Audienţa generală de miercuri

Sfântul Vasile
miercuri, 1 august 2007

Dragi frați și surori,

După aceste trei săptămâni de pauză reluăm obișnuitele noastre întâlniri de miercurea. În cea de astăzi aș vrea să reiau ultima cateheză făcută împreună, aceea în care vorbeam despre viața și scrierile sfântului Vasile, Episcop în Turcia de astăzi, în Asia Mică a secolului al IV-lea. Existența acestui mare sfânt și operele sale sunt bogate în teme de reflecție și de învățătură valide și astăzi, pentru noi.

Înainte de toate referința la misterul lui Dumnezeu, care rămâne referința cea mai semnificativă și vitală pentru om. Tatăl este „principiul a toate și cauza ființei a ceea ce există, rădăcina celor vii” (Hom. 15,2 de fide: PG 31,465c), și mai ales este „Tatăl Domnului nostru Isus Cristos” (Anaphora sancti Basilii). Urcând spre Dumnezeu prin intermediul creaturilor, noi „devenim conștienți de bunătatea și de înțelepciunea sa” (Vasile, Contra Eunomium 1,14: PG 29,544b). Fiul este „imaginea bunătății Tatălui și pecete de o formă egală cu a lui” (cfr Anaphora sancti Basilii). Prin ascultarea și pătimirea sa Cuvântul întrupat a înfăptuit misiunea de Mântuitor al omului (cfr Basilio, In Psalmum 48,8: PG 29,452ab; cfr și De Baptismo 1,2: SC 357,158).

În sfârșit, el vorbește mult despre Duhul Sfânt, căruia i-a dedicat o carte întreagă. Ne arată că Duhul animă Biserica, o umple cu darurile sale, o face sfântă. Lumina minunată a misterului divin se răsfrânge asupra omului, imaginea lui Dumnezeu, și îi înalță demnitatea. Demnitatea omului poate fi înțeleasă pe deplin privind la Cristos. Vasile exclamă: « [Omule], dă-ți seama de măreția ta luând aminte la prețul plătit pentru tine: privește prețul mântuirii tale, și înțelege demnitatea ta!» (In Psalmum 48,8: PG 29,452b). În mod deosebit creștinul, trăind în conformitate cu Evanghelia, recunoaște că oamenii sunt toți frați între ei; că viața înseamnă o administrare a bunurilor primite de la Dumnezeu, pentru care fiecare este responsabil în fața celorlalți, și cine este bogat trebuie să fie ca și un «executor al ordinelor lui Dumnezeu binefăcătorul» (Hom. 6 de avaritia: PG 32,1181-1196). Toți trebuie să ne ajutăm, și să cooperăm asemenea membrelor unui trup (Ep. 203,3).

Și el, în omiliile sale, a folosit cuvinte îndrăznețe, deosebit de sugestive în această privință. Cine, conform poruncii lui Dumnezeu, vrea să-l iubească aproapele ca pe sine însuși, «nu trebuie să posede nimic în plus față de ceea ce posedă aproapele său» (Hom. in divites: PG 31,281b).

În timp de foamete și de calamitate, prin cuvinte înflăcărate sfântul Episcop îi îndemna pe credincioși «să nu arate mai multă cruzime decât animalele sălbatice…, însușindu-și ceea ce este comun, și posedând singuri ceea ce este al tuturor» (Hom. tempore famis: PG 31,325a). Gândirea profundă a lui Vasile se vede bine în această frază sugestivă: «Toți cei nevoiași privesc la mâinile noastre, așa cum noi înșine privim la mâinile lui Dumnezeu, atunci când suntem în nevoi». Pe deplin meritat este așadar elogiul făcut de Grigore de Nazianz, care după moartea lui Vasile a spus: «Vasile ne-a convins că noi, fiind oameni, nu trebuie să-i disprețuim pe oameni, nici să-l insultăm pe Cristos, capul tuturor, prin lipsa noastră de umanitate față de oameni; mai ales, în greutățile celorlalți, trebuie avem milă noi înșine, și să-i împrumutăm lui Dumnezeu milostivirea noastră, pentru că avem nevoie de milostivire» (Grigore din Nazianz, Oratio 43,63: PG 36,580b). Cuvinte foarte actuale. Vedem cum Vasile este într-adevăr unul din Părinții Doctrinei sociale a Bisericii.

