Discursul Papei către Academia pentru Viaţă

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Adunarea generală
a Academiei Pontificale pentru Viață
luni, 27 septembrie 2021

Dragi surori și dragi frați,

Sunt bucuros să vă pot întâlni cu ocazia adunării voastre generale și îi mulțumesc Monseniorului Paglia pentru cuvintele sale. Adresez un salut și multor academicieni conectați.

Tema pe care ați ales-o pentru aceste zile de lucru este deosebit de actuală: cea a sănătății publice în orizontul globalizării. De fapt, criza pandemică a făcut să răsune și mai puternic „atât strigătul pământului, cât și strigătul săracilor” (Enciclica Laudato si’, 49). Nu putem fi surzi la acest strigăt dublu, trebuie să-l ascultăm bine! Și este ceea ce voi vă propuneți să faceți.

Examinarea numeroasele și gravelor probleme reieșite în acești ultimi doi ani nu este o misiune ușoară. Pe de o parte suntem uzați de pandemia de Covid-19 și de inflația de discursuri care au fost provocate: aproape că nu mai vrem să auzim vorbindu-se despre asta și ne grăbim să trecem la alte teme. Însă, pe de altă parte, este indispensabil să reflectăm cu calm pentru a examina în profunzime ceea ce s-a întâmplat și să întrevedem drumul spre un viitor mai bun pentru toți. Cu adevărat, „mai rău din această criză este drama de a o irosi” (Omilia de Rusalii, 31 mai 2020). Și știm că dintr-o criză nu ieșim la fel: ori vom ieși mai buni, ori vom ieși mai răi. Dar la fel nu. Alegerea este în mâinile noastre. Și, repet, mai rău din această criză este numai drama de a o irosi. Vă încurajez în această angajare; și consider înțeleaptă și oportună dinamica de discernământ după care se desfășoară întâlnirea voastră: înainte de toate a asculta atent situația, pentru a putea favoriza o adevărată convertire și a ajunge la precizarea de decizii concrete pentru a ieși din criză mai buni.

Reflecția pe care ați întreprins-o în ultimii ani despre bioetica globală se arată prețioasă. Vă încurajasem în această perspectivă cu scrisoarea Humana communitas, cu ocazia celei de-a XXV-a aniversări a academiei voastre. De fapt orizontul sănătății publice permite să se analizeze aspecte importante ale familiei umane și pentru întărirea unui țesut de prietenie socială. Sunt tematici centrale în enciclica Fratelli tutti (cf. cap. 6).

Criza pandemică a scos în evidență cât de profundă este interdependența fie între noi, fie între familia umană și casa comună (cf. Enciclica Laudato si’, 86; 164). Societățile noastre, mai ales în Occident, au avut tendința de a uita această interconexiune. Și consecințele amare sunt sub ochii noștri. În această trecere de epocă este urgent așadar să se schimbe această tendință nocivă și este posibil să se facă asta prin sinergia între diferite discipline. Este nevoie de cunoștințe de biologie și de igienă, de medicină și de epidemiologie, dar și de economie și sociologie, antropologie și ecologie. În afară de a înțelege fenomenele, este vorba de a găsi și criterii de acțiune tehnologice, politice și etice cu privire la sistemele sanitare, la familie, la muncă și la ambient.

Această organizare este deosebit de importantă în domeniul sănătății, pentru că sănătatea și boala sunt determinate nu numai de procesele naturii, ci și de viața socială. În afară de asta, nu este suficient ca o problemă să fie gravă pentru ca să se impună atenției și astfel să fie înfruntată: atâtea probleme foarte grave sunt ignorate din cauza unei lipse de angajare corespunzătoare. Să ne gândim la impactul devastator al anumitor boli, precum malaria și tuberculoza: precaritatea condițiilor igienico-sanitare provoacă în lume în fiecare an milioane de decese evitabile. Dacă noi comparăm această realitate cu preocuparea pe care a provocat-o pandemia de Covid-19, vedem cum percepția gravității problemei și respectiva mobilizare de energii și de resurse este foarte diferită.

