Scrisoarea Conferinței Episcopilor Catolici din România
adresată președintelui țării, Traian Băsescu
privind modificarea Legii Arhivelor
Nr. 81/14.2.2011
Domnului Traian BĂSESCU
Președintele României
Stimate Domnule Președinte,
membrii Conferinței Episcopilor Catolici din România, Lucian Mureșan, arhiepiscop major, Arhiepiscopia Română Unită, Greco-Catolică de Alba Iulia și Făgăraș (Blaj), Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, György Jakubinyi, arhiepiscop și ordinariu armeano-catolic, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, Florentin Crihălmeanu, episcop eparhial, Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Cluj-Gherla, Martin Roos, episcop diecezan, Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, Alexandru Mesian, episcop eparhial Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Lugoj, László Böcskei, episcop diecezan, Episcopia Romano-Catolică de Oradea, Virgil Bercea, episcop eparhial, Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Oradea, Jenő Schönberger, episcop diecezan, Episcopia Romano-Catolică de Satu Mare, Vasile Bizău, episcop eparhial, Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Maramureș (Baia Mare), Petru Ghergel, episcop diecezan, Episcopia Romano-Catolică de Iași, Mihai Frățilă, episcop auxiliar, vicar de București, Vicariatul Român Unit, Greco-Catolic de București, ca întâi stătători ai eparhiilor și diecezelor greco- și romano-catolice din țara noastră se adresează pe această cale Domniei Voastre în chestiunea fondurilor arhivistice bisericești naționalizate de regimul comunist, referitor la care au fost formulate modificări la Legea Arhivelor Naționale Nr. 16/ 1996, modificări ce au primit votul favorabil al Camerei Deputaților în ședința din data de 8 noiembrie 2011.
Analizând unele declarații recente ale unor oameni politici precum și documentele făcute publice de sindicatele cadrelor din Arhivele Naționale ale României, membrii Conferinței Episcopilor Catolici din România, se declară profund indignați de o parte dintre aceste afirmații formulate în prezenta problemă, mai ales că ea privește patrimoniul cultural-istoric al Bisericilor și comunităților care au fost deposedate abuziv de materialul arhivistic creat în decursul existenței lor.
Considerăm că demersul legislativ inițiat nu a avut și nu are nici o clipă drept scop atentarea la caracterul unitar al Statului Român, așa cum în mod tendențios și rău voitor se arată în amintitele declarații. Aprecierea unei inițiative, menite să aducă reparații unor abuzuri comise de regimul comunist și ateu, ca fiind un atac la existența Statului Român și a Arhivelor Naționale, este exagerată și tendențioasă. Față de aceste declarații ne exprimăm dezavuarea și totalul nostru dezacord.
Biserica Catolică din România, de orice rit sau limbă maternă, este înainte de toate parte a Bisericii Catolice Universale, și nu aparține vreunei majorități sau minorități etnice sau lingvistice. Din acest motiv Biserica Catolică nu poate fi catalogată ca fiind „a maghiarilor” sau „a românilor” sau a oricărei alte etnii, ci are menirea să-și îndeplinească misiunea canonică indiferent de apartenența etnică a credincioșilor dintr-o anumită zonă geografică. În acest context, afirmațiile unor oameni politici, care forțează aspectul etnic în cazul reglementărilor amintite și prevăzute față de noua Lege a Arhivelor Naționale, pot fi considerate tendențioase, chiar discriminatorii la adresa creștinilor de diferite etnii, aparținători ai Bisericii Catolice din România.
Stimate Domnule Președinte!
După cum bine cunoașteți, în țara noastră Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și Biserica Romano-Catolică funcționează în baza Codului Canoanelor Bisericilor Orientale (Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, CCEO), respectiv Codului de Drept Canonic (Codex Juris Canonici, CIC), ambele coduri canonice fiind recunoscute prin Hotărârea nr. 1218 a Guvernului României din 1 octombrie 2008, în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al articolului 49, alineatele 2 și 3 din Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Aceste reglementări recente stipulează existența și funcționarea arhivelor eparhiale și diecezane catolice: pentru arhivele bisericești ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice sunt relevante canoanele 256-261 din CCEO, iar pentru cele ale Bisericii Romano-Catolice, canoanele 486-491 din CIC. În baza lor există, funcționează și se organizează în mod obligatoriu, în fiecare eparhie și dieceză, arhive bisericești proprii.
