Mesajul PF Lucian pentru SRUC

Mesajul PF Lucian Mureșan
Arhiepiscop Major al Bisericii Române
Unite cu Roma, Greco-Catolică
pentru Săptămâna de Rugăciune
pentru Unitatea Creștinilor 2010

Dragi frați și surori în Cristos Domnul,

„Pentru unirea tuturor” creștinilor, iată, și-n acest început de an, o comisie specială a pregătit și a propus teme de reflecție însoțite de celebrare întru sinceră și profundă rugăciune, pentru ca Dumnezeu Cel Unu în ființă și întreit în Persoane să binecuvânteze eforturile tuturor pe acest drum, presărat încă cu multe neajunsuri, neînțelegeri, dar animat de speranță și de încredere.

Când jurnalistul Peter Seewald cerea felurite lămuriri de la, pe atunci, cardinalul Joseph Ratzinger, referitor la marea familie a Bisericii, s-a folosit de o părere a papei Leon cel Mare, care spunea că pentru a putea un pic înțelege și a pricepe taina Bisericii, trebuie, mai întâi de toate, să dai deoparte „întunericul gândirii pământești și fumul înțelepciunii lumești”. Aceasta l-a provocat pe cardinalul Joseph Ratzinger, acum Papa Benedict al XVI-lea, să aprofundeze: „Mi se pare că a aborda Biserica prin comisii, organisme și consfătuiri este tocmai o ispită a societății noastre foarte active și raționale… Dacă vrem să înțelegem Biserica așa cum trebuie, atunci e cazul să o privim, înainte de toate dinspre liturgie. Aici este ea, în cea mai mare măsură, ea însăși, aici este ea necontenit atinsă de Dumnezeu și înnoită de El”. Iată că acest îndemn al Papei Benedict se împlinește în rostuirea acestor anuale Săptămâni de rugăciune pentru unirea toturor creștinilor, Săptămâni ce nu au nimic cu spiritul de comisie sau consfătuire, ci cu spiritul liturgic, cu spiritul de rugăciune comunitară, de rugăciune împreună, rugăciune ce dorește să treacă dincolo de limitele confesionale.

Tema propusă pentru acest an este luată din contextul unei apariții a lui Isus, după învierea Sa glorioasă din morți. Ucenicilor înfricoșați, bulversați, triști, după cele întâmplate cu Învățătorul lor, Acesta le aduce speranța și bucuria, dovedindu-le că este viu, că mănâncă cu ei și le aduce lămuriri. „Atunci le-a deschis mintea” (Lc24,45). Oare, Bisericile și toate comunitățile ecleziale nu sunt le fel de înfricoșate, bulversate și triste în fața situației de ne-unitate evidentă și de ne-eficace mărturie pentru Cristos și Evanghelie, într-o sociatate care, și așa, chiar vădit vrea „să scape” de Cristos? Ce e de făcut? Trebuie depășit „întunericul gândirii pământești și fumul înțelepciunii lumești” prin rugăciune multă, printr-un susținut „dialog al iubirii”, prin stăruință întru „noua evanghelizare”. Iar întâlnirile de celebrare împreună a Cuvântului lui Dumnezeu și de serioasă reflecție asupra mesajului și a dorinței Domnului de a fi cu toții una, ne deschid cu iubire unii spre alții, ne ajută să vedem că mulți oameni credincioși sunt lăuntric legați de Cristos și că rădăcinile credinței pătrund mai presus de orice în Cristos însuși. Acest Cristos, biruitor înviat din morți, este „forța continuă care dă viață acestui butuc de vie, făcând din el ceva care poate rodi”.

An de an, duminică de duminică, îl celebrăm pe Cel Înviat, cu credință. Precum ucenicii de altădată, și noi „suntem martorii acestora” (Lc 24,48): martori ai Celui Înviat, dar și martori ai ne-unității. Într-un creștinism dezbinat încă, nici bucuria nu poate fi deplină. Doresc și mă rog, dimpreună cu voi toți, ca rugăciunea și efortul nostru să grăbească ceasul în care, cu bucurie deplină să celebrăm nu doar Cuvântul Domnului, ci și Dumnezeiasca Euharistie. Va fi cerul pe pământ atunci; va fi bucurie cerească.

„Pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm”.

† LUCIAN
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică