Discursul Papei adresat tinerilor din Dieceza de Roma

Discursul Papei Ioan Paul al II-lea
adresat tinerilor din Roma și din Diecezele din Lazio
Piața San Pietro, 10 aprilie 2002

Iubiți tineri!

1. În acest an ne-am adunat din nou pentru o întâlnire de rugăciune și de sărbătoare, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului.

Îl salut pe Cardinalul Vicar, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat, pe ceilalți Cardinali și Episcopi prezenți, pe preoții și educatorii voștri. Îi salut pe tinerii care mi-au vorbit în numele celorlalți și care mi-au oferit daruri deosebite, și pe fiecare dintre voi, iubiți tineri din Roma și din Diecezele din Lazio, care sunteți reuniți aici.

Îi salut, de asemenea, pe participanții la Întâlnirea privind Zilele Mondiale ale Tineretului organizată de Consiliul Pontifical pentru Laici și, împreună cu ei, delegațiile de tineri din Toronto și Köln, pe artiștii și pe mărturisitorii care însoțesc astăzi acest moment.

2. „Iată mama ta!” (Ioan 19,27). Sunt cuvintele lui Isus pe care le-am ales ca temă a acestei a XVIII-a Zile Mondiale a Tineretului.

Sosind „Ceasul”, Isus de pe cruce o încredințează ucenicului Ioan pe Maria Mama sa făcând-o, prin ucenicul său iubit, Mamă a tuturor celor ce cred. Iată, ne spune Isus fiecăruia dintre noi, Maria, Mama mea, de astăzi devine și Mama ta!

Să ne întrebăm: cine este această mamă? Pentru a înțelege mai bine vă îndemn să recitiți în întregime, în acest An al Rozariului, minunatul capitol VIII al Constituției dogmatice Lumen gentium a Conciliului Vatican II. Maria „a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului, prin ascultare, credință, speranță și iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viața supranaturală. De aceea ea ne este Mamă în ordinea harului!” (n. 61). Iar această maternitate supranaturală va continua până la a doua venire în slavă a lui Cristos.

Desigur, unicul Răscumpărător este El, Isus Cristos. El este unicul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni! Totuși – așa cum învață Conciliul – Maria cooperează și participă la opera sa de mântuire. Ea este așadar o Mamă față de care trebuie să avem o devoțiune profundă și adevărată, o devoțiune profund cristologică, înrădăcinată în însuși Misterul trinitar al lui Dumnezeu.

3. „Iată mama ta!’. Și, din ceasul acela – continuă Evanghelia – discipolul a luat-o acasă la el” (Ioan 19,27).

A o primi pe Maria în propria casă, în propria existență, este privilegiul oricărui credincios. Mai ales în momentele dificile, așa cum sunt acelea pe care și voi, tinerii, le trăiți uneori în această perioadă a vieții voastre.

Astăzi, din aceste motive, vă voi încredința Mariei. Preaiubiților, v-o spun din experiență, deschideți-i ușile existențelor voastre! Nu vă temeți să deschideți larg ușile inimilor voastre lui Cristos prin Cea care dorește să vă conducă la El, pentru ca să fiți salvați de păcat și de moarte! Ea vă va ajuta să ascultați glasul lui și să spuneți da fiecărui proiect pe care Dumnezeu îl gândește pentru voi, pentru binele vostru și pentru cel al omenirii întregi.

4. Vă încredințez Mariei în timp ce sunteți deja în chip spiritual pe drumul spre Ziua Mondială a Tineretului de la Köln. Tinerii din Toronto au adus mai devreme pe această platformă Crucea Anului Sfânt, pe care duminică o vor încredința prietenilor lor din Köln. La rândul lor, doi tineri din Roma au adus sub Cruce Icoana Mariei, care a vegheat asupra „străjerilor dimineții” de la Tor Vergata în neuitata Zi Mondială a Tineretului din anul 2000. Pentru ca să rămână și în mod vizibil evident faptul că Maria este o mamă foarte puternică ce ne conduce la Cristos, doresc ca duminica viitoare, tinerilor din Köln, împreună cu Crucea, să le fie încredințată și această Icoană a Mariei și ca, împreună cu Crucea, de acum înainte și ea să călătorească prin lume în pregătirea Zilelor Tineretului.

