Cateheze despre pasiunea pentru evanghelizare:
zelul apostolic al credinciosului
11. Martori: martirii
miercuri, 19 aprilie 2023
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Vorbind despre evanghelizare și vorbind despre zelul apostolic, după ce am luat în considerare mărturia sfântului Paul, adevărat „campion” de zel apostolic, astăzi privirea noastră se îndreaptă nu spre o singură figură, ci spre ceata martirilor, bărbați și femei de orice vârstă, limbă și națiune care și-au dat viața pentru Cristos, care și-au vărsat sângele pentru a-l mărturisi pe Cristos. După generația apostolilor, ei au fost, prin excelență, „martorii” Evangheliei. Martirii: primul a fost sfântul diacon Ștefan, omorât cu pietre în afara zidurilor Ierusalimului. Cuvântul „martiriu” derivă din grecescul martyria, care înseamnă tocmai mărturie. Un martir este un martor, unul care dă mărturie până la vărsarea sângelui. Totuși, foarte repede în Biserică s-a folosit cuvântul martir pentru a indica pe cel care dă mărturie până la vărsarea sângelui [Origene, In Johannem, II, 210: „Oricine dă mărturie despre adevăr, fie în cuvinte, fie cu faptele sau străduindu-se în orice mod în favoarea lui, se poate numi pe bună dreptate martor. Dar numele de martor (martyres) în sens propriu, comunitatea fraților, loviți de forța sufletească a celor care au luptat pentru adevăr sau virtutea până la moarte, a luat cutuma de a-l rezerva celor care au dat mărturie despre misterul adevăratei religii cu vărsarea sângelui”]. Adică, mai întâi cuvântul martir indica mărturia dată în toate zilele, după aceea s-a folosit pentru a-l indica pe cel își dă viața cu vărsarea sângelui.
Însă martirii nu trebuie văzuți ca „eroi” care au acționat individual, ca flori răsărite într-un deșert, dar ca roade coapte și excelente din via Domnului, care este Biserica. Îndeosebi creștinii, participând cu asiduitate la celebrarea Euharistiei, erau conduși de Duhul la zidirea vieții lor pe baza acelui mister de iubire: adică pe faptul că Domnul Isus și-a dat viața pentru ei, așadar și ei puteau și trebuiau să-și dea viața pentru El și pentru frați. O mare generozitate, drumul de mărturie creștină. Sfântul Augustin subliniază adesea această dinamică de recunoștință și de schimb gratuit al darului. Iată de exemplu ceea ce predica el cu ocazia sărbătorii sfântului Laurențiu: „Sfântul Laurențiu era diacon al Bisericii din Roma. Acolo era slujitor al sângelui lui Cristos și acolo, pentru numele lui Cristos, și-a vărsat sângele său. Fericitul apostol Ioan a expus clar misterul Cinei Domnului, spunând: «După cum Cristos și-a dat viața pentru noi, tot așa și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați» (1In 3,16). Laurențiu, fraților, a înțeles toate acestea. A înțeles și a pus în practică. Și cu adevărat a dat înapoi ceea ce a primit la această masă. L-a iubit pe Cristos în viața sa, l-a imitat în moartea sa” (Disc. 304, 14: PL 38, 1395-1397). Astfel sfântul Augustin explica dinamismul spiritual care îi anima pe martiri. Cu aceste cuvinte: martirii îl iubesc pe Cristos în viața sa și îl imită în moartea sa.
Astăzi, iubiți frați și surori, îi amintim pe toți martirii care au însoțit viața Bisericii. Ei, așa cum am spus deja de atâtea ori, sunt mai numeroși în timpul nostru decât în primele secole. Astăzi există atâția martiri în Biserică, atâția, deoarece pentru a mărturisi credința creștină sunt alungați din societate sau merg în închisoare… Sunt atâția. Conciliul al II-lea din Vatican ne amintește că „martiriul, prin care ucenicul devine asemenea cu Învățătorul, care primește în mod liber moartea pentru mântuirea lumii, și se ridică la conformitatea cu El prin vărsarea sângelui, este prețuit de Biserică drept darul cel mai ales și suprema dovadă a carității” (Constituția Lumen gentium, 42). Martirii, imitându-l pe Isus și cu harul său, fac să devină violența celui care refuză vestirea o ocazie supremă de iubire, care ajunge până la iertarea propriilor călăi. Interesant acest lucru: martirii îi iartă mereu pe călăi. Ștefan, primul martir, a murit rugându-se: „Doamne, iartă-i, nu știu ce fac”. Martirii se roagă pentru călăi.
Deși numai unii sunt cei cărora le este cerut martiriul, „toți trebuie să fie, însă, pregătiți să-l mărturisească pe Cristos în fața oamenilor și să-l urmeze pe calea Crucii în prigonirile care nu lipsesc niciodată Bisericii” (ibid., 42). Dar, acest lucru al persecuțiilor este ceva de odinioară? Nu, nu: astăzi. Astăzi există persecuții pentru creștini în lume, atâția, atâția. Sunt mai mulți martirii de astăzi decât cei din primele timpuri. Martirii ne arată că fiecare creștin este chemat la mărturia vieții, și atunci când nu ajunge la vărsarea sângelui, făcând din el însuși un dar pentru Dumnezeu și pentru frați, imitându-l pe Isus.
Și aș vrea să închei amintind mărturia creștină prezentă în fiecare colț al lumii. Mă gândesc, de exemplu, la Yemen, o țară rănită de mulți ani de un război teribil, uitat, care a făcut atâția morți și care și astăzi face atâția oameni să sufere, în special pe copii. Chiar în această țară au fost luminoase mărturii de credință, ca aceea a surorilor Misionare ale Carității, care și-au dat viața acolo. Și astăzi ele sunt prezente în Yemen, unde oferă asistență bătrânilor bolnavi și persoanelor cu dizabilități. Unele dintre ele au îndurat martiriul, dar celelalte continuă, riscă viața dar merg înainte. Îi primesc pe toți, de orice religie, deoarece caritatea și fraternitatea nu au granițe. În iulie 1998, sora Aletta, sora Zelia și sora Michael, în timp ce se întorceau acasă după Liturghie, au fost ucise de un fanatic, pentru că erau creștine. Mai recent, puțin după începutul conflictului aflat încă în desfășurare, în martie 2016, sora Anselm, sora Marguerite, sora Reginette și sora Judith au fost ucise împreună cu câțiva laici care ajutau în opera carității printre cei din urmă. Sunt martirii din timpul nostru. Între acești laici uciși, în afară de creștini erau credincioși musulmani care lucrau cu surorile. Ne emoționează să vedem cum mărturia sângelui poate să unească persoane de religii diferite. Niciodată nu trebuie să se ucidă în numele lui Dumnezeu, deoarece pentru El toți suntem frați și surori. Dar împreună să poate da viața pentru alții.
Așadar, să ne rugăm pentru ca să nu încetăm să dăm mărturie despre Evanghelie chiar și în timp de suferință. Toți sfinții martiri sunt semințe de pace și de reconciliere între popoare pentru o lume mai umană și fraternă, așteptând ca să se manifeste în plinătate Împărăția cerurilor, când Dumnezeu va fi totul în toți (cf. 1Cor 15,28).
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.04.2023
Publicarea pe acest sit: 19.04.2023
Etichete: Audiențe generale, Papa F, Pasiunea pentru evanghelizare