Salutul PF Teoctist la primirea Papei la Catedrala patriahală

Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist
la întâmpinarea Sanctității Sale Papa Ioan Paul II
la Catedrala Patriarhală din București
7 mai 1999

Sanctitatea Voastră,

La puțin timp după ce ați pășit pe pământul țării noastre, vă primim în fața Catedralei Patriarhale cu bucuria imnului biblic „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!” (Matei 21, 9) și cu salutul pascal „Hristos a înviat!”. Catedrala noastră Patriarhală și această incintă, închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena și străjuite de sfintele moaște ale cuviosului Dimitrie cel Nou, constituie împreună vatra spirituală a Ortodoxiei românești.

Statornicită de peste trei secole pe aceeași colină înaltă a Bucureștilor, înfruntând vicisitudinile istoriei, ea dă mărturie despre biruința Bisericii lui Dumnezeu asupra stăpânitorilor acestui veac.

Vă primim, așadar, în această vatră de lumină a neamului nostru, martori având alături de noi, ierarhii, clerul și poporul de față, pe vrednicii de pomenire înaintași ai noștri, patriarhi, mitropoliți, voievozi și dregători binecredincioși, slujitori, ctitori și binefăcători ai acestei vetre și ai Bisericii lui Dumnezeu din România.

În persoana Sanctității Voastre primim și cinstim Biserica lui Hristos din Roma, cea întemeiată pe propovăduirea și martiriul slăviților Apostoli Petru și Pavel, venerabilă Biserică apostolică, participantă la marile evenimente și decizii conciliare ale Bisericii nedespărțite din primul mileniu.

Nădăjduim că prezența Sanctității Voastre, ostenitor neobosit pentru dialogul între Biserici, pelerin în slujba afirmării sfințeniei Evangheliei în fața secularizării de azi și promotor al reconcilierii între popoare, va fi un bun prilej pentru o mărturie comună în favoarea păcii în Iugoslavia – cerând încetarea imediată a războiului.

Sanctitatea Voastră,

În zilele următoare, veți avea prilejul să cunoașteți mai de aproape Biserica Ortodoxă din România, care este lucrarea ei și care sunt problemele ei astăzi, într-o perioadă de răscruce în istoria țării, a Europei și poate chiar a lumii. Veți avea prilejul să cunoașteți poporul român cu suferințele și cu aspirațiile lui, pe fața căruia se mai citesc încă urmele încercărilor prin care a trecut în ultima jumătate de veac. Veți avea prilejul să constatați că vița de vie a creștinismului apostolic, ajunsă de la Ierusalim pe colinele acestor ținuturi aproape în același timp când ajungea și pe colinele Romei, s-a păstrat roditoare până astăzi și a împărtășit de-a lungul veacurilor cu hrană cerească pe toți fiii acestui pământ.

Din bogăția sufletească a acestui popor binecuvântat de Dumnezeu, care a întâmpinat cu dragoste pe cei cei-au călcat pragul cu inima deschisă, vă primim astăzi Sanctitatea Voastră și pe cei care vă însoțesc, cu multă bucurie și frățească dragoste în Hristos.

Bine ați venit în mijlocul nostru!