Parte a acestei probleme sunt și registrele parohiale romano- și greco-catolice de botez, căsătorii și deces, parte componentă și inalienabilă a acestor fondurilor arhivistice, care au fost naționalizate prin decretul prezidial 153/1950. Astfel, matricolele bisericești, considerate de statul comunist ca fiind „de stare civilă”, au fost preluate de către consiliile populare. În anul 1952 acțiunea a fost repetată, astfel că în final s-au naționalizat toate registrele parohiilor, adesea inclusiv până în 1950.
Dorim să menționăm în acest sens faptul că în Biserica Catolică obligativitatea existenței, în fiecare parohie, a matricolelor de botez, cununie și înmormântare datează din secolul al XVI-lea, mai precis din timpul Conciliului Ecumenic de la Trento, Italia (1545-1563). Această obligativitate s-a referit mereu, până în prezent, la toate parohiile catolice de toate riturile, din întreaga lume. În Transilvania, Banat și Bucovina matricole bisericești au existat încă cu mult înaintea instalării autorității habsburgice, element ce este întâlnit la mai toate confesiunile de aici. În Biserica Ortodoxă din Ardeal și Banat, aflată în supunere față de mitropoliții de la Sremski Karlovci, matricolele bisericești au fost introduse, în mod unitar și obligatoriu de mitropolitul Moise Petrovici în anul 1727. Acest norme s-au adoptat de către autoritățile bisericești și nu de către cele civile, ele venind ca urmare a prevederilor și tradițiilor canonice specifice. Administrația civilă a introdus târziu, în secolul al XIX-lea, matricolele de stare civilă, aceasta fiind o urmare a procesului separării Statului de Biserică și a dezvoltării administrației de stat. Matricolele bisericești atestă starea canonică de creștin catolic botezat, cununat în Biserică, ori răposat și înmormântat cu asistența preotului și apartenența confesională a persoanelor înregistrate în paginile lor și nu calitatea de cetățean. Scopul matricolelor bisericești este unul total diferit de cel al matricolelor de stare civilă, chiar dacă, ca și formă, ele se aseamănă foarte mult.
Episcopii Bisericii Catolice din România, de ambele rituri, consideră că este momentul ca organizarea, funcționarea și integritatea fondurilor arhivistice ale Bisericii Catolice, dar și în general, a arhivelor confesionale, să fie recunoscută și garantată într-o Românie modernă și democratică, la fel ca în toate celelalte țări europene. Garantarea dreptului la identitate prevăzut în Constituția României, (art. 6), a dreptului la libertatea conștiinței, a gândirii, a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase (art. 29) și dreptul la informație (art. 31), trebuie să stea la baza funcționării arhivelor bisericești, dar și a retrocedării către proprietarii de drept, adică cultele religioase, a tuturor fondurilor arhivistice confiscate. Tocmai în acest punct, Statul Român, prin aprobarea modificării Legii 16/ 1996, în favoarea creării premiselor recuperării de către eparhiile și diecezele noastre, și în general, de către cultele religioase a materialului arhivistic confiscat, își va face o datorie de onoare și va respecta legea, redând fiecărui cult o parte a tradiției și memoriei sale istorice de care a fost lipsit în mod abuziv în trecut.
Stimate Domnule Președinte!
În lumina acestor fapte, Vă rugăm să Vă aplecați asupra solicitării noastre și să soluționați favorabil o chestiune de ordin moral și reparatoriu care se înscrie în mod cert pe linia condamnării dictaturii comuniste prin măsuri luate în spiritul justiției și al dreptății, în decursul ultimelor două decenii, începând din 1989 și până în prezent.
În speranța înțelegerii apelului nostru și a unei rezolvări favorabile, vă asigurăm de sprijinul nostru spiritual,
București, la 12 decembrie 2011
† Lucian MUREȘAN
Arhiepiscop Major
Arhiepiscopia Română Unită,
Greco-Catolică de Alba Iulia și Făgăraș (Blaj)
Președinte
† dr. Ioan ROBU
Arhiepiscop și mitropolit
Arhiepiscopia Romano-Catolică de București
Vicepreședinte
† Martin ROOS
Episcop de Timișoara,
Responsabilul Comisiei pentru bunurile
Culturale Ecleziastice în cadrul
Conferinței Episcopilor din România