Audiența generală de miercuri

Sfânta Liturghie – 11.
Liturgia euharistică:
I. Prezentarea darurilor

miercuri, 28 februarie 2018

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Continuăm cu cateheza despre Sfânta Liturghie. După Liturgia Cuvântului – asupra căreia m-am oprit în catehezele trecute – urmează cealaltă parte constitutivă a Liturghiei, care este Liturgia euharistică. În ea, prin sfintele semne, Biserică face prezentă încontinuu Jertfa noului legământ sigilat de Isus pe altarul Crucii (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția Sacrosanctum Concilium, 47). A fost primul altar creștin, cel al Crucii, și când noi ne apropiem de altar pentru a celebra Liturghia, amintirea noastră merge la altarul Crucii, unde a fost făcută prima jertfă. Preotul, care la Liturghie îl reprezintă pe Cristos, face ceea ce însuși Domnul a făcut și a încredințat discipolilor la Ultima Cină: a luat pâinea și potirul, a adus mulțumire, le-a dat discipolilor, spunând: „Luați, mâncați… beți: acesta este trupul meu… acesta este potirul sângelui meu. Faceți aceasta în amintirea mea”.

Ascultând de porunca lui Isus, Biserica a dispus Liturgia euharistică în momente care corespund cuvintelor și gesturilor făcute de El în ajunul pătimirii sale. Astfel, în pregătirea darurilor sunt aduse la altar pâinea și vinul, adică elementele pe care Cristos le-a luat în mâinile sale. În Rugăciunea euharistică aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru lucrarea răscumpărării și ofrandele devin Trupul și Sângele lui Isus Cristos. Urmează frângerea Pâinii și Împărtășania, prin care retrăim experiența apostolilor care au primit darurile euharistice din mâinile lui Cristos însuși (cf. Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 72).

Primului gest al lui Isus: „a luat pâinea și potirul cu vin”, îi corespunde deci pregătirea darurilor. Este prima parte a Liturgiei euharistice. Este bine ca să prezinte credincioșii preotului pâinea și vinul, pentru că ei semnifică ofranda spirituală a Bisericii adunată acolo pentru Euharistie. Este frumos ca tocmai credincioșii să aducă la altar pâinea și vinul. Deși astăzi „credincioșii nu mai aduc, ca odinioară, propria pâine și vin destinate pentru liturgie, totuși ritul prezentării acestor daruri păstrează valoarea și semnificația sa spirituală” (ibid., 73). Și în această privință este semnificativ că, atunci când hirotonește un nou preot, episcopul, când îi încredințează pâinea și vinul, spune: „Primește darul poporului sfânt pentru jertfa euharistică” (Pontificalul Roman – Hirotonirea episcopilor, preoților și diaconilor). Poporul lui Dumnezeu care aduce ofranda, pâinea și vinul, marea ofrandă pentru Liturghie! Așadar, în semnele pâinii și vinului poporul credincios pune propria ofrandă în mâinile preotului, care o depune pe altarul sau masa Domnului, „care este centrul întregii Liturgii euharistice” (Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 73). Adică, centrul Liturghiei este altarul, iar altarul este Cristos; trebuie privit mereu altarul care este centrul Liturghiei. În „rodul pământului și al muncii oamenilor” este oferită prin urmare angajarea credincioșilor de a face din ei înșiși, ascultători față de Cuvântul divin, o „jertfă plăcută lui Dumnezeu Tatăl Atotputernicul”, „pentru binele întregii sale sfinte Biserici”. Astfel, „viața credincioșilor, suferința lor, rugăciunea lor, munca lor, sunt uniți cu cele ale lui Cristos și cu oferirea sa totală, și în acest mod capătă o valoare nouă” (Catehismul Bisericii Catolice, 1368).

Desigur, este puțin lucru ofranda noastră, dar Cristos are nevoie de acest puțin. Ne cere puțin, Domnul, și ne dă mult. Ne cere puțin. Ne cere, în viața obișnuită, bună voință; ne cere inimă deschisă; ne cere voință de a fi mai buni pentru a-l primi pe El care ni se oferă pe sine însuși nouă în Euharistie; ne cere aceste ofrande simbolice care după aceea vor deveni Trupul său și Sângele său. O imagine a acestei mișcări jertfelnice de rugăciune este reprezentată de tămâie care, consumată în foc, eliberează un fum parfumat care urcă spre înalt: a tămâia ofrandele, așa cum se face în zilele de sărbătoare, a tămâia crucea, altarul, preotul și poporul sacerdotal manifestă în mod vizibil legătura de oferire care unește toate aceste realități cu jertfa lui Cristos (cf. Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 75). Și să nu uităm: este altarul care e Cristos, dar mereu cu referință la primul altar care este Crucea, și pe altarul care este Cristos aducem puținul darurilor noastre, pâinea și vinul care după aceea vor deveni atât de mult: însuși Isus care ni se dă nouă.

Și toate acestea le exprimă și rugăciunea asupra darurilor. În ea, preotul îi cere lui Dumnezeu să primească darurile pe care Biserica i le oferă, invocând rodul schimbului minunat între sărăcia noastră și bogăția sa. În pâine și în vin îi prezentăm ofranda vieții noastre, pentru ca să fie transformată de Duhul Sfânt în jertfa lui Cristos și să devină cu El o singură ofrandă spirituală plăcută Tatălui. În timp ce se încheie astfel pregătirea darurilor, ne dispunem pentru Rugăciunea euharistică (cf. Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 77).

Spiritualitatea dăruirii de sine, pe care ne-o învață acest moment al Liturghiei, să poată lumina zilele noastre, relațiile cu ceilalți, lucrurile pe care le facem, suferințele pe care le întâlnim, ajutându-ne să construim cetatea pământească în lumina Evangheliei.

* * *

Salut adresat credincioșilor din Bazilica San Pietro

Mulțumiri! Multe mulțumiri pentru răbdarea de a aștepta până acum. Domnul să vă binecuvânteze, să binecuvânteze răbdarea voastră. Dar cred că era mai bine să fiți aici decât în frig, nu-i așa? Cu adevărat? Da? Bine. Acum vă voi da binecuvântarea, dar mai întâi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria.

[Bucură-te, Marie…]

[Binecuvântarea]

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 28.02.2018
Publicarea pe acest sit: 28.02.2018
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.