Discursul Papei adresat participanților la Adunarea Generală a Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Adunarea Generală
a Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici (UMEC-WUCT)
sâmbătă, 12 noiembrie 2022

Iubiți frați și surori, bună ziua și bine ați venit!

Îi mulțumesc președintelui pentru cuvintele sale de salut și vouă tuturor, care aparțineți Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici (UMEC). Îl salut și îi mulțumesc cardinalului Farrell, arhiepiscopului mons. Dollmann care este asistentul ecleziastic și celorlalți episcopi prezenți și secretarului Dicasterului pentru Cultură și Educație.

Sunteți reuniți aici în aceste zile la Roma pentru Adunarea Generală, care va trebui să aleagă și noul consiliu internațional. Exprim recunoștința mea membrilor comitetului de președinție care termină mandatul pentru slujirea fidelă și generoasă prestată mulți ani, având certitudinea că munca desfășurată – în mod dezinteresat și cu mare pasiune – va aduce roade în viitor: muncă pentru a da roade.

Ați trăit timpuri care n-au fost ușoare în istoria voastră recente, și cu momente de îndoială și descurajare. Uneori aproape părea că nu mai existau condițiile pentru a continua, că trebuia terminat. Dar, mulțumire fie lui Dumnezeu, și în aceste perioade de furtună, ați perseverat! Ați avut încredere în Dumnezeu și în sprijinul Bisericii, ați continuat să vă angajați într-un spirit de credință și de speranță creștină. Fiți siguri de asta: semințele aruncate în speranță fac rădăcini și cresc mereu!

Și UMEC, ca multe alte asociații catolice, se află în fața provocării schimbării generaționale, care se referă îndeosebi la conducători. Vă invit să luați în considerare această exigență cu o privire pozitivă. Realitatea nu este niciodată statică, este dinamică. Și asta în mod natural este valabil și pentru asociațiile ecleziale: se evoluează și se dezvoltă cu schimbarea timpurilor și fiecare schimbare de epocă le pune în fața unei noi misiuni. De aceea, reînnoirea în interiorul vostru și în rolurile de responsabilitate mai mare trebuie văzută ca începutul unei noi misiuni, ca o oportunitate pentru a relansa cu vigoare activitățile voastre de slujire și de sprijin dat noilor generații de profesori catolici, fie cei care lucrează în școlile catolice, fie cei care lucrează în instituții interconfesionale sau seculare.

Uniunea voastră își propune să încurajeze și să motiveze pe toți acești profesori, pentru ca să fie pe deplin conștienți de misiunea lor importantă de educatori și martori ai credinței, individual sau în cadrul grupurilor de colegi. Apoi, în acest scop voi vă propuneți să fiți o rețea de colegi în profesie și de frați și surori în credință care, în spirit și stil de prietenie, de primire, de cunoaștere reciprocă și de creștere spirituală comună, se pun în slujba tuturor profesorilor catolici pentru ca să păstreze identitatea lor și să ducă înainte misiunea lor. Aș spune că în această misiune sunteți „colaboratori ai papei”: de fapt, misiunea Succesorului lui Petru este tocmai aceea de a confirma și a susține frații în credință (cf. Lc 22,32). Și tot așa voi, în lumea școlii, faceți prezentă slujirea Bisericii de a susține în credință profesorii catolici, pentru ca să poată desfășura mai bine munca lor și mărturia lor, în situații adesea complexe pe planul relațional și pe planul instituțional.

Prezența educatorilor creștini în lumea școlii este de importanță vitală. Este decisiv stilul pe care el sau ea îl asumă. De fapt, educatorul creștin este chemat să fie în același timp pe deplin uman și pe deplin creștin. Nu există umanism fără creștinism. Și nu există creștinism fără umanism. Nu trebuie să fie spiritualist, în orbită, „în afara lumii”. Trebuie să fie înrădăcinat în prezent, în timpul său, în cultura sa. Este important ca personalitatea sa să fie bogată, deschisă, capabilă de a stabili relații sincere cu studenții, de a înțelege exigențele lor mai profunde, întrebările lor, fricile lor, visele lor. Și să fie capabil și să mărturisească – înainte de toate cu viața precum și cu vorbele – că credința creștină îmbrățișează tot umanul, totul, că aduce lumină și adevăr în orice domeniu al existenței, fără a exclude nimic, fără a tăia aripile la visele tinerilor, fără a sărăci aspirațiile lor. De fapt, în tradiția Bisericii educația tinerilor a avut mereu ca obiectiv formarea completă a persoanei umane, nu numai instruirea conceptelor, formarea în toate dimensiunile umane (cf. Conciliul al II-lea din Vatican, Constituția pastorală Gaudium et spes, 48).