Desigur, facem bine să luăm toate măsurile pentru a bloca și a înfrânge Covid-19 pe planul global, însă aceasta conjunctură istorică în care suntem amenințați de aproape în sănătatea noastră ar trebui să ne facă atenți la ceea ce înseamnă a fi vulnerabili și a trăi zilnic în precaritate. Astfel vom putea deveni responsabili și de acele condiții grave în care trăiesc alții și de care ne-am interesat puțin sau deloc până acum. Astfel vom învăța să nu proiectăm prioritățile noastre asupra populațiilor care locuiesc în alte continente, unde alte necesități sunt mai urgente; unde, de exemplu, lipsesc nu numai vaccinurile, ci apa potabilă și pâinea zilnică. Ne face, nu știu, să râdem sau să plângem, uneori să plângem, când auzim guvernanți sau responsabili de comunități care sfătuiesc locuitorii din cartierele de barăci să se igienizeze de mai multe ori pe zi cu apă și săpun. Dar, dragule, tu n-ai fost niciodată într-un cartier de barăci: acolo nu este apă, nu cunosc săpunul. „Nu, nu ieșiți din casă!”: dar acolo casa este tot cartierul, pentru că trăiesc… Vă rog, să ne îngrijim de aceste realități, și atunci când reflectăm despre sănătate. Așadar, este foarte bună angajarea pentru o distribuire egală și universală a vaccinurilor – acest lucru este important –, dar ținând cont de domeniul mai vast în care se cer aceleași criterii de dreptate, pentru nevoile de sănătate și promovare a vieții.

A lua în considerare sănătatea în dimensiunile sale multiple și la nivel global ajută la înțelegerea și asumarea în mod responsabil a interconexiunii între fenomene. Și astfel se observă mai bine cum și condițiile de viață, care sunt rod al alegerilor politice, sociale și ambientale, produc un impact asupra sănătății ființelor umane. Dacă examinăm, în diferite țări și în diferite grupuri sociale, speranța de viață – și de viață în sănătate – descoperim inegalități puternice. Ele depind de variabile ca nivelul de retribuire, titlul de studiu, cartierul de reședință în același oraș. Noi afirmăm că viața și sănătatea sunt valori la fel de fundamentale pentru toți, bazate pe demnitatea inalienabilă a persoanei umane. Însă, dacă după această afirmație nu urmează angajarea corespunzătoare pentru a depăși inegalitățile, noi acceptăm, de fapt, realitatea dureroasă că nu toate viețile sunt egale și sănătatea nu este tutelată pentru toți în același mod. Și aici aș vrea să repet neliniștea [preocuparea] mea, pentru ca să fie mereu un sistem sanitar gratuit: să nu-l piardă țările care-l au, de exemplu Italia și altele, care au un bun sistem sanitar gratuit; să nu-l piardă, pentru că altminteri s-ar ajunge la situația că, în populație, vor avea drept la îngrijirea sănătății numai cei care pot s-o plătească, ceilalți nu. Și aceasta este o provocare foarte mare. Asta ajută la depășirea inegalităților.

De aceea trebuie susținute inițiativele internaționale – mă gândesc, de exemplu, la cele promovate recent de G20 – menite să creeze o governance globală pentru sănătatea tuturor locuitorilor planetei, adică un ansamblu de reguli clare și concertate la nivel internațional, care respectă demnitatea umană. De fapt, riscul de noi pandemii va continua să fie o amenințare și pentru viitor.

