Discursul Papei către autoritățile malteze

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
de la întâlnirea cu autoritățile,
cu societatea civilă și cu corpul diplomatic
Palatul Marelui Maestru, La Valletta,
sâmbătă, 2 aprilie 2022

Domnule președinte al Republicii,
Membri ai guvernului și ai corpului diplomatic,
Stimate autorități religioase și civile,
Distinși reprezentanți ai societății și ai lumii culturii,
Doamnelor și domnilor!

Vă salut cordial și îi mulțumesc domnului președinte pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat în numele tuturor cetățenilor. Strămoșii voștri au dat ospitalitate apostolului Paul în timp ce se îndrepta spre Roma, tratându-l pe el și pe însoțitorii săi de călătorie cu „o bunăvoință neobișnuită” (Fap 28,2); acum, venind de la Roma, experimentez și eu primirea călduroasă a maltezilor, comoară care în țară se transmite din generație în generație.

Prin poziția sa, Malta poate fi definită inima Mediteranei. Dar nu numai prin poziție: împletirea de evenimente istorice și întâlnirea de populații fac de mult milenii din aceste insule un centru de vitalitate și de cultură, de spiritualitate și de frumusețe, o răscruce care a știut să primească și să armonizeze influențele provenite din multe părți. Această diversitate de influențe ne face să ne gândim la varietatea vânturilor care caracterizează țara. Nu întâmplător în vechile reprezentări cartografice ale Mediteranei roza vânturilor, care poziționează curentele de aer pe baza celor patru puncte cardinale, pentru a schița patru influențe esențiale pentru viața socială și politică a acestei țări.

În mod prevalent din nord-vest suflă vânturile pe insulele malteze. Nordul amintește de Europa, îndeosebi de casa Uniunii Europene, zidită pentru ca să locuiască în ea o mare familie unită în păstrarea păcii. Unitatea și pacea sunt darurile pe care poporul maltez le cere lui Dumnezeu ori de câte ori intonează imnul național. De fapt, rugăciunea scrisă de Dun Karm Psaila afirmă: „Dăruiește, Dumnezeule Atotputernic, înțelepciune și milostivire celui care guvernează, sănătate celui care lucrează, și asigură poporului maltez unitate și pace„. Pacea urmează unitatea și izvorăște din ea. Asta amintește importanța de a lucra împreună, de a opune oricărei diviziuni coeziunea, de a întări rădăcini și valori împărtășite care au forjat unicitatea societatea malteză.

Dar pentru a garanta o bună conviețuire socială, nu este suficient a consolida simțul de apartenență; trebuie întărită fundamentele trăirii comune, care se sprijină pe drept și pe legalitate. Onestitatea, dreptatea, simțul datoriei și transparența sunt pilaștri esențiali ai unei societăți înaintate din punct de vedere civil. Angajarea de a înlătura ilegalitatea și corupția să fie așadar puternică, așa ca vântul care, suflând din nord, mătură coastele țării. Și să fie cultivate mereu legalitatea și transparența, care permit dezrădăcinarea delincvenței și criminalității, unite de faptul de a nu acționa la lumina soarelui.

Casa europeană, care se angajează în promovarea valorilor dreptății și egalității sociale, este în prima linie și pentru salvgardarea casei mai ample a creației. Ambientul în care trăim este un cadou al cerului, așa cum recunoaște tot imnul național, cerând lui Dumnezeu să privească frumusețea acestei țări, mamă împodobită cu cea mai înaltă lumină. Este adevărat, în Malta, unde luminozitatea peisajului alină dificultățile, creația apare ca darul care, printre încercările istoriei și ale vieții, amintește frumusețea de a locui în țară. De aceea trebuie păzită de aviditatea devoratoare, de lăcomia banilor și de specula edilitară, care nu compromite numai peisajul, ci viitorul. În schimb, tutelarea ambientului și dreptatea socială pregătesc viitorul, și sunt căi foarte bune pentru a-i pasiona pe tineri la politica bună, sustrăgându-i de la ispitele dezinteresului și neangajării.

Vântul din nord se amestecă adesea cu acela care suflă din vest. Această țară europeană, îndeosebi în tineretul său, împărtășește de fapt stilurile de viață și de gândire occidentale. Din asta derivă mari bunuri – mă gândesc de exemplu la valorile libertății și democrației -, dar și riscuri asupra căruia trebuie să veghem, pentru ca dorința progresului să nu ducă la dezlipirea de rădăcini. Malta este un minunat „laborator de dezvoltare organică”, unde progresul nu înseamnă a tăia rădăcinile cu trecutul în numele unei falsități prosperități dictate de profit, de necesitățile induse de consumism, precum și de dreptul de a avea orice drept. Pentru o dezvoltare sănătoasă, este important să se păstreze amintirea și să se țeasă cu respect armonia între generații, fără a se lăsa absorbiți de omologări artificiale și de colonizări ideologice, care adesea se întâmplă, de exemplu, pe terenul vieții, al principiului vieții. Sunt colonizări ideologice care merg împotriva dreptului la viață din momentul conceperii.

