Audienţa generală de miercuri

Catedra lui Petru, darul lui Cristos pentru Biserica sa
miercuri, 22 februarie 2006

Dragi frați și surori,

Liturgia latină celebrează astăzi sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru. Este vorba despre o tradiție foarte veche, atestată la Roma încă din secolul al IV-lea, prin care se aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru misiunea încredințată apostolului Petru și succesorilor săi. „Catedra”, din punct de vedere literal, desemnează tronul fix al Episcopului, așezat în biserica mamă a unei Dieceze, care, din acest motiv este numită „catedrală”, și este simbolul autorității Episcopului și, în mod deosebit, al „magisterului său”, adică al învățăturii evanghelice pe care el, ca și succesor al Apostolilor, este chemat să o păstreze și să o transmită Comunității creștine. Când Episcopul ia în posesie Biserica particulară ce i-a fost încredințată, el, purtând mitra și cârja pastorală, se așează pe catedră. Din acel loc va călăuzi, ca și învățător și păstor, drumul credincioșilor, în credință, în speranță și în caritate.

Care a fost, așadar, „catedra” sfântului Petru? El, ales de Cristos drept „stâncă” pe care să zidească Biserica (cfr Mt 16,18), și-a început ministerul la Ierusalim, după Înălțarea Domnului și Rusalii. Primul „sedes” al Bisericii a fost Cenacolul, și foarte probabil că în acea sală, unde și Maria, Mama lui Isus, s-a rugat împreună cu ucenicii, era un loc special rezervat lui Simon Petru. Apoi, sediul lui Petru devine Antiohia, oraș situat pe fluviul Oront, în Siria, astăzi Turcia, în acea vreme a treia metropolă a imperiului roman după Roma și Alexandria Egiptului. Acelui oraș, evanghelizat de Barnaba și Paul, unde „discipolii au fost numiți pentru prima dată creștini” (Fap 11,26), în care așadar a luat naștere numele de creștini pentru noi, Petru i-a fost primul episcop, astfel încât Martirologiul Roman, mai înainte de reforma calendarului, prevedea și o celebrare specifică a Catedrei lui Petru la Antiohia. De acolo, Providența l-a condus pe Petru la Roma. Așadar avem un drum de la Ierusalim, Biserica ce se naște, la Antiohia, primul centru al Bisericii adunată între păgâni și încă unită cu Biserica provenită dintre Evrei. Apoi Petru s-a îndreptat spre Roma, centrul Imperiului, simbolul „Oribis”-ului – „Urbs” care exprimă „Orbis”-ul, pământul – unde – și-a încheiat prin martiriu alergarea în slujba Evangheliei. Din acest motiv reședința din Roma, care primise cea mai mare cinste, a dobândit și onoarea încredințată de Cristos lui Petru de a fi în slujba tuturor Bisericilor particulare pentru edificarea unității întregului Popor al lui Dumnezeu.

Reședința din Roma, după aceste mutări ale sfântului Petru, a devenit recunoscută ca și cea a succesorului lui Petru, și „catedra” Episcopului său a reprezentat-o pe cea a Apostolului rânduit de Cristos să pască toată turma sa. Acest fapt îl atestă cei mai vechi Părinți ai Bisericii, precum, spre exemplu, sfântul Irineu, Episcopul Lionului, dar care provenea din Asia Mică, și care, în tratatul său Împotriva ereziilor, descrie Biserica din Roma drept „cea mai mare și cea mai veche, cunoscută de toți; … întemeiată și constituită la Roma de cei doi preaslăviți apostoli Petru și Paul”; și adaugă: „Cu această Biserică, datorită superiorității sale distinse, trebuie să se acorde Biserica universală, adică credincioșii care sunt pretutindeni” (III, 3,2-3). Tertulian, un pic mai târziu, la rândul său, afirmă: „Această Biserică din Roma, cât este de fericită! Au fost Apostolii înșiși cei care i-au dăruit, vărsându-și sângele, învățătura în totalitatea sa” (Prescripția ereticilor, 36). Catedra Episcopului din Roma reprezintă, așadar, nu doar slujirea sa față de comunitatea romană, dar misiunea sa de călăuză a întregului Popor al lui Dumnezeu.

A celebra „Catedra” lui Petru, așa cum facem astăzi, înseamnă, de aceea, a-i atribui acesteia o puternică semnificație spirituală și a o recunoaște drept un semn privilegiat al iubirii lui Dumnezeu, Păstorul bun și veșnic, ce vrea să adune întreaga sa Biserică și să o conducă pe calea mântuirii. Printre multele mărturii ale Sfinților Părinți, îmi place să o amintesc pe aceea a sfântului Ieronim, luată dintr-o scrisoare a sa scrisă Episcopului de Roma, într-un chip aparte interesantă întrucât face referire în mod explicit tocmai la „catedra” lui Petru, prezentând-o ca și port sigur al adevărului și al păcii. Astfel scrie Ieronim: „Am hotărât să consult catedra lui Petru, unde se află acea credință pe care gura unui Apostol a proclamat-o: vin acum să cer o hrană pentru sufletul meu acolo unde odinioară am primit haina lui Cristos. Eu nu urmez un alt primat decât cel al lui Cristos; de aceea mă pun în comuniune cu fericirea ta, adică cu catedra lui Petru. Știu că pe această piatră este zidită Biserica” (Scrisorile I, 15, 1-2).

Dragi frați și surori, în absida Bazilicii sfântului Petru, după cum știți, se află monumentul Catedrei Apostolului, lucrare de maturitate a lui Bernini, realizată în forma unui mare tron de bronz, sprijinit de statuile a patru Doctori ai Bisericii, doi occidentali, sfântul Augustin și sfântul Ambroziu, și doi orientali, sfântul Ioan Crisostomul și sfântul Atanasiu. Vă invit să zăboviți în fața unei asemenea lucrări sugestive, pe care astăzi o puteți admira împodobită de atâtea lumânări, și să vă rugați în mod deosebit pentru ministerul pe care Domnul Dumnezeu mi l-a încredințat. Ridicând privirea spre vitraliul de alabastru care se deschide tocmai deasupra Catedrei, invocați-l pe Duhul Sfânt, pentru ca să susțină mereu cu lumina și puterea sa slujirea mea zilnică față de întreaga Biserică. Pentru aceasta, ca și pentru devotata voastră atenție, vă mulțumesc din inimă.