Discursul Papei la aniversarea CCEO

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Congresul ocazianat de împlinirea a 20 de ani
de la promulgarea Codului Canoanelor
Bisericilor Orientale
Vatican, 9 octombrie 2010

Stimați Cardinali,
Venerați Patriarhi, Arhiepiscopi Majori,
Iubiți frați întru episcopat și preoție,
Iluștri reprezentanți ai altor Biserici și comunități ecleziale,
Distinși specialiști în Dreptul Canonic Oriental,

Cu mare bucurie vă primesc la încheierea Congresului de studiu, cu care s-a dorit în mod oportun să se celebreze cel de al 20-lea an de la promulgarea Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium. Vă salut pe toți cordial începând cu Mons. Francesco Coccopalmerio, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat în numele celor prezenți. Un gând de recunoștință Congregației pentru Bisericile Orientale, Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor și Institutului Pontifical Oriental, care au colaborat cu Consiliul Pontifical pentru Textele Legislative la organizarea acestui Congres. Doresc să exprim aprecierea mea cordială relatorilor, pentru contribuția științifică competentă la această inițiativă eclezială.

La douăzeci de ani de la promulgarea Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, dorim să aducem un omagiu intuiției Venerabilului Papă Ioan Paul al II-lea, care, în grija sa pentru ca Bisericile Catolice Orientale „să înflorească și să-și împlinească misiunea ce le revine, cu o reînnoită vigoare apostolică” (Conciliul Vatican II, Decretul Orientalium Ecclesiarum, nr. 1), a dorit să dăruiască acestor venerabile Biserici un Cod comun complet, adaptat timpurilor. Astfel s-a împlinit „însăși voința constantă a pontifilor romani de a promulga două Coduri, unul pentru Biserica Latină și celălalt pentru Bisericile Catolice Orientale” (Constituția Apostolică Sacri canones). În același timp, a fost reafirmată „intenția foarte clară, constantă și fermă a supremului legislator în Biserică referitor la păstrarea cu fidelitate și respectarea cu diligență a tuturor riturilor” (ibidem).

Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium a fost urmat de alte două documente importante ale magisteriului Papei Ioan Paul al II-lea: Enciclica Ut unum sint (1995) și Scrisoarea apostolică Orientale lumen (1995). Mai mult, nu putem să uităm Directoriul pentru aplicarea principiilor și normelor despre ecumenism, publicat de către Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creștinilor (1993), și Instrucțiunile Congregației pentru Bisericile Orientale pentru aplicarea prescrierilor liturgice ale Codului (1996). În aceste documente autoritare ale Magisteriului, diferite canoane din Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, precum și din Codex Iuris Canonici, sunt citate textual, comentate și aplicate la viața Bisericii.

Această aniversare de douăzeci de ani nu este numai un eveniment celebrativ pentru a păstra memoria, ci mai degrabă o ocazie providențială de verificare, la care sunt chemate înainte de toate Bisericile Catolice Orientale sui iuris și instituțiile lor, în special Ierarhiile. În acest sens, Constituția Apostolică Sacri canones deja prevedea câmpurile de verificare. Este vorba despre a vedea în ce măsură Codul a avut în mod efectiv forța de lege pentru toate Bisericile Catolice Orientale sui iuris și în ce măsură autoritatea legislativă a fiecărei Biserici sui iuris a purces la promulgarea propriului drept particular, ținând cont de tradițiile propriului rit, ca și de dispozițiile Conciliului Vatican II.

Tematicile Congresului vostru, articulate în trei unități – istorie, legislație particulară, perspective ecumenice – indică un parcurs foarte important care trebuie urmat în această verificare. El trebuie să plece de la conștientizarea că noul Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium a creat pentru credincioșii catolici orientali o situație disciplinară în parte nouă, devenind un instrument valid pentru a proteja și promova propriul rit înțeles ca și „patrimoniu liturgic, teologic, spiritual și disciplinar, diferențiat prin cultura și împrejurările istorice ale popoarelor, care se exprimă printr-un mod de trăire a credinței ce este specific fiecărei Biserici sui iuris” (CCEO can. 28, § 1).

În acest fel, sacri canones ale Bisericii străvechi, care inspiră actuala codificare orientală, stimulează toate Bisericile Orientale să păstreze propria identitate, care este în același timp orientală și catolică. Prin menținerea comuniunii catolice, Bisericile Catolice Orientale nu au înțeles deloc să își renege propria tradiție. Așa cum s-a repetat de multe ori, deja realizata uniune deplină a Bisericilor Catolice Orientale cu Biserica Romei nu trebuie să conducă la o scădere a conștiinței propriei autenticități și originalități a acestor Biserici. De aceea, sarcina tuturor Bisericilor Catolice Orientale este aceea de a păstra patrimoniul disciplinar comun și a alimenta tradițiile proprii, bogăție pentru întreaga Biserică.

Aceleași sacri canones din primele secole ale Bisericii constituie în mare măsură patrimoniul fundamental și identic al disciplinei canonice care reglementează și Bisericile ortodoxe. Astfel, Bisericile Catolice Orientale pot să ofere o contribuție specială și relevantă pe calea ecumenică. Sunt bucuros că în decursul simpozionului vostru ați ținut cont de acest aspect particular și vă încurajez să faceți din el un obiect al unor studii ulterioare, cooperând astfel, cu partea voastră, la efortul comun de a adera la rugăciunea Domnului: „Ca toți să fie una… pentru ca lumea să creadă…” (Ioan 17,21).

Dragi prieteni, în contextul actualului efort al Bisericii pentru o nouă evanghelizare, dreptul canonic, ca o rânduire unică și indispensabilă a fraternității eclesiale, nu va eșua în a-și aduce contribuția la viața și la misiunea Bisericii în lume, dacă toate componentele poporului lui Dumnezeu vor ști în mod înțelept să îl interpreteze și să îl aplice cu fidelitate. Îndemn prin urmare, așa cum a făcut Venerabilul Papă Ioan Paul al II-lea, pe toți iubiții fii ai Bisericilor Orientale „să respecte preceptele indicate cu o inimă sinceră și cu o voință smerită, neîndoindu-se câtuși de puțin că Bisericile Orientale vor contribui în cel mai bun mod posibil la binele sufletelor credincioșilor creștini cu o reînnoită disciplină, și că întotdeauna vor înflori și vor îndeplini sarcina încredințată lor sub protecția slăvitei și binecuvântatei pururea Fecioare Maria, care cu adevărat este numită Theotokos și care strălucește ca și mamă preamărită a Bisericii Universale” (Constituția Apostolică Sacri canones).

Însoțesc această urare cu Binecuvântarea Apostolică, pe care v-o împărtășesc vouă și tuturor celor care își aduc propria contribuție în diferitele domenii conexe cu dreptul canonic oriental.