Discursul Papei adresat comunității Spitalului Pediatric „Bambino Gesù” din Roma

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat comunității Spitalului Pediatric
„Bambino Gesù” din Roma

sâmbătă, 16 noiembrie 2019

Iubiți frați și surori,

Sunt bucuros să vă întâlnesc ca mare familie a Spitalului „Bambino Gesù”, pentru a celebra împreună cei 150 de ani de la înființarea acestui distins Institut care aparține Sfântului Scaun, care nu va înceta niciodată să-i acorde mare atenție. Vă salut pe toți cu afect și îi mulțumesc președintelui, doamna Mariella Enoc, pentru cuvintele sale. Salut membrii consiliului de administrație, medicii, personalul paramedical și infirmier, capelanii, voluntarii, binefăcătorii; dar mai ales salutul meu se îndreaptă spre micii pacienți și spre familiile lor, spre voi toți.

În relatarea începuturilor, pe care o voi citi cu celelalte mărturii, ducesa Maria Grazia Salviati ne-a prezentat nașterea Spitalului ca intuiție și ca darIntuiție a unei femei și a unei mame cu mare inteligență, cultură și credință: Arabella Salviati, care a trăit în perioada rodnică a catolicismului social. Și dar al unei familii generoase, care a realizat un gest de sensibilitate imensă în favoarea copiilor din toată lumea. De fapt, acea sămânță inițială a avut dezvoltarea sa dincolo de granițele orașului Roma, grație donației sale făcute papei, a cărei grijă pastorală se extinde pretutindeni este prezentă Biserica. Astfel Spitalul pediatric a devenit patrimoniu nu numai al comunității romane, ci al celor italiene și internaționale.

Astfel s-a născut o realitate mare și prețioasă, în avangardă și proiectată și astăzi spre viitor. Îmi place mult mesajul pe care l-ați ales pentru aniversarea voastră: „Viitorul este o istorie de copii”. Stând cu copiii noi învățăm să frecventăm viitorul, care este o atitudine foarte importantă. Ne trebuie curaj pentru a frecventa viitorul. Autoritatea morală a copiilor bolnavi și suferinzi este identitatea cea mai adevărată a Spitalului „Bambino Gesù”. Această conștiință să fie motorul acțiunii voastre împreună, în înțelegere și cu spirit comunitar, depășind obstacole și divergențe. Autoritatea morală a copiilor să fie mereu o chemare la fidelitate față de vocația originară a acestui Spital și criteriu de discernământ pentru alegerile viitoare. Dar putem spune, un pic simplist, că ei sunt cei care comandă: ei sunt cei care comandă lucrările noastre, gândurile noastre, cercetările noastre, acțiunile noastre. Copiii.

Cu emoție și recunoștință știu despre istoria mamei venezuelene și a fiului său Jerson, care a putut găsi la „Bambino Gesù” îngrijirile de care avea nevoie. Mulțumesc Spitalului pentru deschiderea sa față de lume, pentru că a decis să ia asupra sa aceste suferințe și acești copii care provin din atâtea țări. Mi-au spus că de mai multe ori pe săptămână aterizează în eliportul din Vatican elicoptere care aduc copii din altă parte pentru „Bambino Gesù”. Știu bine că asta cere multe resurse economice și de aceea mulțumesc celor care cu generozitate contribuie cu donațiile lor la Fundația „Bambino Gesù”. Doresc ca instituțiile internaționale să știe să găsească modul de a promova tot mai mult aceste coridoare sanitare, așteptând să crească în fiecare țară capacitatea de răspuns la nevoile fundamentale ale sănătății.

Vreau să mă opresc asupra unei expresii folosite de mama din Venezuela: ea a scris despre binecuvântarea lui Dumnezeu și despre „mâinile binecuvântate și minunate” care l-au primit și l-au îngrijit pe fiul său. Voi, medici, chirurgi și infirmieri, folosiți mâinile ca instrument de îngrijire. Fiți mereu conștienți de această binecuvântare a lui Dumnezeu asupra mâinilor voastre. Astfel capacitatea voastră de a îngriji este un dar pentru voi și pentru persoanele care vă sunt încredințate. Și în același timp, dragi medici și infirmieri, nu lăsați să lipsească aportul profesional și zelul vostru pentru ca să fie ocrotit tipicul acestei instituții. Este nevoie de angajarea tuturor pentru ca Spitalul Pediatric „Bambino Gesù” să continue să manifeste predilecția specială a Sfântului Scaun față de copilărie, cu propriul stil de îngrijire iubitoare a micilor pacienți, oferind o mărturie concretă a Evangheliei, în deplină sintonie cu ceea ce învață Biserica.

