Scrisoarea pastorală a IPS Ioan Robu pentru prima Zi Mondială a Săracilor

Scrisoare pastorală a IPS Ioan Robu,
Arhiepiscop Mitropolit de București,
pentru Prima Zi Mondială a Săracilor
celebrată duminică, 19 noiembrie 2017

Iubiți frați și surori,

La 13 noiembrie anul trecut, Sfântul Părinte Papa Francisc, la încheierea Anului Milostivirii, a celebrat Sfânta Liturghie în Bazilica Sfântul Petru în fața a mii de oameni săraci, marginalizați. Atunci i-a venit ideea de a institui în Biserică o Zi Mondială a Săracilor. La 13 iunie anul acesta a fost prezentat Mesajul Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Săracilor.

Sfântul Părinte spunea la încheierea Anului Milostivirii că o reflecție asupra situației săracilor, întâmpinarea lor cu dragoste – nu numai prin cuvinte, ci și cu fapta – va fi o bună pregătire pentru sărbătoarea Cristos Rege, căci Ziua Mondială a Săracilor va fi celebrată pe 19 noiembrie.

Textul mesajului Sfântului Părinte se învârte în jurul a două expresii. Prima este din Psalm: Săracul strigă și Domnul îl ascultă (Ps 34,7). Și a doua este aceea a împărtășirii, a comuniunii cu cel sărac. La începutul Mesajului, Sfântul Părinte amintește cuvintele Sfântului Ioan: Să nu iubim numai cu vorba, ci cu fapta (1In 3,18). Apoi reia cuvântul Psalmului pe care l-am citat și amintește că Biserica, încă de la începuturi, a înțeles valoarea săracilor din mijlocul ei. Și, cum spun Faptele Apostolilor (cf. Fap 2,45), comunitatea a știut să trăiască în așa fel încât nimeni să nu ducă lipsă. Biserica a știut să-i întâmpine pe cei săraci și să-i asiste, să-i ajute, fiind în armonie – prin aceasta  – cu cuvintele lui Isus care i-a declarat fericițipe cei săraci. „Acesta – spune Papa Francisc în Mesaj  – este cu siguranță unul dintre primele semne cu care comunitatea creștină s-a prezentat pe scena lumii: slujirea adusă celor mai săraci. Toate acestea îi erau posibile pentru că a înțeles că viața discipolilor lui Isus trebuia să se exprime într-o astfel de fraternitate și solidaritate încât să corespundă învățăturii principale a Învățătorului care i-a proclamat pe săraci fericiți și moștenitori ai Împărăției cerurilor (cf. Mt 5,3)”. Și admite Sfântul Părinte că au fost perioade de-a lungul istoriei când creștinii au mai uitat de această practică de primire, de însoțire, de ajutorare a săracilor. Însă, întotdeauna, în Biserică, au fost oameni, au fost creștini care au dat drumul fanteziei carității față de săraci. Au fost și sunt. „Câte pagini de istorie, în acești două mii de ani, au fost scrise de creștini care, în toată simplitatea și umilința, și cu fantezia generoasă a carității, i-au slujit pe frații lor mai săraci!” Și îl amintește pe Sfântul Francisc de Assisi care, la un moment dat, are această revelație a prezenței concrete a lui Cristos într-un lepros, și-l îmbrățișează. Și merge mai departe – iar aceasta este tema a doua a documentului papal: stă cu cel lepros, îi stă alături pentru a împărtăși cu el singurătatea, durerea, mizeria.

Sfântul Părinte pune în centrul Mesajului pentru Ziua Săracilor aceste două teme: Săracul strigă, și Domnul îl ascultă și nevoia de a împărtăși cu cel sărac starea lui de singurătate, de suferință. Și mai amintește Sfântul Părinte că sărăcia este o valoare în Biserică: o știm noi, preoții, și o știu persoanele consacrate, și o știu și credincioșii. E vorba de acea sărăcie acceptată, aleasă, care devine dispoziție de a-l primi pe celălalt așa cum este, întotdeauna și pretutindeni, având timp pentru aceasta. Sărăcia pe care o trăiește și preotul și călugărul, călugărița este cale de comuniune maximă cu Cristos cel prezent în Sfânta Taină a Altarului, dar prezent și în cel sărac. „Dacă vrem să-l întâlnim realmente pe Cristos – explică Suveranul Pontif – , este necesar să-i atingem trupul în trupul rănit al săracilor, ca o comparație cu împărtășirea sacramentală primită în Euharistie. Trupul lui Cristos, frânt în liturgia sacră, se lasă găsit de caritatea împărtășită în chipurile și în persoanele fraților și surorilor mai slabi”. Sărăcia aceasta, spune Sfântul Părinte, este o valoare. Și apoi mai spune: „săracii nu sunt o problemă; sunt o resursă”, tot în sensul de valoare. Este vorba de o valoare pe care trebuie să o simțim alături, să o simțim prezentă în Biserică și să o transformăm în cale de împlinire a noastră și a celuilalt, care este cunoscut sau arătat ca fiind om sărac. „Această nouă Zi Mondială – îndeamnă Papa Francisc – să devină o chemare puternică adresată conștiinței noastre credincioase pentru ca să fim tot mai convinși că a împărtăși cu săracii ne permite să înțelegem Evanghelia în adevărul său cel mai profund. Săracii nu sunt o problemă: sunt o resursă din care trebuie să luăm pentru a primi și a trăi esența Evangheliei”.

Vă invit pe voi toți – preoți, persoane consacrate și laici – să promovați în comunitățile parohiale și călugărești din Arhidieceza noastră diferite inițiative în favoarea săracilor, precum și momente de rugăciune și de întâlnire, implicând în pastorația carității grupurile parohiale Caritas, asociațiile și mișcările de laici.

Celebrarea Zilei Mondiale a Săracilor să fie pentru toți ocazie de a reînnoi spiritul de rugăciune, de împărtășire cu ceilalți, de caritate, după modelul primei comunități creștine și după îndemnul Sfântului Părinte Papa Francisc.