Audienţa generală de miercuri

Despre Întâlnirea Mondială a Familiilor
de miercuri, 6 iunie 2012

Iubiți frați și surori,

„Familia, munca și sărbătoare”: aceasta a fost tema celei de-a șaptea Întâlniri Mondiale a Familiilor, care s-a desfășurat zilele trecute la Milano. Încă port în ochi și în inimă imaginile și emoțiile acestui eveniment de neuitat și minunat, care a transformat orașul Milano într-un oraș al familiilor: nuclee familiale provenind din toată lumea, unite de bucuria de a crede în Isus Cristos. Sunt profund recunoscător lui Dumnezeu care mi-a dat harul să trăiesc această întâlnire „cu” familiile și „pentru” familie. În cei care m-au ascultat în aceste zile am găsit o disponibilitate sinceră de a primi și a mărturisi „Evanghelia familiei”. Da, pentru că nu există viitor al omenirii fără familie; îndeosebi tinerii, pentru a învăța valorile care dau sens existenței, au nevoie să se nască și să crească în acea comunitate de viață și de iubire pe care însuși Dumnezeu a voit-o pentru bărbat și pentru femeie.

Întâlnirea cu numeroasele familii care proveneau din diferite continente mi-a oferit ocazia fericită de a vizita pentru prima dată, ca Succesor al lui Petru, arhidieceza de Milano. M-au primit cu mare căldură – pentru care sunt profund recunoscător – cardinalul Angelo Scola, preoții și toți credincioșii, precum și primarul și celelalte autorități. Astfel am putut experimenta de aproape credința populației ambroziene, bogată în istorie, în cultură, în umanitate și în caritate activă. În piața domului, simbol și inimă a orașului, a fost prima întâlnire din această intensă vizită pastorală de trei zile. Nu pot uita îmbrățișarea călduroasă a mulțimii de milanezi și de participanți la a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor, care m-a însoțit apoi de-a lungul întregului parcurs al vizitei mele, cu străzile pline de oameni. Un șir de familii în sărbătoare, care cu sentimente de profundă participare s-a unit îndeosebi cu gândul afectuos și solidar pe care am voit să-l adresez imediat tuturor celor care au nevoie de ajutor și de întărire și sunt chinuiți de diferite preocupări, în special familiilor mai lovite de criza economică și iubitelor populații care au suferit de pe urma cutremurelor. În această primă întâlnire cu orașul am voit, înainte de toate, să vorbesc inimii credincioșilor ambrozieni, îndemnându-i să trăiască credința în experiența lor personală și comunitară, privată și publică, așa încât să favorizeze o autentică „bună-stare”, pornind de la familie, care trebuie redescoperită ca patrimoniu principal al omenirii. Din înaltul Domului, statuia Sfintei Fecioare Maria cu brațele deschise larg părea să primească toate familiile din Milano și din lumea întreagă cu gingășie maternă.

Apoi Milano mi-a rezervat un singular și nobil salut într-unul din locurile cele mai sugestive și semnificate ale orașului, Teatrul Scala unde au fost scris pagini importante din istoria țării, sub impulsul marilor valori spirituale și ideale. În acest templu al muzicii, notele simfoniei a noua a lui Ludwig van Beethoven au dat glas acelei instanțe de universalitate și de fraternitate, pe care Biserica o repropune în mod neobosit, vestind Evanghelia. Și tocmai la contrastul dintre acest ideal și dramele istoriei și la exigența unui Dumnezeu apropiat, care să împărtășească suferințele noastre am făcut referință la sfârșitul concertului, dedicându-l atâtor frați și surori încercați de cutremur. Am subliniat că în Isus din Nazaret, Dumnezeu s-a apropiat și poartă împreună cu noi suferința. La sfârșitul acelui intens moment artistic și spiritual, am voit să fac referință la familia din cel de-al treilea mileniu, amintind că în familie se experimentează pentru prima dată că persoana umană nu este creată pentru a trăi închisă în ea însăși, ci în relație cu alții; și în familie începe să se aprindă în inimă lumina păcii pentru ca să lumineze această lume a noastră.

Ziua următoare, în Domul plin de preoți, călugări și călugărițe și seminariști, în prezența multor cardinali și episcopi care au venit la Milano din diferite țări ale lumii, am celebrat Ora a treia după liturgia ambroziană. Acolo am voit să reafirm valoarea celibatului și a fecioriei consacrate, atât de îndrăgită de marele sfânt Ambroziu. Celibatul și fecioria în Biserică sunt un semn luminos al iubirii față de Dumnezeu și față de frați, care pornește de la un raport tot mai intim cu Cristos în rugăciune și se exprimă în dăruirea totală de sine.

Un moment încărcat de mare entuziasm a fost apoi întâlnirea la stadionul „Meazza”, unde am experimentat îmbrățișarea unei mulțimi bucuroase de tineri și tinere care, anul acesta, au primit sau urmează să primească sacramentul mirului. Pregătirea atentă a manifestării, cu texte și rugăciuni semnificative, precum și coregrafii, a făcut și mai stimulantă întâlnirea. Copiilor ambrozieni le-a adresat apelul să spună un „da” liber și conștient Evangheliei lui Isus, primind darurile Duhului Sfânt care permit să se formeze ca creștini, să trăiască Evanghelia și să fie membri activi ai comunității. I-am încurajat să fie angajați, îndeosebi în studiu și în slujirea generoasă a aproapelui.