Îmi place să binecuvântez mâinile medicilor și ale infirmierilor. Acum mă opresc un pic în acest discurs, care este lung. Mă opresc un pic pentru a binecuvânta mâinile tuturor medicilor și infirmierilor care sunt aici, precum și mâinile medicilor și infirmierilor de la „Bambino Gesù”. Doamne, binecuvântează mâinile medicilor și infirmierilor, așa încât să-i poată ajuta pe copii în parcursul lor de boală și de internare pentru ieșirea din boală.

Mărturia infirmierei, care a făcut împreună cu colegii săi o lungă serie de misiuni de formare în Siria, mi-a arătat un alt aspect al activității umanitare a Spitalului și al deschiderii sale față de lume: disponibilitatea de a împărtăși propria știință și propriile competențe cu personalul sanitar din țările mai dezavantajate. Este „caritatea științei care edifică pacea”, așa cum a spus sfântul Ioan Paul al II-lea (Discurs adresat Academiei Pontificale de Științe, 12 noiembrie 1983). Pentru voi profesioniștii de la „Bambino Gesù” este vorba de a restitui ceea ce v-a fost dat din belșug și de a primi în schimb atâta bogăție de umanitate. Fiecare îl învață ceva pe celălalt. Este ceea ce se întâmplă în aceste misiuni ale „Bambino Gesù” în străinătate.

Directorul vostru științific a prezentat în scrierea sa cu mare entuziasm cum asistența și cercetarea sunt pietrele unghiulare ale activității Spitalului: cu cât este mai bună cercetarea, cu atât este mai bună asistența. Nu există îngrijire fără cercetare. Și nu există viitor, în medicină, fără cercetare. Din acest punct de vedere, „Bambino Gesù” este deja de mult timp proiectat în viitor, cu rezultate importante în domeniul diagnosticării bolilor rare și al îngrijirii patologiilor complexe, cu dezvoltarea de terapii de precizie. Admir pasiunea și entuziasmul pe care le puneți în munca voastră de îngrijire și de cercetare, și aș vrea ca să nu pierdeți niciodată capacitatea de a observa fața suferindă a unui copil și în spatele unui simplu campion de analizat și să auziți strigătul părinților și în interiorul laboratoarelor voastre. Misterul suferinței copiilor să nu înceteze să vorbească conștiințelor voastre și să motiveze angajarea voastră umană și profesională. Îmi vine în minte acea întrebare, la care este greu de găsit răspuns, a marelui Dostoievski: „De ce suferă copiii?”. A avea mereu vie această întrebare: de ce suferă un copil? Nu există răspuns: numai slujirea adusă copilului suferind și privirea către Tatăl tuturor, pentru ca să facă ceva.

Iubiți frați și surori, sunt foarte bucuros de ceea ce am auzit astăzi, de ceea ce am văzut, și mai în general de parcursul făcut în acești ani de „Bambino Gesù”. Mă bucur de bunul mers al Spitalului și de creșterea sa constantă, deși printre multe dificultăți, pentru că este oportun ca în următorii ani să se poată continua oferirea celor mai bune îngrijiri fiecărui pacient și ca nimeni să nu fie refuzat. Această activitate cere resurse și spații adecvate. Exigențele cercetării științifice și cererea crescândă de asistență, și din străinătate, vor face necesare în următorii ani noi investiții în structuri și în tehnologii. Este vorba de un echilibru dificil, dar este important să fie garantate mereu sustenabilitatea și eficiența, pentru ca Spitalul să continue să fie o extraordinară operă de caritate a Bisericii.

Cer așadar vouă tuturor alegeri curajoase și riguroase în același timp, generoase și prudente. Și vă îndemn să mergeți înainte, fideli față de Evanghelie și ascultători de autoritatea morală a copiilor suferinzi. Din partea mea, vă sunt recunoscător în special pentru că-i ajutați pe bolnavii mici să simtă alături de ei prezența duioasă și asiguratoare a lui Isus. Și să nu uităm cuvintele sale: „tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). Asupra întregii comunități a Spitalului „Bambino Gesù” împart din inimă Binecuvântarea Apostolică. Și, vă rog, vă cer să nu uitați să vă rugați pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.11.2019
Publicarea pe acest sit: 16.11.2019
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.