Discursul Papei despre internetul în seminar

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la audiență acordată participanților
la sesiunea plenară a Congregației
pentru Educația Catolică
luni, 7 februarie 2011

Internetul în seminar pentru a forma preotul viitorului

Domnilor Cardinali,
Venerați frați întru Episcopat și întru Preoție,
Iubiți frați și surori,

Adresez fiecăruia dintre voi salutul meu cordial pentru această vizită cu ocazia reuniunii plenare a Congregației pentru Educația Catolică. Îl salut pe Cardinalul Zenon Grocholewski, Prefect al Dicasterului, mulțumindu-i pentru cuvintele sale respectuoase, precum și pe Secretar, pe Subsecretar, pe Oficiali și pe Colaboratori.

Tematicile pe care le tratați în aceste zile au ca denumire comună educația și formarea, care constituie astăzi una din cele mai urgente provocări pe care Biserica și instituțiile sale sunt chemate să o înfrunte. Opera educativă pare că a devenit tot mai dificilă pentru că, într-o cultură care prea des face din relativism propriul crez, dispare lumina adevărului, ba chiar se consideră periculos a vorbi despre adevăr, aducând astfel îndoiala cu privire la valorile de bază ale existenței personale și comunitare. Pentru aceasta este importantă slujirea pe care o desfășoară în lume numeroasele instituții de formare care se inspiră din viziunea creștină despre om și despre realitate: a educa este un act de iubire, exercitare a „carității intelectuale”, care cere responsabilitate, dedicare, coerență a vieții. Munca din Congregația voastră și alegerile pe care le veți face în aceste zile de reflecție și de studiu vor contribui cu siguranță să se răspundă la actuala „urgență educativă”.

Congregația voastră, creată în anul 1915 de Benedict al XV-lea, de aproape o sută de ani desfășoară opera sa prețioasă în slujba diferitelor Instituții catolice de formare. Între ele, fără îndoială, seminarul este una din cele mai importante pentru viața Bisericii și de aceea cere un proiect formativ care să țină cont de contextul amintit mai sus. De mai multe ori am subliniat că seminarul este o etapă prețioasă a vieții, în care candidatul la preoție experimentează să fie „un discipol al lui Isus”. Pentru acest timp destinat formării este cerută o anumită dezlipire, un anumit „deșert”, pentru că Domnul vorbește inimii cu un glas care se aude dacă există tăcerea (cf. 1Re 9,12); dar este cerută și disponibilitatea de a trăi împreună, de a iubi „viața de familie” și dimensiunea comunitară care anticipă acea „fraternitate sacramentală” care trebuie să caracterizeze orice preoțime diecezană (cf. Prebyterorum ordinis, 8) și pe care am voit s-o amintesc și în recenta mea Scrisoare către seminariști: „preoți nu se devine singuri. Este nevoie de „comunitatea discipolilor”, de ansamblul celor care vor să slujească Biserica comună”.

În aceste zile studiați și schița documentului despre Internetul și formarea în seminarii. Internetul, prin capacitatea lui de a depăși distanțele și de a pune în contact reciproc persoanele, prezintă mari posibilități și pentru Biserică și pentru misiunea ei. Cu discernământul necesar pentru o folosire inteligentă și prudentă a lui, este un instrument care poate folosi nu numai pentru studii, ci și pentru acțiunea pastorală a viitorilor preoți în diferitele domenii ecleziale, cum ar fi evanghelizarea, acțiunea misionară, cateheza, proiectele educative, gestionarea instituțiilor. Și în acest domeniu este de importanță extremă a putea conta pe formatori pregătiți în mod corespunzător pentru ca să fie călăuze fidele și mereu actualizate, cu scopul de a-i însoți pe candidații la preoție la folosirea corectă și pozitivă a mijloacelor informatice.

