Videomesajul Papei pentru exerciţiile spirituale de la Ars

Mesajul video al Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat participanților la exercițiile spirituale internaționale ale preoților
(de la Ars, din perioada 27 septembrie – 3 octombrie 2009)
luni, 28 septembrie 2009

Iubiți frați întru preoție,

Așa cum puteți cu ușurință să vă închipuiți, aș fi fost foarte fericit să pot să fiu cu voi la aceste exerciții spirituale internaționale ale preoților cu tema „Bucuria preotului consacrat pentru mântuirea lumii”. Participați într-un număr mare și beneficiați de învățăturile Cardinalului Christoph Schonborn. Îi salut în mod cordial și pe ceilalți predicatori și pe Episcopul de Belley-Ars, Mons. Guy-Marie Bagnard. Trebuie să mă mulțumesc să vă adresez acest mesaj video, dar credeți-mă, prin intermediul acestor puține cuvinte îi vorbesc fiecăruia dintre voi în modul cel mai personal posibil, deoarece, așa cum spune sfântul Pavel: „Vă port în inimă… voi toți sunteți părtași la același har cu mine” (Fil. 1,7).

Sfântul Ioan Maria Vianney sublinia rolul indispensabil al preotului când spunea: „Un bun păstor, un păstor după inima lui Dumnezeu, acesta este tezaurul cel mai mare pe care bunul Dumnezeu îl poate dărui unei parohii, și unul dintre darurile cele mai prețioase ale milostivirii dumnezeiești” (Il Curato d’Ars, Pensieri, prezentat de abatele Bernard Nodet, Desclee de Brouwer, Foi Vivante, 2000, p. 101). În acest An al Preoției suntem chemați toți să explorăm și să redescoperim măreția Sacramentului care ne-a configurat pentru totdeauna după Cristos, Preotul Suprem, și care pe toți ne-a „consacrat în adevăr” (Ioan 17,19).

Ales dintre oameni, preotul rămâne unul dintre ei și este chemat să îi slujească dăruind-le lor viața lui Dumnezeu. Este el cel care „continuă opera de mântuire pe pământ” (Nodet, p. 98). Vocația noastră preoțească este un tezaur pe care îl păstrăm în vase de lut (cf. 2Corinteni 4,7). Sfântul Pavel a exprimat într-un mod fericit distanța infinită care există între vocația noastră și sărăcia răspunsurilor pe care putem să le dăm lui Dumnezeu. Este, din acest punct de vedere, o legătură secretă care unește Anul Paulin și Anul Preoției. Noi ascultăm încă și păstrăm în intimitatea inimii noastre exclamația emoționantă și plină de încredere a Apostolului care spune: „Când sunt slab, atunci sunt tare” (2Corinteni 12,10). Conștiința acestei slăbiciuni deschide spre intimitatea lui Dumnezeu care dă forță și bucurie. Cu cât preotul va persevera în prietenia lui Dumnezeu, cu atât va continua opera Mântuitorului pe pământ (cf. Nodet, p. 98). Preotul nu este pentru sine însuși, ci pentru toți (cfr. Nodet, p. 100).

Aceasta este una dintre cele mai mari provocări ale timpului nostru. Preotul, cu siguranță om al Cuvântului dumnezeiesc și al sacrului, trebuie astăzi mai mult ca niciodată să fie om al bucuriei și al speranței. Oamenilor care nu pot să conceapă că Dumnezeu este iubire pură, el le va spune întotdeauna că viața merită să fie trăită și că Cristos îi dă întregul ei sens, pentru că El îi iubește pe oameni, pe toți oamenii. Religia Parohului din Ars este o religie a fericirii, nu o căutare morbidă a mortificării, așa cum câteodată s-a crezut: „Fericirea noastră este prea mare; nu, nu, nu o vom înțelege niciodată” (Nodet, p. 110), spunea. Și încă: „Când suntem pe drum și vedem un turn [de biserică], această imagine trebuie să facă să bată inima noastră, așa cum imaginea casei unde locuiește iubitul său face să bată inima miresei” (ibidem). Doresc aici să salut cu o afecțiune particulară pe aceia dintre voi care se îngrijesc de multe biserici și care se oferă fără limită pentru a menține viața sacramentală în diferitele lor comunități. Recunoștința Bisericii către voi toți este imensă! Să nu vă pierdeți cumpătul, ci continuați să vă rugați și să îi faceți pe alții să se roage, pentru ca mulți tineri să accepte să răspundă chemării lui Cristos, care nu încetează să dorească să facă să crească numărul apostolilor Săi pentru a aduna recolta de pe câmpurile Sale.