Și Academia Pontificală pentru Viață poate să ofere o contribuție prețioasă în acest sens, simțindu-se însoțitoare de drum a altor organizații internaționale angajate pentru aceeași finalitate. În această privință, este important de a participa la inițiative comune și, în modalitățile adecvate, la dezbaterea publică. Asta cere desigur ca, fără „a dilua” conținuturile, să se încerce ca să fie comunicate cu un limbaj corespunzător și argumentări comprehensibile în actualul context social; așa încât propunerea antropologică creștină, inspirată de Revelație, să poată ajuta și bărbații și femeile de astăzi să redescopere „ca primar dreptul la viață de la concepere până la sfârșitul său natural”[1].

Și aici aș vrea să amintesc că noi suntem victime ale unei culturi a rebutului. Mons. Paglia, în prezentare, a amintit ceva, dar există rebutarea copiilor pe care nu vrem să-i primim, cu acea lege a avortului care îi trimite la expeditor și îi ucide direct. Și astăzi acesta a devenit un mod „normal”, o obișnuință care este foarte urâtă, este chiar o crimă, și pentru a înțelege bine probabil că ne ajută să punem o dublă întrebare: este corect a elimina, a ucide o viață umană pentru a rezolva o problemă? Este corect a închiria un călău pentru a rezolva o problemă? Acesta este avortul. Și apoi, pe de altă parte, bătrânii: bătrânii sunt și ei un pic „material de rebutat”, pentru că nu sunt de folos… Dar ei sunt înțelepciunea, sunt rădăcinile de înțelepciune ale civilizației noastre, și această civilizație îi rebutează! Da, în atâtea părți există și legea eutanasiei „ascunse”, cum o numesc eu: este aceea care afirmă: „medicamentele sunt scumpe, se dă numai jumătate”; și asta înseamnă a scurta viața bătrânilor. Cu asta noi renegăm speranța: speranța copiilor care ne aduc viața ce ne face să mergem înainte, și speranța care este în rădăcinile pe care ne-o dau bătrânii. Le rebutăm pe amândouă. Și apoi, acea rebutare de toate zilele, viața este rebutată. Să fim atenți la această cultură a rebutului: nu este o problemă a unei legi sau a alteia, este o problemă a rebutului. Și cu privire la acest punct [în această direcție] voi, academicienii, universitățile catolice, precum și spitalele catolice, nu-și pot permite să meargă. Acesta este un drum pe care noi nu putem merge: drumul rebutului.

De aceea trebuie privit cu favoare studiul pe care academia voastră l-a făcut în acești ultimi ani despre tema impactului noilor tehnologii asupra vieții umane și, mai specific, asupra „algoreticii”, în așa fel încât „știința să fie cu adevărat în slujba omului și nu omul în slujba științei”[2]. În această privință, încurajez munca nou-născutei Fundații renAIssance, pentru răspândirea și aprofundarea lui Rome Call for AI Ethics, care sper din inimă ca să poată primi adeziunea din partea multora.

În sfârșit, doresc să vă mulțumesc pentru angajarea și contribuția pe care academia a furnizat-o participând activ la Comisia Covid din Vatican. Mulțumesc pentru asta. Este frumos a vedea cooperarea care se realizează în cadrul Curiei Romane în realizarea unui proiect împărtășit. Trebuie să dezvoltăm tot mai mult aceste procese duse înainte împreună, la care știu că mulți dintre voi au participat, solicitând o atenție mai mare față de persoanele mai vulnerabile, precum bătrânii, cei cu dizabilități și cei mai tineri.

Cu aceste sentimente de recunoștință, încredințez Fecioarei Maria lucrările acestei adunări precum și ansamblul activității voastre ca academie pentru apărarea și promovarea vieții. Binecuvântez din inimă pe fiecare dintre voi și pe cei dragi ai voștri. Și vă cer, cu rugăminte, să vă rugați pentru mine, deoarece am nevoie de asta. Mulțumesc!

Note:
[1] Discurs adresat participanților la Întâlnirea promovată de Asociația Știință și Viață, 30 mai 2015.
[2] Ibid.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.09.2021
Publicarea pe acest sit: 27.09.2021
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.