La baza unei creșteri solide este persoana umană, respectarea vieții și a demnității fiecărui bărbat și a fiecărei femei. Cunosc angajarea maltezilor în îmbrățișarea și protejarea vieții. Deja în Faptele Apostolilor vă remarcați prin salvarea atâtor oameni. Vă încurajez să apărați viața de la începutul până la sfârșitul său natural, dar și s-o păziți în orice moment de rebutare și de neglijare. Mă gândesc în special la demnitatea muncitorilor, bătrânilor și bolnavilor. Și la tineri, care riscă să arunce binele imens care sunt ei, urmărind miraje care lasă înăuntru atâta gol. Este ceea ce provoacă consumismul exasperat, închiderea la necesitățile celorlalți și plaga drogurilor, care sufocă libertatea creând dependență. Să protejăm frumusețea vieții!

Continuând în roza vânturilor, să privim la sud. De acolo vin atâția frați și surori în căutare de speranță. Aș vrea să le mulțumesc autorităților și populației pentru primirea rezervată lor în numele Evangheliei, al omeniei și al simțului de ospitalitate tipic al maltezilor. Conform etimologiei feniciene, Malta înseamnă „port sigur”. Totuși, în fața afluxului crescător din ultimii ani, temeri și nesiguranțe au generat descurajare și frustrare. Pentru a înfrunta bine problema migratoare complexă trebuie situată în perspective mai ample de timp și de spațiu. De timp: fenomenul migrator nu este o circumstanță a momentului, ci marchează epoca noastră. Poartă cu sine datoriile de nedreptăți trecute, de atâta exploatare, de schimbări climatice și de conflicte nesăbuite ale căror consecințe se plătesc. Din sudul sărac și populat mase de persoane se mută spre nordul mai bogat: este o realitate de fapt, care nu se poate respinge cu închideri anacronice, pentru că nu vor exista prosperitate și integrare în izolare. Apoi trebuie luat în considerare spațiul: lărgirea urgenței migratoare – să ne gândim la refugiații din Ucraina martirizată acum – cere răspunsuri ample și împărtășite. Nu pot unele țări să-și asume întreaga problema în indiferența altora! Și nu pot stabili țări civile pentru propriul interes acorduri murdare cu delincvenți care reduc la sclavie persoanele. Din păcate asta se întâmplă. Mediterana are nevoie de coresponsabilitate europeană, pentru a deveni din nou teatru de solidaritate și să nu fie avanpostul unui naufragiu tragic de civilizație. Mare nostrum poate să devină cimitirul cel mai mare din Europa.

Și cu privire la naufragiu, mă gândesc la Sfântul Paul, care în cursul ultimei sale traversări în Mediterana a ajuns pe aceste coaste în mod neprevăzut și a fost ajutat. După aceea, mușcat de o viperă, a fost considerat un răufăcător; puțin după aceea, în schimb, a fost considerat o divinitate pentru că nu a suferit consecințe (cf. Fap 28,3-6). Printre exagerările celor două extreme scăpa claritatea primară: Paul era un om, care avea nevoie de primire. Omenia vine înainte de toate și premiază în toate: asta o învață această țară, a cărei istorie a beneficiat de venirea disperată a apostolului naufragiat. În numele evangheliei pe care el a trăit-o și a predicat-o, să lărgim inima și să redescoperim frumusețea de a sluji pe cei nevoiași. Să continuăm pe acest drum. În timp ce astăzi, față de cel care traversează Mediterana în căutare de salvare, prevalează teama și „narațiunea invaziei”, și obiectivul primar pare să fie tutelarea propriei siguranțe cu orice preț, să ne ajutăm să nu-l vedem pe migrant ca o amenințare și să nu cedăm în fața ispitei de a ridica poduri mobile și de a înălța ziduri. Celălalt nu este un virus de care să ne apărăm, ci o persoană de primit, și „idealul creștin va invita mereu la depășirea suspiciunii, a neîncrederii permanente, a fricii de a fi invadați, a atitudinilor defensive pe care ni le impune lumea actuală” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 88). Să nu lăsăm ca indiferența să stingă visul de a trăi împreună! Desigur, a primi costă trudă și cere renunțări. Și pentru Sfântul Paul a fost așa: pentru a se salva mai întâi a fost necesar să sacrifice bunurile navei (cf. Fap 27,38). Dar sunt sfinte renunțările făcute pentru un bine mai mare, pentru viața omului, care este comoara lui Dumnezeu!