Totodată Vasile ne amintește că pentru a păstra vie în noi iubirea față de Dumnezeu și față de oameni este necesară Euharistia, hrana potrivită pentru cei botezați, capabilă să alimenteze noile puteri provenite din Botez (cfr De Baptismo 1,3: SC 357,192). Este prilej de imensă bucurie să poți participa la Euharistie (Moralia 21,3: PG 31,741a), instituită «pentru a păstra neîncetat amintirea Celui care a murit și a înviat pentru noi» (Moralia 80,22: PG 31,869b). Euharistia, dar măreț al lui Dumnezeu, asigură în fiecare dintre noi amintirea sigiliului baptismal, și permite trăirea deplină și fidelă a harului Botezului. De aceea sfântul Episcop recomandă împărtășirea frecventă, chiar zilnică: «A te împărtăși chiar și în fiecare zi primind sfântul trup și sânge al lui Cristos este un lucru bun și folositor; întrucât el însuși ne spune în mod clar: „Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică” (In 6,54). Cine așadar se va îndoi că a te împărtăși continuu din viață nu înseamnă a trăi în mod deplin?» (Ep. 93: PG 32,484b). Euharistia, într-un cuvânt, ne este necesară pentru a primi în noi adevărata viață, viața veșnică (cfr Moralia 21,1: PG 31,737c).

În sfârșit, Vasile s-a interesat în mod firesc și de acea parte deosebită a poporului lui Dumnezeu care sunt tinerii, viitorul societății. Lor le-a adresat un Discurs despre felul în care să obțină profit din cultura păgână a timpului. Cu mult echilibru și multă deschidere, el a recunoscut că în literatura clasică, greacă și latină, se găsesc exemple de virtute. Aceste exemple de viață corectă pot să fie folositoare pentru tânărul creștin în căutarea adevărului, a modului corect de a trăi (cfr Ad Adolescentes 3). Cu toate acestea trebuie luat din textele autorilor clasici ceea ce este de folos și conform cu adevărul: astfel, cu atitudine critică și deschisă – este vorba de fapt de un adevărat „discernământ” – tinerii cresc în libertate. Prin renumita imagine a albinelor, care culeg din flori doar ceea ce le este de folos pentru a produce mierea, Vasile recomandă: «Așa cum albinele știu să extragă din flori mierea, spre deosebire de celelalte animale care se limitează la a se bucura de parfum și de culoarea florilor, la fel și din aceste scrieri… se poate scoate câte un folos pentru spirit. Trebuie să folosim acele cărți urmând în toate exemplul albinelor. Ele nu se așează fără deosebire, pe toate florile, și nici nu caută să ia cu ele tot de pe acelea pe care se așează, ci iau doar ceea ce le este de folos pentru producerea mierii, lăsând deoparte restul» (Ad adolescentes 4). Vasile, mai ales, le recomandă tinerilor să crească în virtuți, în felul corect de a trăi viața: «În timp ce alte bunuri… trec de la unul la altul ca în jocul cu zaruri, doar virtutea este un bun inalienabil, și rămâne de-a lungul întregii vieți și după moarte» (Ad Adolescentes 5).

Dragi frați și surori, cred că se poate spune că acest Părinte dintr-un timp atât de îndepărtat ne vorbește și nouă și ne spune lucruri importante. În primul rând, este vorba despre această participare atentă, critică și creativă la cultura de astăzi. Apoi, responsabilitatea socială: trăim un timp aparte, într-o lume globalizată, când chiar și popoarele îndepărtate din punct de vedere geografic sunt în mod real aproapele nostru.

Și, în sfârșit, cunoașterea și recunoștința față de Dumnezeu Creatorul, Tatăl nostru al tuturor: doar deschiși față de acest Dumnezeu, Tatăl comun, putem construi o lume dreaptă și frățească.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Paul Butnaru
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 01.08.2007
Publicarea pe acest sit: 01.08.2007
Etichete: ,

Lasă un răspuns