Discursul Papei la ceremonirea de primire ZMT

Discursul Sfântului Părinte
la ceremonia de primire papală
joi, 25 iulie 2002 – Toronto

Iubiți tineri!

1. Ceea ce am ascultat mai devreme constituie Magna Carta a creștinătății: fericirile. Am văzut încă o dată, cu ochii inimii noastre, ce s-a întâmplat atunci. O mulțime de oameni este adunată în jurul lui Isus pe munte: bărbați și femei, tineri și bătrâni, oameni în putere și bolnavi, care au venit din Galileea, dar și din Ierusalim, din Iudeea, din orașele din Decapole, din Tir și din Sidon. Toți așteptau nerăbdători un cuvânt, un gest care să le dea mângâiere și speranță.

Și noi suntem adunați aici, în această seară, pentru a-l asculta cu atenție pe Domnul. El vă privește cu drag: voi veniți din diferite regiuni ale Canadei, ale Statelor Unite, ale Americii Centrale și de Sud, ale Europei, ale Africii, ale Asiei, ale Oceaniei. Am auzit glasurile voastre pline de bucurie, strigătele voastre, cântecele voastre, și am simțit dorința profundă care bate în inimile voastre: vreți să fiți fericiți! Dragi tineri, multe și amăgitoare sunt glasurile care vă cheamă din toate părțile: multe dintre aceste glasuri vă vorbesc despre o bucurie ce poate fi dobândită prin bani, prin succes, prin putere. Ele vă propun, mai ales, o bucurie dobândită prin plăcerea superficială și trecătoare a simțurilor.

2. Dragi prieteni, bătrânul Papă, împovărat de ani, dar cu inima încă tânără, răspunde dorinței voastre tinerești de fericire cu cuvinte care nu sunt ale sale. Sunt cuvinte care au răsunat acum două mii de ani. Cuvinte pe care le-am auzit din nou în această seară: „Fericiți sunt…” Cuvântul cheie în învățătura lui Isus este o proclamare de bucurie: „Fericiți sunt…”

Oamenii sunt făcuți pentru a fi fericiți. Așadar, setea voastră de fericire este legitimă. Cristos are răspunsul la această dorință a voastră. Vă cere însă să aveți încredere în El. Bucuria adevărată este o victorie, ceva ce nu poate fi dobândit fără o lungă și grea luptă. Cristos deține secretul acestei victorii. Voi știți ce s-a întâmplat la început. Este relatat în Cartea Genezei: Dumnezeu a creat bărbatul și femeia în paradis, în Eden, pentru că dorea ca ei să fie fericiți. Din nefericire, păcatul i-a stricat planurile inițiale. Dumnezeu nu s-a resemnat însă în fața acestei nereușite. El l-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a ne reda o perspectivă și mai frumoasă a paradisului. Dumnezeu s-a făcut om – ne spun Părinții Bisericii – pentru ca oamenii să poată deveni Dumnezeu. Acesta este momentul de cotitură decisiv adus în istoria lumii de Întrupare.

3. Despre ce luptă este vorba? Cristos însuși ne dă răspunsul. El care, „Dumnezeu fiind în chip”, a scris Sfântul Paul, „n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci s-a deșertat pe Sine, chip de rob luând… s-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte” (Filipeni 2,6-8). A fost o luptă până la moarte. Cristos a purtat această luptă nu pentru Sine, ci pentru noi. Din moartea Sa a izvorât viață. Mormântul de pe Calvar a devenit leagănul noii omeniri aflată în drum spre adevărata fericire.

„Predica de pe munte” trasează harta acestui drum. Cele opt Fericiri sunt indicatoarele care arată calea. Este un drum greu, dar El l-a parcurs înaintea noastră. El a spus cândva: „Cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric” (Ioan 8,12). Și altădată a adăugat: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi și ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15,11). Numai mergând împreună cu Cristos putem dobândi bucuria, adevărata bucurie! Tocmai acesta este motivul pentru care El vă repetă din nou astăzi proclamarea bucuriei: „Fericiți sunt…”

Acum, când suntem pe punctul de a primi Crucea Lui glorioasă, Crucea care i-a însoțit pe tineri pe cărările lumii, lăsați acest cuvânt mângâietor și exigent să răsune în tăcerea inimilor voastre: „Fericiți sunt…”

4. Adunați în jurul Crucii Domnului, privim spre El: Isus nu s-a limitat la proclamarea Fericirilor, El le-a trăit! Privind din nou la viața sa, recitind Evanghelia, rămânem uimiți: cel mai sărac dintre cei săraci, cel mai blând dintre cei blânzi, persoana cu inima cea mai curată și mai îndurătoare nu este altcineva decât Isus. Fericirile nu sunt altceva decât descrierea unui chip, a chipului Său!

