Discursul Papei către Patriarhul ecumenic

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
venit la Roma pentru deschiderea Anului Paulin
sâmbătă, 28 iunie 2008

Sanctitate, cu profundă și sinceră bucurie vă salut pe dumneavoastră și grupul distins care vă însoțește și îmi este plăcut să fac asta cu aceste cuvinte luate din a doua Scrisoare a sfântului Petru: „Celor care au primit o credință tot așa de prețioasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos, har vouă și pace din belșug, prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru!” (1,1-2). Celebrarea sfinților Petru și Paul, patroni ai Bisericii Romei, ca și aceea a sfântului Andrei, patron al Bisericii Constantinopolului, ne oferă anual posibilitatea unui schimb de vizite, care sunt mereu ocazii importante pentru fraterne conversații și comune momente de rugăciune. Astfel crește cunoașterea personală reciprocă; se armonizează inițiativele și crește speranța, care ne animă pe toți, de a putea ajunge curând la unitatea deplină, ascultând de mandatul Domnului.

Anul acesta, aici la Roma, la sărbătoarea patronală se adaugă circumstanța fericită a inaugurării Anului Paulin, pe care am voit să-l stabilesc pentru a comemora al doilea mileniu al nașterii sfântului Paul, cu intenția de a promova o reflecție tot mai aprofundată asupra moștenirii teologice și spirituale lăsată Bisericii de Apostolul neamurilor, cu vasta și profunda sa operă de evanghelizare. Am aflat cu plăcere că și Sanctitatea Voastră a stabilit un An Paulin. Această fericită coincidență scoate în evidență rădăcinile vocației noastre creștine comune și sintonia semnificativă, pe care o trăim, de sentimente și de angajamente pastorale. Pentru această îi mulțumesc Domnului Isus Cristos, care cu puterea Duhului său conduce pașii noștri spre unitate.

Sfântul Paul ne amintește că deplina comuniune între toți creștinii își are fundamentul într-un „singur Domn, o singură credință, un singur botez” (Ef 4,5). Credința comună, unicul Botez spre iertarea păcatelor și ascultarea față de unicul Domn și Mântuitor, să poată de aceea să se exprime cât mai curând în mod deplin în dimensiunea comunitară și eclezială. „Un singur trup și un singur Duh”, afirmă Apostolul neamurilor, și adaugă: „după cum ați și fost chemați la o singură speranță” (Ef 4,4). În afară de asta, sfântul Paul ne indică o cale sigură pentru a menține unitatea și, în cazul dezbinării, pentru a o reface. Decretul despre Ecumenism al Conciliului al II-lea din Vatican a reluat indicația paulină și o repropune în contextul angajării ecumenice, făcând referință la cuvintele dense și mereu actuale din Scrisoarea către Efeseni: „Așadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să vă comportați în mod vrednic de chemarea pe care ați primit-o: cu toată umilința și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, străduindu-vă să mențineți unitatea Duhului în legătura păcii” (4,1-3).

Creștinilor din Corint, în mijlocul cărora apăruseră disensiuni, sfântul Paul nu se teme să le adreseze o chemare puternică pentru ca să fie unanimi în vorbire, să dispară dezbinările dintre ei și să cultive o perfectă unire de gândire și de intenții (cf. 1Cor 1,10). În lumea noastră, în care se consolidează fenomenul globalizării, dar continuă cu toate acestea să persiste dezbinări și conflicte, omul simte o nevoie crescândă de certitudini și de pace. Însă, în același timp, el este rătăcit și aproape sedus de o anumită cultură hedonistă și relativistă, care pune la îndoială însăși existența adevărului. În această privință, indicațiile Apostolului sunt deosebit de potrivite pentru a încuraja eforturile menite pentru căutarea unității depline între creștini, atât de necesară pentru a oferi oamenilor din al treilea mileniu o mărturie tot mai luminoasă despre Cristos, Cale, Adevăr și Viață. Numai în Cristos și în Evanghelia sa omenirea poate găsi răspuns la așteptările sale cele mai intime.

Fie ca Anul Paulin, care a început în mod solemn, să ajute poporul creștin ca să reînnoiască angajarea ecumenică și să se intensifice inițiativele comune pe drumul către comuniunea între toți discipolii lui Cristos. Prezența dumneavoastră aici, astăzi, este desigur un semn încurajator al acestui drum. Pentru aceasta vă exprim încă o dată vouă tuturor bucuria mea, în timp ce împreună înălțăm către Domnul rugăciunea noastră recunoscătoare.