Declarație comună
a Sanctității sale Ioan Paul al II-lea
și a Sanctității sale Karekin al II-lea
dată la Etchmiadzin, republica Armenia
joi, 27 septembrie 2001
Celebrarea aniversării a 1700 de ani de la proclamarea creștinismului ca religie a Armeniei ne-a adus împreună – Ioan Paul al II-lea, Episcop al Romei și Păstor al Bisericii Catolice, și Karekin al II-lea, Patriarh Suprem și Catolicos al Tuturor Armenilor – și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a oferit această fericită ocazie de a fi din nou alături în rugăciune comună, pentru a lăuda Preasfântul Său Nume. Binecuvântată să fie Sfânta Treime – Tată, Fiu și Spirit Sfânt – acum și în vecii vecilor.
Celebrând acest minunat eveniment, ne amintim cu profundă stimă, recunoștință și iubire de marele mărturisitor al Domnului nostru Isus Cristos, Sfântul Grigore Iluminătorul, precum și de colaboratorii și succesorii săi. Ei au iluminat nu numai poporul Armeniei, ci și pe cele din țările învecinate din Caucaz. Mulțumită mărturiei, dedicării și exemplului lor, în anul 301 poporul armean a fost scăldat în lumina divină, întorcându-se în mod sincer spre Cristos, Adevărul, Viața și Calea spre mântuire.
Ei l-au adorat pe Dumnezeu ca Tată al lor, l-au mărturisit pe Cristos ca Domn al lor și l-au invocat pe Spiritul Sfânt ca sfințitor al lor; ei au iubit Biserica Universală Apostolică ca Mamă a lor. Porunca supremă a lui Cristos, de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de toate și pe semenii noștri ca pe noi înșine, a devenit un mod de viață pentru armenii din vechime. Înzestrați cu o mare credință, ei au ales să dea mărturie despre Adevăr și să accepte moartea atunci când este nevoie, pentru a putea avea astfel viața eternă. Martirajul din iubire pentru Cristos a devenit astfel o măreață moștenire a multor generații de armeni. Cea mai prețioasă comoară pe care o generație o putea transmite generației următoare a fost fidelitatea față de Evanghelie, astfel încât, cu harul Spiritului Sfânt, urmașii să fie la fel de hotărâți ca și predecesorii lor să dea mărturie despre Adevăr. Exterminarea unui milion și jumătate de creștini armeni, în ceea ce este numit în general primul genocid al secolului al XX-lea, și anihilarea care a urmat, a altor mii, sub fostul regim totalitar, sunt tragedii încă vii în memoria generației de astăzi. Acești nevinovați măcelăriți în zadar nu sunt canonizați, dar mulți dintre ei au fost cu siguranță mărturisitori și martiri pentru numele lui Cristos. Ne rugăm pentru odihna sufletelor lor, și îi îndemnăm pe credincioși să nu uite niciodată semnificația sacrificiului lor. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că creștinismul din Armenia a supraviețuit adversităților din ultimele 17 secole, și că Biserica Armeană este acum liberă să își îndeplinească misiunea de proclamare a Veștii Bune în republica modernă a Armeniei și în multe zone mai apropiate sau mai îndepărtate unde se află comunități armene.
Armenia este din nou o țară liberă, așa cum a fost în vremea împăratului Tridates și a Sfântului Grigore Iluminătorul. De-a lungul ultimilor zece ani, în înfloritoarea republică, a fost recunoscut dreptul cetățenilor de a aduce cult și de a-și practica religia în libertate. În Armenia și în diaspora au fost înființate noi instituții armene, au fost construite biserici, au fost fondate asociații și școli. În toate acestea recunoaștem mâna iubitoare a lui Dumnezeu. Pentru că El a făcut ca miracolele Sale să fie vizibile în istoria continuă a unei mici națiuni, care și-a păstrat identitatea specifică datorită credinței sale creștine. Datorită credinței și Bisericii lui, poporul armean și-a dezvoltat o cultură creștină unică, ce este într-adevăr o contribuție prețioasă la tezaurul întregii creștinătăți.
Exemplul Armeniei creștine atestă faptul că Cristos aduce speranța în orice situație umană, oricât de dificilă ar fi ea. Ne rugăm ca lumina mântuitoare a credinței creștine să strălucească asupra celor slabi și asupra celor bogați, asupra națiunilor dezvoltate și asupra celor în curs de dezvoltare. În mod special astăzi, complexitatea și provocările situației internaționale cer o alegere între bine și rău, între lumină și întuneric, între umanitate și inumanitate, între adevăr și falsitate. Actualele probleme legate de legislație, de politică, de știință și de viața de familie ating însăși sensul omeniri și vocația sa. Ele cheamă creștinii de astăzi – nu mai puțin decât pe martiri din alte timpuri – să dea mărturie despre Adevăr, chiar și cu riscul de a plăti un preț mare.
Această mărturie va fi mai convingătoare dacă toți discipolii lui Cristos vor mărturisi împreună o singură credință și vor vindeca rănile diviziunilor dintre ei. Fie ca Spiritul Sfânt să îi călăuzească pe creștini, și pe toți oamenii de bună voință, pe drumul reconcilierii și al fraternității. Aici, în Etchmiadzin, reînnoim angajamentul nostru solemn la rugăciune și conlucrare pentru a grăbi venirea zilei comuniunii între toți membrii turmei credincioase a lui Cristos, cu respect real pentru tradițiile noastre sacre particulare.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, să nu facem nimic împotriva iubirii, ci „având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte” (cf. Evrei 12,1).
Ne îndemnăm credincioșii să se roage fără încetare ca Spiritul Sfânt să ne umple pe toți, așa cum au făcut-o sfinții martiri din toate timpurile și locurile, cu înțelepciunea și curajul de a-l urma pe Cristos, Calea, Adevărul și Viața.
Etchmiadzin, 27 septembrie 2001
Sanctitatea sa Ioan Paul al II-lea Sanctitatea sa Karekin al II-lea