Salutul Cardinalului Leonardo Sandri la Bucureşti

Cuvântul de salut al Cardinalului Leonardo Sandri,
prefectul Congregației pentru Bisericile Răsăritene,
la primirea în biserica vicarială Sf. Vasile cel Mare
București, 6 mai 2010

Excelențele Voastre,
Excelența Voastra Nunțiul Apostolic,
Dragă Preasfințite Părinte Mihai, Episcop vicar greco-catolic de București,
Prea iubiți preoți și credincioși,

Hristos a înviat!

Sunt deosebit de bucuros să încep călătoria mea pe pământul românesc cu acest popas de rugăciune în biserica Sfântul Vasile cel Mare a Vicariatului greco-catolic din București.

Profit de această ocazie pentru a saluta mai întâi pe Preafericirea Sa Arhiepiscopul Major și pe episcopii Sinodului Greco-Catolic din România, precum salut și mă rog pentru toți frații și surorile de rit bizantin și de rit latin din această țară, având un gând frățesc pentru Excelența Sa Monseniorul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București și Președinte a Conferinței Episcopale din România.

De asemenea, salutul meu deosebit se îndreaptă spre Preafericitul Părinte Patriarh și spre întreaga Biserică Ortodoxă, precum și spre Înaltele Autorități ale Statului Român.

Această mică biserică exprimă legătura de credință cu Hristos, cu Biserica, precum și comuniunea cu Urmașul lui Petru, reprezentând inima spirituală a aceleiași apartenențe la moștenirea spirituală a părinților voștri. Știu că în luna octombrie a anului trecut ați sărbătorit centenarul acestei biserici și vă pregătiți pentru reafirmarea credinței voastre în preajma celei de-a șaizecea aniversare a trecerii spre cele veșnice a episcopului martir Vasile Aftenie, vicar de București. Îl pomenesc cu gratitudine în fața Dumnezeu pentru că și-a oferit viața Bisericii, și îi aduc o înaltă cinstire, așa cum o merită martirii Domnului.

Paștile ne amintesc biruința lui Hristos, care a învins moartea prin propia Sa moarte. Și perioada persecuției vă permitea să fiți în comuniune cu Isus arătând ceea ce lipsea vizibil morții sale biruitoare. Slujirea voastră pentru Evanghelie și pentru cultura românească trebuie să rămână, atunci, dar și acum, bazată pe mărturia personală, cea care dă Bisericii tărie și bucurie. De fapt, a trăi intru Hristos permite Bisericii să transforme lumea. Tot astfel, și voi, greco-catolicii români, veți aduce contribuția voastră de credință în societatea românească, reînnoind apostolatul și devenind comunități puternice, fără să căutați spre vechile sau noile forme de putere lumească, ci aspirând la valoarea încredințării voastre în mâinile Domnului. Turmei celei mici îi este încredințată bucuria cea veșnică a Împărăției lui Dumnezeu.

În cele două biserici și în cele două capele pe care le aveți la București, precum și în cele trei biserici unde sunteți primiți pentru celebrările voastre de frații de rit latin, vă încurajez să aprofundați fără rezerve tezaurul credinței și al tradiției pe care provine din istoria și misiunea voastră de Biserică răsăriteană. Atenți la harurile prezentului, veți crește în conștientizarea identității voastre răsăritene între celelalte confesiuni creștine, iar slujirea voastră întru caritate vă va permite să faceți cât mai cunoscută bunătatea Domnului.

Vă mulțumesc pentru frățeasca și cordiala primire, dar mai ales pentru rugăciunile voastre. Fie ca restaurarea acestei biserici, aflată în șantier, să fie simbolul de speranță al renașterii întregii Biserici unite cu Roma. În calitate de colaborator al Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea și de Prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale, vă asigur de solidaritatea părintească a Sfântul Părinte și sunt foarte onorat să vă transmit mângâierea Binecuvântării Sale Apostolice.