În același timp, Fericirile descriu ceea ce trebuie să fie un creștin: ele sunt portretul ucenicului lui Isus, imaginea celor care au primit Împărăția lui Dumnezeu și care doresc ca viața lor să fie în armonie cu exigențele Evangheliei. Acestora li se adresează Isus, numindu-i „fericiți”.

Bucuria promisă de Fericiri este chiar bucuria lui Isus însuși: o bucurie căutată și aflată în ascultarea față de Tatăl și în dăruirea de sine celorlalți.

5. Tineri din Canada, America și din toate părțile lumii! Privind spre Isus veți învăța ce înseamnă a fi sărac cu duhul, blând și îndurător; ce înseamnă a căuta dreptatea, a fi curat cu inima, a fi făcători de pace.

Privindu-l îndelung, veți descoperi calea iertării și a reconcilierii, într-o lume distrusă adesea de violență și teroare. Anul trecut am văzut cu o claritate dramatică chipul tragic al răutății omenești. Am văzut ce se întâmplă atunci când domnesc ura, păcatul și moartea.

Astăzi însă răsună glasul lui Isus în mijlocul adunării noastre. Este glasul vieții, al speranței, al iertării; un glas al dreptății și al păcii. Să ascultăm acest glas!

6. Dragi prieteni, Biserica se uită astăzi la voi cu încredere și așteaptă ca voi să fiți oameni ai Fericirilor.

Fericiți sunteți dacă, asemenea lui Isus, sunteți săraci cu duhul, buni și îndurători; când căutați cu adevărat ceea ce este drept și corect; dacă sunteți curați cu inima, făcători de pace, iubitori ai celor săraci și slujitorii lor. Fericiți sunteți!

Numai Isus este adevăratul Învățător, numai Isus rostește mesajul neschimbat care răspunde celor mai profunde dorințe ale inimii omului, pentru că numai El cunoaște „ce este în om” (cf. Ioan 2,25). Astăzi vă cheamă să fiți sarea și lumina lumii, să alegeți bunătatea, să trăiți în dreptate, să deveniți instrumente ale iubirii și păcii. Chemarea Sa a necesitat întotdeauna o alegere între bine și rău, între lumină și întuneric, între viață și moarte. Aceeași invitație o adresează astăzi vouă care sunteți adunați aici pe malul lacului Ontario.

7. Ce chemare vor alege să urmeze străjerii dimineții? A crede în Isus înseamnă a primi ceea ce spune El, chiar și atunci când este contrar la ceea ce spun alții. Înseamnă a respinge ispita păcatului, oricât de atrăgătoare ar fi, pentru a merge pe calea dificilă a virtuților Evangheliei.

Tineri care mă ascultați, răspundeți Domnului cu inimi puternice și generoase! El se bazează pe voi. Nu uitați niciodată: Cristos are nevoie de voi pentru a duce la îndeplinire planul Său de mântuire! Cristos are nevoie de tinerețea voastră și de entuziasmul vostru generos pentru a face să răsune în noul mileniu proclamarea Sa de bucurie. Răspundeți chemării Sale punându-vă viețile în slujba Sa în frații și surorile voastre! Aveți încredere în Cristos, pentru că El are încredere în voi.

8. Doamne Isuse Cristoase, proclamă încă o dată
Fericirile Tale în prezența acestor tineri,
adunați în Toronto pentru Ziua Mondială a Tineretului.
Îndreaptă-ți privirea către ei cu iubire și ascultă inimile lor tinere,
gata să își riște viitorul pentru tine.
Tu i-ai chemat să fie
„sarea pământului și lumina lumii”.
Continuă să îi înveți adevărul și frumusețea
viziunii pe care ai proclamat-o pe Munte.
Fă-i bărbați și femei ai Fericirilor!
Fă să strălucească asupra lor lumina înțelepciunii Tale,
ca să răspândească în lume prin cuvânt și faptă
lumina și sarea Evangheliei.
Fă ca întreaga lor viață să fie o strălucitoare reflectare a Ta,
care ești adevărata lumină care a venit în această lume
pentru ca oricine crede în Tine să nu moară,
ci să aibă viața veșnică (cf. Ioan 3,16)!