Domnul este aproape
miercuri, 20 decembrie 2006
Dragi frați și surori,
„Domnul este aproape: veniți să-l adorăm„. Prin această invocație ne invită liturgia, în aceste ultime zile ale Adventului, să ne apropiem, aproape pe vârfurile picioarele, de grota din Betleem, unde s-a împlinit evenimentul extraordinar, care a schimbat cursul istoriei: nașterea Răscumpărătorului. În Noaptea de Crăciun ne vom opri, încă o dată, în fața ieslei, pentru a contempla uimiți „Cuvântul făcut trup”. Sentimente de bucurie și de recunoștință, ca în fiecare an, se vor reînnoi în inima noastră ascultând colindele, care în atâtea limbi cântă aceeași extraordinară minune. Creatorul universului a venit din iubire să-și așeze locuința între oameni. În Scrisoarea către Filipeni, sfântul Paul afirmă că Isus „deși fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat ca pe un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu; ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor” (2,6-7a). A apărut în chip omenesc, adaugă Apostolul, umilindu-se pe sine însuși. De Sfântul Crăciun vom retrăi realizarea acestui sublim mister de har și milostivire.
Paul mai adaugă: „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege ca să primim înfierea” (Gal 4,4-5). Într-adevăr, de multe secole poporul ales îl aștepta pe Mesia, dar și-l imagina ca un puternic și victorios conducător care i-ar fi eliberat pe ai săi de sub oprimarea străinilor. Salvatorul s-a născut în schimb în tăcere și în cea mai mare sărăcie. A venit ca și lumină ce luminează pe tot omul – precizează evanghelistul Ioan – „dar ai săi nu l-au primit” (In 1,9.11). Apostolul însă adaugă: „Celor care l-au primit le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (ibidem 1,12). Lumina promisă a luminat inimile celor care au perseverat într-o atitudine de așteptare atentă și operantă.
Liturgia de Advent ne îndeamnă și pe noi să fim sobri și vigilenți, pentru a nu ne lăsa îngreunați de păcat și de preocupările excesive ale lumii. Căci tocmai veghind și rugându-ne vom putea recunoaște și primi strălucirea Nașterii lui Cristos. Sfântul Maxim de Torino, Episcop în secolele IV-V, într-una dintre omiliile sale, afirmă: „Timpul ne avertizează că Nașterea lui Cristos Domnul este aproape. Lumea cu aceleași strâmtorări ale sale strigă iminența a ceva ce o va reînnoi, și dorește cu o așteptare nerăbdătoare ca splendoarea unui soare mai strălucitor să lumineze întunecimile sale… Această așteptare a creației ne convinge și pe noi să așteptăm ivirea lui Cristos, noul Soare” (Disc. 61a, 1-3). Aceeași creație așadar ne conduce la a-l descoperi și a- recunoaște pe Cel care trebuie să vină.
Dar întrebarea este: omenirea timpului nostru așteaptă încă un Salvator? Există senzația că mulți îl consideră pe Dumnezeu drept străin de propriile interese. În mod aparent nu au nevoie de El; trăiesc ca și cum nu ar exista și, mai rău, ca și cum ar fi un „obstacol” ce trebuie îndepărtat pentru a se putea realiza pe ea însăși. Și printre credincioși – suntem sigur – unii se lasă atrași de năluci ademenitoare și distrați de doctrine deviate care propun scurtături iluzorii pentru a obține fericirea. Și totuși, cu toate contradicțiile, strâmtorările și dramele sale, omenirea de astăzi caută o cale de reînnoire, de salvare, caută un Salvator și așteaptă, câteodată inconștientă, venirea Salvatorului care reînnoiește lumea și viața noastră, venirea lui Cristos, unicul adevărat Răscumpărător al omului și al omului pe deplin. Sigur, falși profeți continuă să propună o mântuire „la preț redus”, care se sfârșește mereu în a da naștere la chinuitoare deziluzii. Tocmai istoria ultimilor cincizeci de ani demonstrează această căutarea a unui Salvator „la preț redus” și evidențiază toate deziluziile care au apărut din ea. Este de datoria noastră a creștinilor să răspândim, prin mărturia vieții, adevărul Crăciunului, pe care Cristos îl duce fiecărui bărbat și ficărei femei de bună voință. Născându-se în sărăcia ieslei, Isus vine să ofere tuturor acea bucurie și pace care singure pot împlini așteptarea sufletului omenesc.
Dar cum să ne pregătim să deschidem inima Domnului care vine? Atitudinea spirituală de așteptare vigilentă și în rugăciune rămâne caracteristica fundamentală a creștinului în acest timp de Advent. Este atitudinea care îi caracterizează pe protagoniștii de atunci: Zaharia și Elisabeta, păstorii, Magii, poporul simplu și umil. Mai ales așteptarea Mariei și a lui Iosif! Aceștia din urmă, mai mult decât oricine, au trăit neliniștea și îngrijorarea pentru Pruncul care trebuia să se nască. Nu este greu să ne imaginăm cum au trăit ultimele zile, în așteptarea de a-l strânge pe cel nou-născut în brațele lor. Atitudinea lor trebuie să fie și a noastră, dragi frați și surori! Să ascultăm, în această privință, îndemnul deja amintitului sfânt Maxim, Episcop de Torino: „În timp ce suntem în așteptarea Nașterii Domnului, se ne îmbrăcăm cu haine curate, fără pată. Mă refer la haina sufletului, nu la cea a trupului. Să ne îmbrăcăm nu cu haine de mătase, dar cu fapte sfinte! Hainele pompoase pot acoperi membrele dar nu împodobesc conștiința” (ibidem).
Născându-se între noi, Pruncul Isus să nu ne găsească distrați sau preocupați să ne înfrumusețăm cu luminițe casele. Să pregătim mai degrabă în inima noastră și în familiile noastre o locuință demnă unde El să se simtă primit cu credință și iubire. Să ne ajute Fecioara Maria și sfântul Iosif să trăim Misterul Crăciunului cu reînnoită uimire și seninătate dătătoare de pace. Cu aceste sentimente doresc să formulez cele mai călduroase urări pentru un sfânt și fericit Crăciun vouă tuturor, aici prezenți, și cunoscuților voștri, cu un gând aparte pentru cei care sunt în dificultate sau suferă în trup sau în suflet. Crăciun Fericit tuturor!
Traducător: pr. Paul Butnaru
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 20.12.2006
Publicarea pe acest sit: 20.12.2006
Etichete: Papa B16, Audiențe generale, Crăciun