele cer o cooperare la scară globală cu scopul de a înfrunta și inegalitățile economice și tensiunile regionale care pun în pericol stabilitatea din aceste ținuturi. Mulțumesc statelor și organizațiilor internaționale, care se străduiesc în Irak pentru reconstrucție și pentru a se ocupa de asistența dată refugiaților, celor evacuați din interior și celor cărora le este greu să se întoarcă în propriile case, făcând disponibile în țară hrana, apa, găzduirea, servicii sanitare și igienice, precum și programe menite reconcilierii și construirii păcii. Și aici nu pot să nu amintesc multele agenții, între care multe catolice, care de mulți ani asistă cu mare angajare populațiile civile. A veni în întâmpinarea nevoilor esențiale ale atâtor frați și surori este act de caritate și de dreptate și contribuie la o pace durabilă. Doresc ca națiunile să nu retragă de la poporul irakian mâna întinsă a prieteniei și a angajării constructive, ci să continue să lucreze în spirit de responsabilitate comună cu autoritățile locale, fără a impune interese politice sau ideologice.

Religia, prin natura sa, trebuie să fie în slujba păcii și a fraternității. Numele lui Dumnezeu nu poate să fie folosit pentru „a justifica acte de ucidere, de exil, de terorism și de asuprire” (Document despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019). Dimpotrivă, Dumnezeu, care a creat ființele umane egale în demnitate și în drepturi, ne cheamă să răspândim iubire, bunăvoință, înțelegere. Și în Irak, Biserica Catolică dorește să fie prietenă a tuturor și, prin dialog, să colaboreze în mod constructiv cu celelalte religii, pentru cauza păcii. Prezența foarte veche a creștinilor în această țară și contribuția lor la viața țării constituie o moștenire bogată, care vrea să poată continua în slujba tuturor. Participarea lor la viața publică, fiind cetățeni care se bucură pe deplin de drepturi, libertăți și responsabilități, va da mărturie că un sănătos pluralism religios, etnic și cultural poate contribui la prosperitatea și la armonia țării.

Dragi prieteni, doresc să exprim încă o dată recunoștință vie pentru tot ceea ce ați făcut și continuați să faceți cu scopul de a edifica o societate caracterizată de unitate fraternă, de solidaritate și de înțelegere. Slujirea voastră adusă binelui comun este o operă nobilă. Cer Atotputernicului să vă susțină în responsabilitățile voastre și să vă conducă pe toți pe calea înțelepciunii, dreptății și adevărului. Asupra fiecăruia dintre voi, asupra familiilor voastre și asupra celor dragi ai voștri, și asupra întregului popor irakian invoc belșugul binecuvântărilor divine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 05.03.2021
Publicarea pe acest sit: 05.03.2021
Etichete: ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?