În sfârșit, există vântul care provine din este, care adesea suflă în zori. Homer îl numea „Euro” (Odiseea V,379.423). Dar chiar din Europa de est, din Orient unde răsare mai întâi lumina, a venit întunericul războiului. Credeam că invazii ale altor țări, lupte brutale pe străzi și amenințări atomice erau amintiri întunecate dintr-un trecut îndepărtat. Dar vântul geros al războiului, care aduce numai moarte, distrugere și ură, s-a abătut cu prepotență asupra vieții atâtora și asupra zilelor atâtora. Și în timp ce încă o dată vreun puternic, închis în mod trist în pretenții anacronice de interese naționaliste, provoacă și alimentează conflicte, oamenii obișnuiți simt nevoia de a construi un viitor care, ori va fi împreună, ori nu va fi. Acum, în noaptea războiului care a coborât asupra omenirii, vă rog, să nu lăsăm să dispară visul păcii.

Malta, care strălucește de lumină în inima Mediteranei, ne poate inspira, pentru că este urgent de a reda frumusețe feței omului, desfigurate de război. O frumoasă statuie mediteraneană care dăinuie de mai multe secole înainte de Cristos reprezintă pacea, Irene, ca o femeie care îl are în brațe pe Pluto, bogăția. Amintește că pacea generează bunăstare și războiul generează numai sărăcie. Și ne face să ne gândim faptul că în statuie pacea și bogăția sunt reprezentate ca o mamă care ține în brațe un prunc. Duioșia mamelor, care dau lumii viața, și prezența femeilor sunt adevărata alternativă la logica deșănțată a puterii, care duce la război. Avem nevoie de compasiune și de îngrijire, nu de viziuni ideologice și de populisme, care se hrănesc din cuvinte de ură și nu au la inimă viața concretă a poporului, a oamenilor obișnuiți.

În urmă cu mai mult de șaizeci de ani, unei lumi amenințate de distrugere, unde dictau legea contrapozițiile ideologice și logica de fier a grupărilor, din bazinul mediteranean s-a ridicat un glas împotriva curentului, care a opus exaltării propriei părți o tresăltare profetică în numele fraternității universale. Era glasul lui Giorgio La Pira, care a spus: „Conjunctura istorică pe care o trăim, ciocnirea de interese și de ideologii care zdruncină omenirea aflată pradă a unui infantilism incredibil, restituie Mediteranei o responsabilitate capitală: să definească din nou normele unei Măsuri în care omul lăsat pradă delirului și enormității să se poată recunoaște” (Intervenție la Congresul Mediteranean al Culturii, 19 februarie 1960). Sunt cuvinte actuale; putem să le repetăm pentru că au o mare actualitate. Cât de mult ne este de folos o „măsură umană” în fața agresivității infantile și distructive care ne amenință, în fața riscului unui „război rece lărgit” care poate sufoca viața a întregi popoare și generații! Din păcate, acel „infantilism” n-a dispărut. Reapare cu prepotență în seducțiile autocrației, în noile imperialisme, în agresivitatea răspândită, în incapacitatea de a construi punți și de a porni de la cei mai săraci. Astăzi este atât de dificil a gândi cu logica păcii. Ne-am obișnuit să gândim cu logica războiului. De aici începe să sufle vântul geros al războiului, care a fost alimentat și de această dată de-a lungul anilor. Da, războiul s-a pregătit de mult timp cu mari investiții și comerțuri cu arme. Și este trist a vedea cum entuziasmul pentru pace, apărut după al doilea război mondial, a slăbit în ultimele decenii, precum și drumul comunității internaționale, cu puțin puternici care merg înainte pe cont propriu, în căutarea de spații și zone de influență. Și astfel nu numai pacea, ci atâtea mari probleme, cum ar fi lupta împotriva foamei și a inegalităților au fost de fapt scoase din principalele agende politice.

Dar soluția la crizele fiecăruia este să se îngrijească de crizele tuturor, pentru că toate problemele globale cer soluții globale. Să ne ajutăm să ascultăm setea de pace a oamenilor, să lucrăm pentru a pune bazele unui dialog tot mai lărgit, să ne reunim din nou în conferințe internaționale pentru pace, unde să fie centrală tema dezarmării, cu privirea îndreptată spre generațiile care vor veni! Și fondurile uriașe care continuă să fie destinate pentru armamente să fie transformate pentru dezvoltare, pentru sănătate și pentru hrană.

Privind tot la est, aș vrea în sfârșit să îndrept un gând spre apropiatul Orient Mijlociu, care se reflectă în limba acestei țări, care se armonizează cu altele, parcă pentru a aminti capacitatea maltezilor de a genera conviețuiri benefice, într-un soi de împărtășire a diferențelor. De asta are nevoie Orientul Mijlociu: Liban, Siria, Yemen și alte contexte sfâșiate de probleme și violență. malta, inimă a Mediteranei, să continue să continue să stimuleze pulsul speranței, îngrijirea față de viață, primirea celuilalt, dorința de pace, cu ajutorul lui Dumnezeu, al cărui nume este pace.

Dumnezeu să binecuvânteze Malta și Gozo!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 02.04.2022
Publicarea pe acest sit: 02.04.2022
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.