Cateheze despre Botez – 2.
Semnul credinței creștine
miercuri, 18 aprilie 2018
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Continuăm, în acest Timp al Paștelui, catehezele despre Botez. Semnificația Botezului se evidențiază clar din celebrarea sa, de aceea ne îndreptăm atenția noastră spre ea. Analizând gesturile și cuvintele liturgiei putem percepe harul și angajarea acestui sacrament, care trebuie redescoperit mereu. Îl comemorăm la stropirea cu apă binecuvântată care se poate face duminica la începutul Liturghiei, precum și la reînnoirea promisiunilor baptismale în timpul Veghii Pascale.
De fapt, ceea ce se întâmplă la celebrarea Botezului provoacă o dinamică spirituală care străbate toată viața celor botezați; este începutul unui proces care permite să trăim uniți cu Cristos în Biserică. De aceea, a ne întoarce la izvorul vieții creștine ne face să înțelegem mai bine darul primit în ziua Botezului nostru și să reînnoim angajarea de a-i corespunde în condiția în care ne aflăm astăzi. A reînnoi angajarea, a înțelege mai bine acest dar, care este Botezul, și a ne aminti de ziua Botezului nostru. Miercurea trecută am cerut să faceți temele pentru acasă și fiecare dintre noi să-și amintească de ziua Botezului, în ce zi a fost botezat. Eu știu că unii dintre voi o știu, alții nu; cei care n-o știu, să întrebe rudele, acele persoane, nașii, nașele… să întrebe: „Care este data botezului meu?”. Pentru că Botezul este o renaștere și este ca și cum ar fi a doua zi de naștere. Ați înțeles? A face această temă pentru acasă, să întrebați: „Care este data Botezului meu?”.
Înainte de toate, în ritul de primire, este cerut numele candidatului, pentru că numele indică identitatea unei persoane. Când ne prezentăm spunem imediat numele nostru: „Eu mă numesc așa”, așa încât ieșim din anonimat, anonimul este cel care nu are nume. Pentru a ieși din anonimat imediat spunem numele nostru. Fără nume rămânem niște necunoscuți, fără drepturi și obligații. Dumnezeu cheamă pe fiecare pe nume, iubindu-ne singular, în concretețea istoriei noastre. Botezul aprinde vocația personală de a trăi ca niște creștini, care se va dezvolta în toată viața. Și implică un răspuns personal și nu împrumutat, gen „copy & paste”. De fapt, viața creștină este țesută dintr-o serie de chemări și de răspunsuri: Dumnezeu continuă să rostească numele nostru în cursul anilor, făcând să răsune în mii de moduri chemarea sa de a deveni conformi cu Fiul său Isus. Așadar este important numele! Este foarte important! Părinții se gândesc la numele pe care să-l dea copilului deja înainte de naștere: și asta face parte din așteptarea unui copil care, în numele propriu, va avea identitatea sa originală, și pentru viața creștină legată cu Dumnezeu.
Desigur, a deveni creștini este un dar care vine de sus (cf. In 3,3-8). Credința nu se poate cumpăra, dar se poate cere și se poate primi în dar. „Doamne, dăruiește-mi darul credinței”, este o rugăciune frumoasă! „Fă ca eu să am credință”, este o rugăciune frumoasă! A o cere în dar, însă nu se poate cumpăra, se cere. De fapt, „Botezul este sacramentul acelei credințe cu care oamenii, luminați de harul Duhului Sfânt, răspund Evangheliei lui Cristos” (Ritualul Botezului copiilor, Introducere generală, nr. 3). La trezirea și la retrezirea unei credințe sincere ca răspuns la Evanghelie tind formarea catecumenilor și pregătirea părinților, ca și ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu în însăși celebrarea Botezului.
