Discursul Papei adresat participanților la Conferința Internațională promovată de Consiliul Pontifical al Culturii

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Conferința Internațională
promovată de Consiliul Pontifical al Culturii

sâmbătă, 28 aprilie 2018

Dragi prieteni, bună ziua!

Vă adresez vouă tuturor un bun-venit cordial. Îi mulțumesc cardinalului Ravasi pentru cuvintele pe care mi le-a adresat și pentru că a promovat această inițiativă. Ea oferă un evantai de teme care merg cum mult peste o reflecție teoretică și indică un itinerar de parcurs.

Când văd reprezentanți ai culturilor, societăților și religiilor diferite unindu-și forțele, întreprinzând un parcurs comun de reflecție și de angajare în favoarea celui care suferă, mă bucur pentru că persoana umană este punct de întâlnire și „loc” de unitate. De fapt, în fața problemei suferinței umane este necesar să știm să creăm sinergii între persoane și instituții, chiar depășind prejudecățile, pentru a cultiva grija și efortul tuturor în favoarea persoanei bolnave.

Le mulțumesc tuturor celor care în această angajare a Consiliului Pontifical al Culturii și a instituțiilor implicate cu el – Fundația Vaticană Știință și Credință (STOQ), CURA Foundation și Fundația Stem for Life – au voit să ofere contribuția lor. În mod special sunt recunoscător diferitelor dicastere ale Sfântului Scaun care au colaborat la acest proiect: Secretariatul de Stat – Secțiunea Raporturi cu State, Academia Pontificală pentru Viață, Academia Pontificală de Științe și Secretariatul pentru Comunicare.

Parcursul acestei Conferințe este sintetizat în patru verbe: a preveni, a repara, a îngriji și a pregăti viitorul. Asupra acestora aș vrea să mă opresc pe scurt.

Suntem tot mai conștienți de faptul că multe rele ar putea să fie evitate dacă ar exista o atenție mai mare la stilul de viață pe care-l asumăm și la cultura pe care o promovăm. A preveni înseamnă a avea o privire clarvăzătoare față de ființa umană și mediul în care trăiește. Înseamnă a gândi la o cultură de echilibru în care toți factorii existențiali – educație, activitate fizică, dietă, ocrotirea mediului, respectarea „codurilor de sănătate” care derivă din practicile religioase, diagnostica precoce și țintită, și altele încă – pot să ne ajute să trăim mai bine și cu mai puține riscuri pentru sănătate.

Acest lucru este deosebit de important când ne gândim la copii și la tineri, care sunt tot mai expuși la riscurile de boli legate de schimbările radicale ale civilizației moderne. E suficient să reflectăm asupra impactului pe care-l au asupra sănătății umane fumatul, alcoolul sau substanțele toxice eliberate în aer, în apă și în sol (cf. Scrisoarea enciclică Laudato si’, 20). Un procent ridicat al tumorilor și alte probleme de sănătate în adulți poate să fie evitată prin măsuri preventive adoptate în timpul copilăriei. Însă asta cere o acțiune globală și constantă care nu poate să fie delegată instituțiilor sociale și guvernamentale, ci cere angajarea fiecăruia. De aceea, este urgentă necesitatea de a răspândi o sensibilitate mai mare între toți pentru o cultură a prevenirii ca prim pas spre ocrotirea sănătății.

În afară de asta, trebuie să evidențiem cu multă satisfacție marele efort al cercetării științifice menită să descopere și să răspândească noi îngrijiri, în special când ating problema delicată a bolilor rare, autoimune, neuro-degenerative și multe altele. În ultimii ani progresul în cercetarea celulară și în domeniul medicinii regenerative a permis să se ajungă la noi rezultate în tehnicile de reparare a țesuturilor și în terapiile experimentale, deschizând un important capitol în progresul științific și uman care a fost cuprins în întâlnirea voastră în doi termeni: a repara și a îngriji. Cu cât va fi mai extinsă va fi angajarea noastră în favoarea cercetării, cu atât aceste două aspecte vor deveni relevante și eficace, permițând să se răspundă în manieră mai adecvată, incisivă și chiar mai personalizată la nevoile persoanelor bolnave.

Știința este un mijloc puternic pentru a înțelege mai bine fie natura care ne înconjoară fie sănătatea umană. Cunoașterea noastră înaintează și cu ea cresc mijloacele și tehnologiile cele mai rafinate care permit nu numai să se privească structura cea mai intimă a organismelor vii, inclusiv omul, ci chiar să se intervină asupra lor în mod așa de profund și precis încât să facă posibilă chiar modificarea ADN-ului nostru. În acest context este fundamental ca să crească conștiința noastră despre responsabilitatea etică față de umanitate și de ambientul în care trăim. În timp ce Biserica elogiază orice efort de cercetare și de aplicare menite pentru îngrijirea persoanelor suferinde, amintește și că unul dintre principiile fundamentale este că „nu tot ceea ce este posibil sau realizabil din punct de vedere tehnic este pentru aceasta acceptabil din punct de vedere etic”. Știința, ca orice altă activitate umană, știe că are limite de respectat pentru binele omenirii însăși, și are nevoie de un simț de responsabilitate etică. Adevărata măsură a progresului, așa cum amintea fericitul Paul al VI-lea, este ceea ce tinde spre binele fiecărui om și al omului întreg (cf. Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 14).

Dacă vrem să pregătim viitorul asigurând binele fiecărei persoane umane, trebuie să acționăm cu o sensibilitate tot atât de mare cu cât devin mai puternice mijloacele aflate la dispoziția noastră. Aceasta este responsabilitatea față de celălalt și față de toate ființele vii. De fapt, este nevoie să reflectăm asupra sănătății umane într-un context mai amplu, considerând-o nu numai în raport cu cercetarea științifică, ci și cu capacitatea noastră de a ocroti și tutela mediul și cu exigența de a ne gândi la toți, în special la cel care trăiește suferințe sociale și culturale care fac precare fie starea de sănătate fie accesul la îngrijiri.

Apo, a gândi viitorul înseamnă a întreprinde un itinerar marcat de o dublă mișcare. Prima, ancorată într-o reflecție interdisciplinară deschisă care să implice multipli experți și instituții și să permită un schimb reciproc de cunoștințe; a doua, constituită din acțiunile concrete în favoarea celui care suferă. Ambele mișcări cer convergența de eforturi și de idei capabile de a implica reprezentanți din diferite comunități: oameni de știință și medici, pacienți, familii, studioși de etică și de cultură, lideri religioși, filantropi, reprezentanți ai guvernelor și ai lumii antreprenoriale. Sunt deosebit de fericit că acest proces este deja în desfășurare și că această inițiativă unește ideal deja mulți pentru binele tuturor.

De aceea vă încurajez să cultivați cu îndrăzneală și determinare idealurile care v-au reunit și care deja aparțin itinerarului vostru academic și cultural. Vă însoțesc și vă binecuvântez; și vă cer, cu rugăminte, să vă rugați și pentru mine.

Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.04.2018
Publicarea pe acest sit: 29.04.2018
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.