Duhul și Mireasa. Duhul Sfânt conduce
poporul lui Dumnezeu la întâlnirea cu Isus, speranța noastră.
10. „Duhul dar al lui Dumnezeu”. Duhul Sfânt și sacramentul Căsătoriei
miercuri, 23 octombrie 2024
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Am explicat data trecută ceea ce proclamăm în Crez despre Duhul Sfânt. Însă reflecția Bisericii nu s-a oprit la acea scurtă mărturisire de credință. Ea a continuat, atât în Orient, cât și în Occident, prin opera marilor Părinți și Învățători. Astăzi, îndeosebi, am vrea să adunăm câteva firimituri din doctrina despre Duhul Sfânt dezvoltată în tradiția latină, pentru a vedea cum ea luminează toată viața creștină și în mod deosebit sacramentul căsătoriei.
Artizanul principal al acestei doctrine este Sfântul Augustin, care a dezvoltat doctrina despre Duhul Sfânt. El pornește de la revelația că „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8). Or, iubirea presupune unul care iubește, unul care este iubit și iubirea însăși care îi unește. Tatăl este, în Treime cel care iubește, izvorul și principiul a toate; Fiul este cel care este iubit, iar Duhul Sfânt este iubirea care îi unește[1]. Așadar, Dumnezeul creștinilor este un Dumnezeu „unic”, dar nu solitar; unitatea sa este o unitate de comuniune, de iubire. În această linie, cineva a propus ca Duhul Sfânt să fie numit nu „a treia persoană” singulară a Treimii, ci mai degrabă „prima persoană plurală”. Cu alte cuvinte, el este noi, acel noi divin al Tatălui și al Fiului, legătura de unitate între persoane diferite[2], principiu însuși al unității Bisericii, care este întocmai un „singur trup” care rezultă din mai multe persoane.
Așa cum am spus, astăzi aș vrea să reflectez cu voi îndeosebi asupra a ceea ce are de spus Duhul Sfânt familiei. Ce anume poate să aibă de-a face Duhul Sfânt cu căsătoria, de exemplu? Foarte mult, probabil esențialul, și încerc să explic de ce! Căsătoria creștină este sacramentul dăruirii bărbatului și a femeii, unul pentru cealaltă. Așa a gândit-o Creatorul atunci când „l-a creat pe om după chipul său […]: bărbat și femeie i-a creat” (Gen 1,27). De aceea, cuplul uman este prima și cea mai elementară realizare a comuniunii de iubire care este Treimea.
Și soții ar trebui să formeze o primă persoană plurală, un „noi”. A sta unul în fața celuilalt ca un „eu” și un „tu”, și a sta în fața restului lumii, inclusiv copiii, ca un „noi”. Cât de frumos este a auzi o mamă care le spune copiilor: „Tatăl tău și cu mine…”, așa cum a spus Maria lui Isus, atunci când l-au regăsit la vârsta de doisprezece ani în templu învățându-i pe învățători (cf. Lc 2,48), și a auzi un tată care spune: „Mama ta și cu mine…”, ca și cum ar fi un subiect unic. Câtă nevoie au copiii de această unitate – tata și mama împreună –, unitate a părinților și cât de mult suferă atunci când ea dispare! Cât de mult suferă copiii părinților care se despart, cât de mult suferă!
Însă pentru a corespunde acestei vocații, căsătoria are nevoie de sprijinul Celui care este darul, ba chiar dăruirea prin excelență. Acolo unde intră Duhul Sfânt capacitatea de a se dărui renaște. Unii Părinți ai Bisericii au afirmat că, fiind darul reciproc al Tatălui și al Fiului în Treime, Duhul Sfânt este și motivația bucuriei care domnește între ei, și nu le-a fost frică să folosească, vorbind despre asta, imaginea gesturilor proprii ale vieții conjugale, precum sărutul și îmbrățișarea[3].
Nimeni nu spune că această unitate este un obiectiv ușor, cu atât mai puțin în lumea de astăzi; dar acesta este adevărul lucrurilor așa cum le-a gândit Creatorul și de aceea este în natura lor. Desigur, poate să pară mai ușor și mai rapid să se construiască pe nisip și nu pe stâncă; însă Isus ne spune care este rezultatul (cf. Mt 7,24-27). Apoi, în acest caz nu avem nevoie nici de parabolă, deoarece consecințele căsătoriilor construite pe nisip sunt, din păcate, sub ochii tuturor și cei care trag ponoasele sunt mai ales copiii. Copiii suferă despărțirea sau lipsa de iubire a părinților! Despre atâția soți trebuie să se repete ceea ce Maria i-a spus lui Isus, la Cana Galileei: „Nu au vin” (In 2,3). Duhul Sfânt este cel care continuă să facă, pe planul spiritual, minunea pe care a făcut-o Isus cu acea ocazie, și anume să schimbe apa obișnuinței într-o nouă bucurie de a sta împreună. Nu este o iluzie pioasă: este ceea ce Duhul Sfânt a făcut în atâtea căsătorii, atunci când soții s-au decis să-l invoce.
De aceea, n-ar fi rău dacă, alături de informațiile de natură juridică, psihologică și morală care se dau, în pregătirea logodnicilor la căsătorie s-ar aprofunda această pregătire „spirituală”, Duhul Sfânt care face unitatea. „Între soție și soț să nu se pună degetul” („Tra moglie e marito non mettere il dito”), spune un proverb italian. În schimb există un „deget” de pus între soție și soț, și este tocmai „degetul lui Dumnezeu”: adică Duhul Sfânt!
* * *
Fraților și surorilor, să ne rugăm pentru pace! Astăzi, dimineața devreme, am primit statisticile morților din Ucraina: este teribil! Războiul nu iartă; războiul este o înfrângere de la început. Să-l rugăm pe Domnul pentru pace, ca să dea pace tuturor, nouă tuturor. Și să nu uităm Myanmarul; să nu uităm Palestina care suferă atacuri inumane; să nu uităm Israelul și să nu uităm toate națiunile care sunt în război.
Există o cifră, fraților și surorilor, care trebuie să ne înspăimânte: investițiile care dau astăzi câștig mai mult sunt în fabricile de arme. A câștiga cu moartea! Să ne rugăm pentru pace, toți împreună.
Pentru voi toți binecuvântarea mea!
Note:
[1] Cf. Sf. Augustin, De Trinitate, VIII,10,14.
[2] Cf. H. Mühlen, Una mystica persona. La Chiesa come il mistero dello Spirito Santo (O persoană mistică. Biserica drept mister al Duhului Sfânt), Città Nuova, 1968.
[3] Cf. Sf. Ilariu din Poitiers, De Trinitate, II,1; Sf. Augustin, De Trinitate, VI, 10,11.
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 23.09.2024
Publicarea pe acest sit: 23.10.2024
Etichete: Audiențe generale, Papa F, Duhul și Mireasa