În vederea acestei misiuni educative, voi de la UMEC sunteți chemați să susțineți profesori de orice vârstă, de orice condiție de muncă: fie cei cu o experiență lungă – bogați în satisfacții dar și în trude -, fie noile generații, profesori animați de entuziasm și voință de a face, dar cu fragilitățile și incertitudinile care marchează adesea primii ani de învățământ. Toți acești profesori – dacă îi privim cu optica creștină, de care uneori ei înșiși nu sunt conștienți pe deplin – sunt în condiția de a lăsa un vis, în bine și în rău, în viața de copii, adolescenți și tineri, care sunt încredințați lor pentru timp îndelungat. Ce responsabilitate! Și ce oportunitate, pentru a-i introduce, cu înțelepciune și respect, pe cărările lumii și ale vieții, însoțind mintea lor pentru a se deschide la adevăr, la bine. Știm, din experiență personală, cât de important este a avea profesori buni și educatori înțelepți în anii formării!

Dragi prieteni, în apostolatul vostru voi țineți cont pe bună dreptate de faptul că arta de a educa trebuie cultivată și mărită încontinuu. Nu este ceva care s-a obținut o dată pentru totdeauna. Și dacă acest lucru este valabil pentru diferite profesii, care cer actualizare, cea de profesor are o particularitate unică: pentru că nu se lucrează cu obiecte, ci cu subiecți! Educația are de-a face cu ființe umane, cei mai mulți la vârsta evolutivă. Sunt persoane care se schimbă de la un an la altul, ba chiar, uneori de la o lună la alta. Și apoi tinerii dintr-o generație sunt diferiți de cei din generația următoare. De aceea, educatorii trebuie să se reînnoiască încontinuu în motivații și în modalitățile de muncă. Nu pot să fie rigizi. Rigiditatea distruge educația. În abordarea diferitelor grupuri de elevi și de studenți, sunt chemați în fiecare an să repornească, să regăsească acea capacitate de empatie și de comunicare. În acest sens, misiunea voastră este aceea de a-i ajuta să țină vie dorința de a crește împreună cu studenții lor, să găsească modurile cele mai eficace pentru a transmite bucuria cunoașterii și dorința de adevăr, adoptând limbaje și forme culturale adaptate pentru tinerii de astăzi.

Și cu privire la asta îmi permit să subliniez un lucru. Am spus: „Limbajele adaptate pentru formele culturale de astăzi”. Da, dar fiți atenți la colonizările ideologice. Una este a fi cu cultura momentului, a vorbi limba momentului, altceva este a se lăsa colonizați ideologic. Vă rog: fiți atenți să-i învățați pe profesori să discearnă ce este o noutate care face să crească și ce este o ideologizare, o colonizare ideologică. Astăzi colonizările ideologice distrug personalitatea umană și când intră în educație fac măceluri.

Aș vrea să vă fac o ultimă invitație care este mult la inima mea. Uniunea voastră poate contribui la sensibilizarea profesorilor catolici cu privire la Pactul Global despre Educație. Așa cum știți, această inițiativă, care a avut adeziunea multor instituții educative, își propune „să unească eforturile într-o amplă alianță educativă pentru a forma persoane mature, capabile să depășească fragmentări și contrapoziții și să reconstruiască țesutul de relații pentru o umanitate mai fraternă” (Mesaj pentru lansarea Pactului Educativ, 12 septembrie 2019). Am încredere în angajarea voastră pentru a-i implica pe profesorii care au aderat la UMEC în acest proiect, care vrea să pună în centru persoana în demnitatea sa, frumusețea sa, și familiile ca subiecți educativi primari.

Iubiți frați și surori, vă încurajez să priviți înainte cu speranță și să dați nou impuls Uniunii Profesorilor Catolici. Este o mare muncă și o misiunea importantă care vă așteaptă în lumea școlii. Sfânta Fecioară Maria și sfinții și sfintele educatori să vă însoțească și să vă inspire. Și eu sunt cu voi în această provocare – nu ca sfânt sau sfântă, ci ca însoțitor de luptă. Din inimă vă binecuvântez, și cu rugăminte vă cer să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.11.2022
Publicarea pe acest sit: 12.11.2022
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.