Audiența generală de miercuri

Sfânta Liturghie – 12.
Liturgia euharistică:
II. Rugăciunea euharistică
miercuri, 7 martie 2018

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Continuăm catehezele despre Sfânta Liturghie și cu această cateheză ne oprim asupra Rugăciunii euharistice. După ce s-a încheiat ritul prezentării pâinii și vinului, începe Rugăciunea euharistică, aceea care califică celebrarea Liturghiei și constituie momentul său central, rânduit spre sfânta Împărtășanie. Corespunde cu ceea ce a făcut însuși Isus, la masă cu apostolii la Ultima Cină, atunci când „a adus mulțumire” asupra pâinii și apoi asupra potirului cu vin (cf. Mt 26,27; Mc 14,23; Lc 22,17.19; 1Cor11,24): mulțumirea sa retrăiește în fiecare Euharistie a noastră, asociindu-ne la jertfa sa de mântuire.

Și în această Rugăciune solemnă – Rugăciunea euharistică este solemnă – Biserica exprimă ceea ce face atunci când celebrează Euharistia și motivul pentru care o celebrează, adică să realizeze comuniune cu Cristos realmente prezent în pâinea și în vinul consacrate. După ce a invitat poporul să înalțe inimile către Domnul și să-i aducă mulțumire, preotul rostește Rugăciunea cu glas tare, în numele tuturor celor prezenți, adresându-se Tatălui prin Isus Cristos în Duhul Sfânt. „Semnificația acestei Rugăciuni este ca toată adunarea credincioșilor să se unească cu Cristos în preamărirea marilor lucrări ale lui Dumnezeu și în oferirea jertfei” (Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 78). Și pentru a ne uni trebuie să înțelegem. Pentru aceasta, Biserica a voit să celebreze Liturghia în limba pe care o înțeleg oamenii, așa încât fiecare să se poată uni la această laudă și la această mare rugăciune cu preotul. Într-adevăr, „jertfa lui Cristos și jertfa Euharistiei sunt o unică jertfă” (Catehismul Bisericii Catolice, 1367).

În Liturghier există diferite formule de Rugăciune euharistică, toate constituite din elemente caracteristice, pe care acum aș vrea să le amintesc (cf. Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 79; CBC, 1352-1354). Toate sunt foarte frumoase. Înainte de toate este Prefața, care este o aducere de mulțumire pentru darurile lui Dumnezeu, îndeosebi pentru trimiterea Fiului său ca Mântuitor. Este frumos a cânta „Sfânt”: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul”. Este frumos a-l cânta. Toată adunarea își unește propriul glas cu acela al îngerilor și sfinților pentru a-l lăuda și al preamări pe Dumnezeu.

Este după aceea invocarea Duhului pentru ca El cu puterea sa să consacre pâinea și vinul. Îl invocăm pe Duhul pentru ca să vină și în pâine și în vin să fie Isus. Acțiunea Duhului Sfânt și eficacitatea cuvintelor înseși ale lui Cristos rostite de preot, fac realmente prezent, sub speciile pâinii și vinului, Trupul său și Sângele său, jertfa sa oferită pe cruce o dată pentru totdeauna (cf. CBC, 1375). Isus în asta a fost foarte clar. Am auzit cum sfântul Paul la început relatează cuvintele lui Isus: „Acesta este trupul meu, acesta este sângele meu”. „Acesta este sângele meu, acesta este trupul meu”. Însuși Isus a spus asta. Noi nu trebuie să avem gânduri stranii: „Dar, cum așa un lucru care…”. Este trupul lui Isus; s-a terminat acolo! Credința: ne vine în ajutor credința; cu un act de credință noi credem că este trupul și sângele lui Isus. Este „misterul credinței”, așa cum spunem noi după consacrare. Preotul spune: „Misterul credinței” și noi răspundem cu o aclamație. Celebrând memorialul morții și învierii Domnului, așteptând întoarcerea sa glorioasă, Biserica oferă Tatălui jertfa care reconciliază cerul și pământul: oferă jertfa pascală a lui Cristos oferindu-se cu El și cerând, în virtutea Duhului Sfânt, să devină „un singur trup și un singur suflet în Cristos” (Rugăciunea euharistică III; cf. Sacrosanctum Concilium, 48; Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 79f). Biserica vrea să ne unească cu Cristos și să devenim cu Domnul un singur trup și un singur suflet. Acesta este harul și rodul Împărtășaniei sacramentale: ne hrănim cu Trupul lui Cristos pentru a deveni, noi care îl mâncăm, Trupul său viu astăzi în lume.

Acesta este mister de comuniune, Biserica se unește cu oferirea lui Cristos și cu mijlocirea sa și în această lumină, „în catacombe, Biserica este reprezentată adesea ca o femeie aflată în rugăciune, cu brațele larg deschise în atitudine de orantă. După cum Cristos și-a întins brațele pe cruce, și Ea se oferă și mijlocește pentru toți oamenii, prin El, cu El și în El” (CBC, 1368). Biserica ce se roagă, ce se închină. Este frumos să ne gândim că Biserica se roagă, se închină. Există un text în cartea Faptele Apostolilor; când Petru era în închisoare, comunitatea creștină spune: „Se ruga neîncetat pentru el”. Biserica ce se roagă, Biserica în rugăciune. Și atunci când noi mergem la Liturghie este ca să facem asta: să fim Biserică în rugăciune.