Apoi, anul acesta este al LXX-lea aniversar al Operei Pontificale pentru Vocațiile Sacerdotale, instituită de Venerabilul Pius al XII-lea pentru a favoriza colaborarea dintre Sfântul Scaun și Bisericile locale în prețioasa lucrare de promovare a vocațiilor la slujirea preoțească. Această aniversare va putea fi ocazia pentru a cunoaște și valoriza inițiativele vocaționale cele mai semnificative promovate în Bisericile locale. Este necesar ca pastorația vocațională, în afară de a sublinia valoarea chemării universale de a-l urma pe Isus, să insiste mai clar pe profilul preoției ministeriale, caracterizat de configurarea lui specifică la Cristos, care îl deosebește în mod esențial de ceilalți credincioși și se pune în slujba lor.

În afară de asta, ați început o revizuire a ceea ce stabilește Constituția apostolică Sapientia christiana despre studiile ecleziastice, cu privire la dreptul canonic, la Institutele Superioare de Științe Religioase și, recent, la filozofie. Un sector asupra căruia trebuie reflectat în mod deosebit este cel al teologiei. Este important de a face tot mai solidă legătura dintre teologie și studiul Sfintei Scripturi, în așa fel încât aceasta să fie realmente sufletul și inima (cf. Verbum Domini, 31). Însă teologul nu trebuie să uite că este și cel care îi vorbește lui Dumnezeu. Deci este indispensabil a ține strâns unite teologia cu rugăciunea personală și comunitară, în special liturgică. Teologia este scientia fidei și rugăciunea hrănește credința. În unirea cu Dumnezeu, misterul este, într-un fel, gustat, se apropie, și această apropiere este lumină pentru inteligență. Aș vrea să subliniez și conexiunea teologiei cu celelalte discipline, considerând că ea este predată în Universitățile catolice și, în multe cazuri, în cele civile. Fericitul John Henry Newman vorbea despre „cercul științei”, circle of knowledge, pentru a arăta că există o interdependență între diferitele branșe ale științei; dar Dumnezeu și numai El are raport cu totalitatea realului; prin urmare, a-l elimina pe Dumnezeu înseamnă a rupe cercul științei. În această perspectivă Universitățile catolice, cu identitatea lor foarte precisă și deschiderea lor spre „totalitatea” ființei umane, pot desfășura o lucrare prețioasă pentru a promova unitatea științei, orientându-i pe studenți și pe profesori spre Lumina lumii, „lumina adevărată care luminează pe orice om” (In 1,9). Sunt considerații care sunt valabile și pentru Școlile catolice. Înainte de toate este necesar curajul de a vesti valoarea „largă” a educației, pentru a forma persoane solide, capabile să colaboreze cu alții și să dea sens propriei vieți. Astăzi se vorbește de educație interculturală, obiect de studiu și în Adunarea voastră plenară. În acest domeniu este cerută o fidelitatea curajoasă și inovatoare, care să știe să conjuge conștiința clară a propriei identități și deschiderea la alteritate, pentru exigențele trăirii împreună în societățile multiculturale. Și pentru acest scop, iese în evidență rolul educativ al predării Religiei catolice ca disciplină școlară în dialog interdisciplinar cu altele. De fapt, ea contribuie pe larg nu numai la dezvoltarea integrală a studentului, ci și la cunoașterea celuilalt, la înțelegere și la respectul reciproc. Pentru a ajunge la aceste obiective va trebui să se acorde îngrijire deosebită formării conducătorilor și a formatorilor, nu numai dintr-un punct de vedere profesional, ci și religios și spiritual, pentru ca, prin coerența propriei vieți și prin implicarea personală, prezența educatorului creștin să devină expresie de iubire și mărturie a adevărului.

Iubiți frați și surori, vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți cu munca voastră competentă în slujba instituțiilor educative. Țineți mereu privirea îndreptată spre Cristos, unicul Învățător, pentru ca prin Duhul său să facă eficace munca voastră. Vă încredințez ocrotirii materne a Preasfintei Fecioare Maria, Sedes Sapientiae, și din inimă vă împart tuturor Binecuvântarea Apostolică.