Întâlnirea cu reprezentanții autorităților instituționale, ai întreprinzătorilor și ai muncitorilor, ai lumii culturii și ai educației din societatea milaneză și lombardă, mi-a permis să evidențiez importanța ca legislația și opera instituțiilor statale să fie în slujba și în ocrotirea persoanei în multiplele sale aspecte, începând de la dreptul la viață, a cărei suprimare deliberată nu poate să fie permisă niciodată, și de la recunoașterea identității proprii a familiei, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie.

După această ultimă întâlnire dedicată realității diecezane și citadine, am mers la marea zonă din Parcul de Nord, în teritoriul Bresso, unde am luat parte la implicatoarea Sărbătoare a Mărturiilor cu titlul „One world, family, love”. Aici am avut bucuria să întâlnesc mii de persoane, un curcubeu de familii italiene și din toată lumea, deja adunate de dimineață într-o atmosferă de sărbătoare și de căldură autentic familială. Răspunzând la întrebările câtorva familii, întrebări provenite din viața lor și din experiențele lor, am voit să dau un semn al dialogului deschis care există între familii și Biserică, între lume și Biserică. Am fost foarte uimit de mărturiile emoționante ale soților și copiilor din diferite continente, despre teme fierbinți din timpurile noastre: criza economică, dificultatea de a concilia timpurile de lucru cu cele ale familiei, răspândirea despărțirilor și divorțurilor, precum și întrebări existențiale care-i ating pe adulți, tineri și copii. Aici aș vrea să amintesc ceea ce am reafirmat în apărarea timpului familiei, amenințat de un fel de „prepotență” a activităților de muncă: duminica este ziua Domnului și a omului, o zi în care toți trebuie să poată fi liberi, liberi pentru familie și liberi pentru Dumnezeu. Apărând duminica, apărăm libertatea omului!

Sfânta Liturghie de duminică 3 iunie, care a încheiat a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor, a avut participarea unei imense adunări rugătoare, care a umplut complet zona aeroportului din Bresso, devenit aproape o mare catedrală sub cerul liber, grație și reproducerii minunatelor vitralii policrome din Dom care ieșeau în evidență pe scenă. În fața acelei mulțimi mari de credincioși, provenind din diferite națiuni și profund părtași de liturgia bine îngrijită, am lansat un apel la edificarea de comunități ecleziale care să fie tot mai mult familie, capabile să reflecte frumusețea Preasfintei Treimi și să evanghelizeze nu numai prin cuvinte, ci prin iradiere, cu forța iubirii trăite, pentru că iubirea este unica forță care poate să transforme lumea. În afară de asta, am subliniat importanța „triadei” familie, muncă și sărbătoare. Sunt trei daruri ale lui Dumnezeu, trei dimensiuni ale existenței noastre care trebuie să găsească un echilibru armonios pentru a construi societate cu un chip uman.

Simt profundă recunoștință pentru aceste zile milaneze minunate. Mulțumesc cardinalului Ennio Antonelli și Consiliului Pontifical pentru Familie, tuturor autorităților, pentru prezența și colaborarea lor la eveniment; mulțumesc și președintelui Consiliului de Miniștri al Republicii Italiene pentru că a participat la Sfânta Liturghie de duminică. Și reînnoiesc un „mulțumesc” cordial diferitelor instituții care au cooperat generos cu Sfântul Scaun și cu arhidieceza de Milano pentru organizarea Întâlnirii, care a avut mare succes pastoral și eclezial, precum și ecou vast în toată lumea. De fapt, ea a chemat la Milano peste un milion de persoane, care timp de mai multe zile au invadat pașnic străzile, mărturisind frumusețea familiei, speranță pentru omenire.

Întâlnirea mondială de la Milano a fost astfel o elocventă „epifanie” a familiei, care s-a arătat în varietatea exprimărilor sale, dar și în unicitatea identității sale substanțiale: aceea a unei comuniuni de iubire, întemeiată pe căsătorie și chemată să fie sanctuar al vieții, mică Biserică, celulă a societății. De la Milano a fost lansat întregii lumi un mesaj de speranță, îmbogățit cu experiențe trăite: este posibil și bucuros, chiar dacă e angajant, a trăi iubirea fidelă, „pentru totdeauna”, deschisă la viață; este posibil a participa ca familii la misiunea Bisericii și la construirea societății. Grație ajutorului lui Dumnezeu și ocrotirii speciale a Preasfintei Maria, Regina Familiei, experiența trăită la Milano să fie aducătoare de roade îmbelșugate drumului Bisericii și să fie auspiciul unei atenții mărite acordate cauzei familiei, care este însăși cauza omului și a civilizației. Mulțumesc.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 06.06.2012
Publicarea pe acest sit: 06.06.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns