Salutul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la Spitalul Pediatric Universitar
Prokocim, Cracovia, vineri, 29 iulie 2016
Iubiți frați și surori,
Nu putea lipsi, în această vizită a mea la Cracovia, întâlnirea cu micii pacienți din acest spital. Vă salut pe toți și mulțumesc din inimă primului ministru pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat. Aș vrea să stau un pic mai aproape de fiecare copil bolnav, alături de patul său, să-i îmbrățișez pe fiecare, să ascult chiar și numai un moment pe fiecare dintre voi și împreună să facem tăcere în fața întrebărilor pentru care nu sunt răspunsuri imediate. Și să ne rugăm.
Evanghelia ni-l arată în mai multe rânduri pe Domnul Isus care-i întâlnește pe bolnavi, în primește și merge cu plăcere să-i viziteze. El mereu își dă seama de ei, îi privește așa cum o mamă privește copilul care nu se simte bine și simte mișcându-se înlăuntrul ei compasiunea.
Cât aș vrea ca noi, creștini fiind, să fim capabili să stăm alături de bolnavi în maniera lui Isus, cu tăcerea, cu o mângâiere, cu rugăciunea. Din păcate societatea noastră este poluată de cultura „rebutului”, care este contrariul culturii primirii. Și victimele culturii rebutului sunt chiar persoanele mai slabe, mai fragile; și aceasta este o cruzime. În schimb este frumos a vedea că în acest spital cei mai mici și nevoiași sunt primiți și îngrijiți. Mulțumesc pentru acest semn de iubire pe care-l oferiți! Acesta este semnul adevăratei civilizații, umane și creștine: a pune în centrul atenției sociale și politice persoanele mai dezavantajate.
Uneori familiile sunt singure în îngrijirea lor. Ce-i de făcut? Din acest loc în care se vede iubirea concret, aș vrea să spun: să înmulțim faptele culturii primirii, fapte animate de iubirea creștină, iubire față de Isus răstignit, față de trupul lui Cristos. A sluji cu iubire și duioșie persoanele care au nevoie de ajutor ne face pe toți să creștem în umanitate; și ne deschide trecerea la viața veșnică: cine face fapte de milostenie, nu-i este frică de moarte.
Îi încurajez pe toți cei care au făcut din invitația evanghelică de „a vizita pe cei bolnavi” o alegere personală de viață: medici, infirmieri, toți lucrătorii sanitari, precum și capelanii și voluntarii. Domnul să vă ajute să faceți bine munca voastră, în acest spital ca și în orice alt spital din lume. N-aș vrea să uit, aici, munca surorilor, atâtea surori, care-și dedică viața în spitale. Fie ca Domnul să vă răsplătească dăruindu-vă pace interioară și o inimă mereu capabilă de duioșie.
Mulțumesc tuturor pentru această întâlnire! Vă port cu mine, în afect și în rugăciune. Și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine.
Documente pe teme asemănătoare: