Audienţa generală de miercuri

Nașterea lui Isus,
sărbătoare a încrederii și a speranței
miercuri, 18 decembrie 2013

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Această întâlnire a noastră se desfășoară în climatul spiritual al Adventului, făcut și mai intens de Novena Sfântului Crăciun, pe care o trăim în aceste zile și care ne conduce la sărbătorile de Crăciun. De aceea astăzi aș vrea să reflectez cu voi asupra Nașterii lui Isus, sărbătoare a încrederii și a speranței, care depășește incertitudinea și pesimismul. Și motivul speranței noastre este acesta: Dumnezeu este cu noi și Dumnezeu se încrede încă în noi! Gândiți-vă bine la aceasta: Dumnezeu este cu noi și Dumnezeu se încrede încă în noi. Este generos acest Dumnezeu Tată! El vine să locuiască împreună cu oamenii, alege pământul ca locuință a Sa pentru a sta împreună cu omul și pentru a putea fi găsit acolo unde omul își petrece zilele sale în bucurie sau în durere. De aceea, pământul nu mai este numai o „vale de lacrimi”, ci este locul în care însuși Dumnezeu și-a așezat cortul Său, este locul întâlnirii lui Dumnezeu cu omul, al solidarității lui Dumnezeu cu oamenii.

Dumnezeu a voit să împărtășească până acolo condiția noastră umană încât să devină una cu noi în persoana lui Isus, care este om adevărat și Dumnezeu adevărat. Dar există ceva și mai surprinzător. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul omenirii nu s-a realizat într-o lume ideală, idilică, ci în această lume reală, marcată de atâtea lucruri bune și rele, marcată de diviziuni, răutăți, sărăcie, prepotențe și războaie. El a ales să locuiască istoria noastră așa cum este, cu toată greutatea limitelor sale și dramelor sale. Făcând astfel a demonstrat în mod invincibil înclinația Sa milostivă și plină de iubire față de creaturile umane. El este Dumnezeu-cu-noi; Isus este Dumnezeu-cu-noi. Credeți voi aceasta? Să facem împreună această mărturisire: Isus este Dumnezeu-cu-noi! Isus este Dumnezeu-cu-noi din totdeauna și pentru totdeauna cu noi în suferințele și în durerile istoriei. Nașterea lui Isus este manifestarea că Dumnezeu s-a „grupat” o dată pentru totdeauna de partea omului, pentru a ne mântui, pentru a ne ridica din praful mizeriilor noastre, al dificultăților noastre, al păcatelor noastre.

De aici vine marele „cadou” al Pruncului din Betleem: El ne aduce o energie spirituală, o energie care ne ajută să nu ne prăvălim în trudele noastre, în disperările noastre, în tristețile noastre, pentru că este o energie care încălzește și transformă inima. De fapt, nașterea lui Isus ne aduce vestea cea bună că suntem iubiți imens și unic de Dumnezeu și această iubire nu numai ne-o face cunoscută, ci ne-o dăruiește, ne-o comunică! Din contemplarea bucuroasă a misterului Fiului lui Dumnezeu născut pentru noi putem scoate două considerații.

Prima este că dacă la Crăciun Dumnezeu se revelează nu ca unul care stă sus și care domină universul, ci ca Acela care se înjosește, coboară pe pământ mic și sărac, înseamnă că pentru a fi asemenea Lui noi nu trebuie să fim mai presus de ceilalți, ci să ne înjosim, să începem să slujim, să ne facem mici cu cei mici și săraci cu săracii. Însă este un lucru urât atunci când se vede un creștin care nu vrea să se înjosească, care nu vrea să slujească. Un creștin care se împăunează peste tot, este urât: acela nu este creștin, acela este păgân. Creștinul slujește, se înjosește. Să facem în așa fel încât acești frați și surori ai noștri să nu se simtă niciodată singuri!

A doua consecință: dacă Dumnezeu, prin intermediul lui Isus, s-a implicat cu omul până acolo încât a devenit ca unul dintre noi, înseamnă că orice vom fi făcut unui frate sau unei surori îi vom fi făcut Lui. Ne-a amintit aceasta însuși Isus: cine va fi hrănit, primit, vizitat, iubit pe unul dintre aceștia mici și dintre cei mai săraci dintre oameni, va fi făcut aceasta Fiului lui Dumnezeu.

Să ne încredințăm mijlocirii materne a Mariei, Mama lui Isus și a noastră, pentru ca să ne ajute la acest Sfânt Crăciun, acum atât de aproape, să recunoaștem pe fața aproapelui nostru, în special a persoanelor mai slabe și marginalizate, imaginea Fiului lui Dumnezeu făcut om.