Iubiți preoți, gândiți-vă și la marea diversitate de ministere pe care le exercitați în slujirea Bisericii. Gândiți-vă la marele număr de Sfinte Liturghii pe care le-ați celebrat sau le veți celebra, făcându-l de fiecare dată pe Cristos cu adevărat prezent pe altar. Gândiți-vă la nenumăratele dezlegări pe care le-ați dat și le veți da, permițând unui păcătos să se lase răscumpărat. Simțiți atunci fecunditatea infinită a Sacramentului Hirotonirii. Mâinile voastre, buzele voastre au devenit, pentru o clipă, mâinile și buzele lui Dumnezeu. Îl purtați pe Cristos în voi; ați intrat, prin har, în Preasfânta Treime. Așa cum spunea Sfântul Paroh: „Dacă am avea credință, l-am vedea pe Dumnezeu ascuns în preot precum o lumină în spatele unui geam, precum un vin amestecat cu apă” (Nodet, p. 97). Această considerație trebuie să ducă la armonizarea relațiilor dintre preoți, cu scopul de a realiza acea comunitate preoțească la care invita Sfântul Petru (cf. 1Petru 2,9) pentru a construi Trupul lui Hristos și a-l construi în iubire (cf. Efeseni 4,11-16).

Preotul este omul viitorului; este cel care a luat în serios cuvintele lui Pavel: „Așadar dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus” (Coloseni 3,1). Ceea ce face pe pământ face parte dintre mijloacele îndreptate către Scopul ultim. Sfânta Liturghie este acel punct unic de conjuncție între mijloc și Scop, deoarece ne permite deja să contemplăm, sub speciile umile ale pâinii și vinului, Trupul și Sângele Celui pe care îl vom adora pe veșnicie. Frazele simple și intense ale Parohului din Ars despre Euharistie ne ajută să percepem mai bine bogăția acestui moment unic al zilei, în care trăim un față către față dătător de viață pentru noi înșine și pentru fiecare dintre credincioși. „Fericirea care se găsește în a celebra Sfânta Liturghie va fi înțeleasă numai în cer” scria el (Nodet, p. 104). Vă încurajez deci să întăriți credința voastră și aceea a credincioșilor în Sacramentul pe care îl celebrați și care este izvorul adevăratei bucurii. Sfântul din Ars scria: „Preotul trebuie să simtă aceeași bucurie (cu a apostolilor) în a-l vedea pe Domnul nostru pe care îl ține în mâini” (Ibidem).

Aducând mulțumire pentru ceea ce sunteți și ceea ce faceți, vă repet: „Nimic nu va înlocui vreodată slujirea preoților în viața Bisericii!” (Predica în timpul Sfintei Liturghii din 13 septembrie 2008, pe Esplanada Invalizilor, Paris). Martori vii ai puterii lui Dumnezeu care lucrează în slăbiciunea oamenilor, consacrați pentru mântuirea lumii, ați fost, iubiții mei frați, aleși de către Cristos însuși cu scopul de a fi, datorită Lui, sarea pământului și lumina lumii. Să puteți, în timpul acestor exerciții spirituale, să experimentați într-un fel foarte profund Intimitatea de Nespus (Sfântul Augustin, Confesiuni, iii, 6,11, va 13, p. 383), pentru a fi în mod perfect uniți cu Cristos cu scopul de a anunța iubirea Sa în jurul vostru și a fi în mod total angajați în slujirea sfințirii tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu! Încredințându-vă Fecioarei Maria, Mama lui Cristos și a preoților, vă dau vouă tuturor binecuvântarea mea apostolică.