Împreună cu Maria, în timp ce așteptați să vă întâlniți cu tinerii din lumea întreagă la Köln, să rămâneți într-un climat de rugăciune și de ascultare interioară a Domnului. De aceea, doresc și ca acea Zi să fie încă de pe acum pregătită prin rugăciune constantă care va trebui să se înalțe din întreaga Biserică și, în particular, în Italia, din patru locuri semnificative: Sanctuarul Marian de la Loreto și cel al Sfintei Fecioare a Rozariului de la Pompei; aici la Roma, Centrul pentru Tineret San Lorenzo, care de douăzeci de ani, la câțiva pași de Bazilica Sfântul Petru, îi primește pe tinerii veniți în pelerinaj la Mormântul Principelui Apostolilor, și Biserica Sant’Agnese in Agone, din Piazza Navona, unde din Anul Sfânt 2000, în fiecare joi seara, tinerii pot să găsească o oază de rugăciune în fața Euharistiei și posibilitatea de a se apropia de sacramentul Spovezii.

5. Gândindu-mă încă de pe acum la Ziua Mondială din Köln, doresc să îi mulțumesc lui Dumnezeu, încă o dată, pentru darul Zilelor Mondiale ale Tineretului. În acești douăzeci și cinci de ani de Pontificat, mi-a fost dat harul de a întâlni tineri din orice parte a lumii, mai ales cu ocazia acestor Zile. Fiecare dintre ele a fost un „laborator al credinței” unde s-au întâlnit Dumnezeu și omul, unde fiecare tânăr a putut să spună: „Tu, Cristoase, ești ‘Domnul meu și Dumnezeul meu’!” Au fost adevărate școli de creștere în credință, de viață eclezială, de răspuns vocațional.

Putem desigur să spunem și că fiecare Zi a fost marcată de iubirea maternă a Mariei, a cărei imagine elocventă a fost grija iubitoare și maternă a Bisericii față de tineri.

6. „Iată mama ta!” (Ioan 19,27). A răspunde la această invitație luând-o pe Maria în casa voastră va însemna și a vă angaja pentru pace. Maria, Regina pacis, este de fapt o Mamă, și ca orice mamă, nu dorește decât un lucru pentru fiii ei: să îi vadă trăind liniștiți și în pace între ei. În acest moment frământat al istoriei, în timp ce terorismul și războaiele amenință buna înțelegere dintre oameni și religii, doresc să vă încredințez Mariei pentru ca să deveniți promotori ai culturii păcii, astăzi mai necesară ca oricând.

Un angajament pentru pace cu un singur interes: acela pentru om și pentru prietenia dintre oameni, popoare și religii. O astfel de pace, înțelegeți bine acest lucru, este realizabilă prin eforturi umane – și ele necesare -, dar în primul rând prin implorarea încrezătoare și insistentă a Dumnezeului păcii.

Mâine va fi a 40-a aniversare a publicării Enciclicei Pacem in terris a Fericitului Papă Ioan al XXIII-lea. Numai angajându-ne să clădim pacea pe cele patru coloane ale adevărului, dreptății, iubirii și libertății – așa cum ne învață Pacem in terris – va fi posibilă relansarea cooperării dintre națiuni și să armonizarea interesele diferite și contrastante ale culturilor și instituțiilor.

7. Pentru a implora de la Dumnezeu, prin rugăciune, darul păcii, doresc în final, în această seară, să vă încredințez cununa Rozariului, „lanț dulce care ne leagă de Dumnezeu”. Purtați-o mereu cu voi! Rozariul, recitat cu devoțiune vie, vă va ajuta să asimilați misterul lui Cristos pentru a învăța de la El taina păcii, și pentru a face din ea un proiect de viață.

Departe de a fi o fugă de problemele lumii, Rozariul vă va îndemna să le priviți în mod responsabil și generos, și vă va ajuta să găsiți forța pentru a vă întoarce la ele cu certitudinea ajutorului lui Dumnezeu și cu propunerea fermă de a mărturisi în orice circumstanță „dragostea, care este legătura desăvârșirii” (Coloseni 3,14) (cf. Rosarium Virginis Mariae, 40).

Cu aceste sentimente, vă îndemn să continuați drumul vieții voastre, pe care vă însoțesc cu afecțiunea și binecuvântarea mea.