Rugăciunea euharistică îi cere lui Dumnezeu să-i adune pe toți fiii săi în desăvârșirea iubirii, în unire cu papa și cu episcopul, menționați pe nume, semn că noi celebrăm în comuniune cu Biserica universală și cu Biserica particulară. Implorarea, ca și ofranda, este prezentată lui Dumnezeu pentru toți membrii Bisericii, vii și răposați, așteptând speranța fericită de a împărtăși moștenirea veșnică a cerului, cu Fecioara Maria (cf. CBC, 1369-1371). Nimeni și nimic nu este uitat în Rugăciunea euharistică, ci fiecare lucru este condus la Dumnezeu, așa cum amintește doxologia care o încheie. Nimeni nu este uitat. Și dacă eu am vreo persoană, rude, prieteni, care sunt în nevoie sau au trecut din această lume în lumea cealaltă, pot să-i nominalizez în acel moment, interior și în tăcere sau să scriu ca numele să fie spus. „Părinte, cât trebuie să plătesc pentru ca numele meu să fie spus acolo?” – „Nimic”. Ați înțeles asta? Nimic! Liturghia nu se plătește. Liturghia este jertfa lui Cristos, care este gratuită. Răscumpărarea este gratuită. Dacă tu vrei să faci o ofertă fă-o, dar nu se plătește. Asta e important să se înțeleagă.

Această formulă codificată de rugăciune, probabil putem s-o simțim un pic îndepărtată – e adevărat, este o formulă veche – dar, dacă îi înțelegem bine semnificația, atunci cu siguranță vom participa mai bine. De fapt ea exprimă tot ceea ce facem în celebrarea euharistică; și în afară de asta ne învață să cultivăm trei atitudini care n-ar trebui să lipsească niciodată în discipolii lui Isus. Cele trei atitudini: prima, a învăța „să aducem mulțumiri, pururea și în tot locul”, și nu numai în anumite ocazii, când totul merge bine; a doua, a face din viața noastră un dar de iubire, liber și gratuit; a treia, a construi comuniunea concretă, în Biserică și cu toți. Așadar, această Rugăciune centrală a Liturghiei ne educă, puțin câte puțin, să facem din toată viața noastră o „euharistie”, adică o aducere de mulțumire.

Apel pentru Jocurile Paraolimpice de iarnă de la Pyeongchang

Peste două zile se vor deschide Jocurile Paraolimpice de Iarnă în orașul Pyeongchang, în Coreea de Sud, care a găzduit recent Olimpiada. Aceasta a arătat cum sportul poate să facă punți între țări aflate în conflict și să dea o contribuție valoroasă perspectivelor de pace între popoare. Jocurile paraolimpice, și mai mult, atestă că prin sport se pot depăși propriile dezabilități. Sportivii și sportivele paraolimpici sunt pentru toți exemplu de curaj, de statornicie, de tenacitate în a nu se lăsa învinși de limite. Sportul apare astfel o mare școală de includere, dar și de inspirație pentru propria viață și de angajare de a transforma societatea.

Adresez salutul meu Comitetului Paraolimpic Internațional, sportivilor și sportivelor, autorităților și poporului coreean. Asigur rugăciunea mea pentru ca acest eveniment să poată favoriza zile de pace și de bucurie pentru toți.

Apel pentru cele „24 de ore pentru Domnul”

Vinerea viitoare, în bazilica „Sfântul Petru”, voi celebra liturgia penitențială pentru tradiționala 24 de ore pentru Domnul.

Îmi doresc ca bisericile noastre să poată rămâne deschise îndelung pentru a primi pe cei care vor să se pregătească pentru Sfântul Paște, celebrând sacramentul Reconcilierii, și să experimenteze în acest mod milostivirea lui Dumnezeu.

Salut adresat pelerinilor prezenți în bazilica „Sfântul Petru”

Bună ziua vouă tuturor! Astăzi se credea că va fi ploaie, dar cine înțelege Roma? Clima din Roma este așa, și pentru aceasta am făcut-o aici și nu în piață… Mulțumesc pentru răbdarea voastră și pentru rugăciunile voastre. Pentru că eu știu că voi vă rugați pentru mine! E adevărat lucrul acesta? Nu? Nu e adevărat? E adevărat! Continuați să vă rugați pentru mine.

Acum, înainte de a vă saluta, vă voi da binecuvântarea, pentru voi, pentru familiile voastre, pentru toate lucrurile pe care le aveți în inimă. Dar mai întâi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria toți împreună.

[„Bucură-te, Marie” și binecuvântarea]

Și rugați-vă pentru mine, nu uitați!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 07.03.2018
Publicarea pe acest sit: 07.03.2018
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.