Dacă adulții catecumeni manifestă personal ceea ce doresc să primească în dar de la Biserică, pruncii sunt prezentați de părinți, cu nașii. Dialogul cu ei le permite să exprime voința ca pruncii să primească Botezul și Bisericii intenția de a-l celebra. „Exprimarea tuturor acestor lucruri este semnul crucii, pe care celebrantul și părinții îl trasează pe fruntea copiilor” (Ritualul Botezului copiilor, Introducere, nr. 16). „Semnul crucii exprimă sigiliul lui Cristos asupra celui care urmează să-i aparțină și semnifică harul răscumpărării pe care Cristos ne-a dobândit-o prin intermediul crucii sale” (Catehismul Bisericii Catolice, 1235). În ceremonie facem asupra copiilor semnul crucii. Dar aș vrea să mă întorc asupra unei teme despre care v-am vorbit. Copiii noștri știu să-și facă bine semnul crucii? De atâtea ori am văzut copii care nu știu să facă semnul crucii. Și voi, tați, mame, bunici, bunice, nași, nașe, trebuie să-i învățați să facă bine semnul crucii pentru că înseamnă a repeta ceea ce a fost făcut la Botez. Ați înțeles bine? A-i învăța pe copii să facă bine semnul crucii. Dacă învață asta de mici o vor face bine după aceea, când sunt mari.
Crucea este distinctivul care manifestă cine suntem: vorbirea, gândirea, privirea, acțiunea noastră stă sub semnul crucii, adică sub semnul iubirii lui Isus până la sfârșit. Copiii sunt însemnați pe frunte. Catecumenii adulți sunt însemnați și ei pe simțuri, cu aceste cuvinte: „Primiți semnul crucii pe urechi pentru a asculta glasul Domnului”; „pe ochi pentru a vedea strălucirea feței lui Dumnezeu”; „pe gură pentru a răspunde la cuvântul lui Dumnezeu”; „pe piept pentru ca Cristos să locuiască prin intermediul credinței în inimile voastre”; „pe umeri pentru a susține jugul plăcut al lui Cristos” (Ritualul inițierii creștine a adulților, nr. 85). Creștini devenim în măsura în care crucea se imprimă în noi ca o pecete „pascală” (cf. Ap 14,1; 22,4), făcând vizibil, și în exterior, modul creștin de a înfrunta viața. A face semnul crucii când ne trezim, înainte de masă, în fața unui pericol, în apărarea împotriva răului, seara înainte de culcare, înseamnă a ne spune nouă înșine și celorlalți cui îi aparținem, cine vrem să fim. Pentru aceasta este atât de important a-i învăța pe copii să facă bine semnul crucii. Și, așa cum facem intrând în biserică, putem să facem și acasă, păstrând într-un mic vas potrivit un pic de apă binecuvântată – unele familii fac asta: astfel, ori de câte ori intrăm sau ieșim, făcând semnul crucii cu acea apă ne amintim că suntem botezați. Să nu uitați, repet: a-i învăța pe copii să facă semnul crucii.
* * *
APEL PENTRU REUNIUNEA BĂNCII MONDIALE
(Washington, 21 aprilie 2018)
Sâmbăta vor avea loc la Washington reuniunile de primăvară ale Băncii Mondiale. Încurajez eforturile care, prin incluziunea financiară, încearcă să promoveze viața celor mai săraci, favorizând o dezvoltare integrală autentică și respectuoasă față de demnitatea umană.
APEL PENTRU VINCENT LAMBERT ȘI ALFIE EVANS
Atrag din nou atenția cu privire la Vincent Lambert și asupra micuțului Alfie Evans și aș vrea să reafirm și să confirm cu putere că singurul stăpân al vieții, de la început până la sfârșitul natural, este Dumnezeu! Și datoria noastră, datoria noastră este să facem totul pentru a păzi viața. Să ne gândim în tăcere și să ne rugăm pentru ca să fie respectată viața tuturor persoanelor și în special a acestor doi frați ai noștri. Să ne rugăm în tăcere.
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 18.04.2018
Publicarea pe acest sit: 18.04.2018
Etichete: Audiențe generale, Papa F, Despre Botez