Discursul Papei adresat Patriarhului ecumenic

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I
în Catedrala Sf. George din Istanbul
miercuri, 29 noiembrie 2006

Sanctitatea Voastră,

Sunt profund recunoscător pentru primirea fraternă pe care mi-ați făcut-o personal, precum și de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Voi păstra amintirea acestui moment pentru totdeauna în inima mea. Mulțumesc Domnului pentru darul acestei întâlniri, atât de încărcate de adevărată bunăvoință și de semnificație eclezială.

Este o mare bucurie pentru mine faptul de a fi între voi, frații meu întru Cristos, în această Catedrală, în timp ce ne rugăm împreună Domnului și ne amintim importantele evenimente care au susținut străduința noastră a de lucra împreună la deplina unitate dintre catolici și ortodocși. Doresc, înainte de toate, să amintesc decizia curajoasă de a înlătura amintirea anatemelor din 1054. Declarația comună a Papei Paul al VI-lea și a Patriarhului Atenagoras, scrisă în spiritul unei iubiri reciproce, a fost citită solemn într-o ceremonie ținută simultan în Bazilica San Pietro din Roma și în această Catedrală patriarhală. Tomul Patriarhului era bazat pe profesiunea de credință ioanină: „Ho The?s agapé est?n” (1Ioan 4,9), Deus caritas est! În perfectă sintonie, Papa Paul al VI-lea a ales să înceapă propria scrisoare cu îndemnul paulin: „Ambulate in dilectione” (Efeseni 5,2) „Umblați în iubire”. Pe acest fundament de iubire reciprocă s-au dezvoltat noi relații între Bisericile Romei și Constantinopolului.

Semnele acestei iubiri au fost evidente în numeroasele declarații de angajare comună și în multele gesturi pline de semnificație. Atât Papa Paul al VI-lea cât și Papa Ioan Paul al II-lea au fost primiți cu căldură ca vizitatori în această biserică a Sfântului Gheorghe, și s-au alăturat Patriarhilor Atenagoras I, respectiv Demetrios I, în a întări impulsul spre înțelegerea reciprocă și căutarea deplinei unități. Fie cinstite și binecuvântate numele lor!

Mă bucur de asemenea să fiu în acest pământ atât de strâns legat de credința creștină, unde multe biserici au înflorit în timpurile străvechi. Mă gândesc la îndemnurile Sfântului Petru către comunitățile creștine primare „în Pont, Galația, Capadocia, Asia și Bitinia” (1Petru 1,1) și la secerișul bogat în martiri, teologi, păstori, monahi și sfinți bărbați și femei pe care aceste Biserici i-au generat de-a lungul secolelor.

Doresc că amintesc deopotrivă importanții sfinți și păstori care au vegheat de pe Scaunul Constantinopolului, între care Sfântul Grigore din Nazianz și Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care și Occidentul îi venerează ca Învățători ai Bisericii. Relicvele lor se odihnesc în Bazilica San Pietro din Vatican și o parte din ele au fost dăruite Sanctității Voastre ca semn de comuniune de răposatul Papă Ioan Paul al II-lea, pentru ca să fie cinstite în această Catedrală. Într-adevăr, ei sunt vrednici mijlocitori pentru noi înaintea Domnului.

În această parte a lumii răsăritene s-au ținut cele șapte Sinoade Ecumenice pe care ortodocși și catolici le recunosc ca având autoritate pentru credința și disciplina Bisericii. Ele constituie pietre permanente de hotar și călăuze de-a lungul drumului spre deplina unitate.

Închei exprimând încă o dată bucuria mea de a fi cu voi. Fie ca această întâlnire să întărească afecțiunea noastră reciprocă și să înnoiască angajamentul nostru comun de a persevera pe drumul care duce la reconciliere și la pacea Bisericilor.

Vă salut în dragostea lui Cristos. Domnul să fie pururea cu voi.