Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Vesperele celebrate în Catedrala Sf. Vilnus din Praga
sâmbătă, 26 septembrie 2009
Dragi frați și surori,
Vă salut pe toți cu cuvintele Sfântului Paul, pe care tocmai le-am ascultat în lecturile liturgice: Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl nostru! În primul rând adresez aceste cuvinte Cardinalului Arhiepiscop, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele sale amabile. Extind saluturile mele asupra tuturor Cardinalilor și Episcopilor, preoților și diaconilor, seminariștilor, călugărilor și călugărițelor, cateheților și operatorilor pastorali, tinerilor, familiilor și reprezentanților asociațiilor și mișcărilor ecleziale.
Suntem adunați în această seară în acest loc atât de drag vouă, un loc care este un semn vizibil al puterii harului divin ce acționează în inimile credincioșilor. Frumusețea acestei biserici vechi de o mie de ani este cu adevărat o mărturie vie a istoriei poporului vostru, istorie bogată prin credința și tradiția creștină, istorie luminată în special de fidelitatea celor care și-au pecetluit adeziunea la Cristos și la Biserică prin martiriu. Mă gândesc la Sf. Vencenslau, Sf. Adalbert și Sf. Ioan Nepomuk, jaloane ale istoriei Bisericii voastre, la care putem adăuga exemplul tânărului Sf. Vitus, care a preferat să moară ca martir decât să îl trădeze pe Cristos, dar și exemplul Sf. călugăr Procopie și al Sf. Ludmila. Din secolul al XX-lea aș aminti experiențele trăite de doi Arhiepiscopi ai acestei Biserici locale, Cardinalii Joser Beran și Frantisek Tomasek, precum și de mulți alți Episcopi, preoți, persoane consacrate și laici, care au rezistat persecuției comuniste cu curaj eroic, chiar și când aceasta a presupus să își dea viața. De unde și-au luat tăria acești curajoși prieteni ai lui Cristos dacă nu din Evanghelie? Într-adevăr, ei au fost captivați de Isus care a spus: „Dacă cineva vrea să vină după Mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (Matei 16,24). În ora încercării ei auzeau adânc în ei alte cuvinte ale lui Isus: „Dacă m-au persecutat pe Mine, vă vor persecuta și pe voi” (Ioan 15,20).
Eroismul acestor mărturisitori ai credinței ne amintește că doar prin intimitatea personală și printr-o legătură profundă cu Cristos este posibil să obținem vitalitatea de care avem nevoie pentru a ne trăi vocația creștină la modul total. Doar iubirea lui Cristos poate să facă apostolatul efectiv, în special în momentele de dificultate și de încercare. Iubirea pentru Cristos și pentru semeni trebuie să fie semnul distinctiv al fiecărui creștin și al fiecărei comunități. În Faptele Apostolilor citim că „mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet” (4,32). Tertulian, un scriitor al Bisericii primare, sublinia că păgânii au fost impresionați de iubirea ce îi lega pe creștini (cf. Apologeticum XXXIX). Dragi frați și surori, imitați-l pe Învățătorul divin, care „n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10,45). Faceți ca iubirea să strălucească în fiecare dintre parohiile și comunitățile voastre, în diferitele asociații și mișcări. Conform imaginii folosite de Sfântul Paul, faceți ca Biserica să fie un trup bine zidit, cu Cristos ca și cap, în care fiecare membru acționează în armonie cu întregul. Hrăniți-vă iubirea pentru Cristos prin rugăciunea și ascultarea cuvântului Său; hrăniți-vă cu El prin Euharistie, prin harul Său, pentru a fi constructori ai unității și ai păcii oriunde ați merge.
Acum douăzeci de ani, după lunga iarnă a dictaturii comuniste, comunitățile voastre creștine au început încă o dată să se exprime liber atunci când, datorită evenimentele provocate de demonstrația studențească de la 17 noiembrie 1989, poporul vostru și-a recâștigat libertatea. Dar sunteți conștienți că chiar și astăzi nu este ușor să trăiești Evanghelia și să dai mărturie despre ea. Societatea continuă să sufere de rănile provocate de ideologia atee, fiind adesea sedusă de mentalitatea modernă a consumerismului hedonist în mijlocul unei periculoase crize a valorilor umane și religioase și a unei tendințe în creștere de relativism etic și cultural. În acest context este urgentă nevoie să înnoiți eforturile prin Biserică pentru a întări valorile spirituale și moderne în societatea zilelor noastre. Cunosc faptul că comunitățile voastre sunt deja activ implicate pe câteva fronturi, în special în opera caritabilă, desfășurată sub auspiciile Caritasului. Activitatea voastră pastorală în domeniul educării noilor generații trebuie asumată cu un zel particular. Școlile catolice trebuie să încurajeze respectul pentru persoana umană; trebuie acordată atenție pastorației tinerilor în afara mediului școlii, fără a se nega celelalte grupuri de credincioși. Cristos este pentru toți! Sper sincer că va exista un acord tot mai mare cu celelalte instituții, din sfera publică și din cea privată. Merită să repetăm mereu faptul că Biserica nu caută privilegii, ci doar să poată să lucreze liber în serviciul tuturor, în spiritul Evangheliei.
Dragi frați și surori, fie ca Domnul în bunătatea Sa să vă facă asemenea sării din Evanghelie, sare ce dă savoare vieții, pentru ca să fiți lucrători rodnici în via Domnului. Dragi Episcopi și preoți, este sarcina voastră să lucrați fără încetare pentru binele celor încredințați grijii voastre. Inspirați-vă mereu din imaginea evanghelică a Bunului Păstor, care își cunoaște oile, le cheamă pe nume, le conduce la pășuni sigure și este pregătit să își dea viața pentru ele (cf. Ioan 10,19-19). Dragi persoane consacrate, profesând sfaturile evanghelice voi amintiți primatul pe care fiecare trebuie să îl dea lui Dumnezeu în viața sa. Trăind în comunitate, voi dați mărturie de bogăția care vine din practicarea poruncii iubirii (cf. Ioan 13,34). Prin fidelitatea voastră față de această vocație, voi îi ajutați pe oamenii de astăzi să se lase captivați de Dumnezeu și de Evanghelia Fiului Său (cf. Vita Consacrata, nr. 104). Iar voi, dragi tineri din seminarii și din case de formare, asigurați-vă că dobândiți o solidă pregătire culturală, spirituală și pastorală. În acest An al Preoției, cu care am ales să marcăm comemorarea a 150 de ani de la moartea Parohului din Ars, fie ca voi să învățați din exemplul acestui păstor care s-a dedicat total lui Dumnezeu și îngrijirii sufletelor; el a fost foarte conștient de faptul că slujirea sa, hrănită de rugăciune, constituie calea lui de sfințire.
Dragi frați și surori, cu recunoștință față de Domnul vom marca anul acesta o serie de aniversări: 280 de ani de la canonizarea Sf. Ioan Nepomuk; 80 de ani de la sfințirea Catedralei Sf. Vitus; și 20 de ani de la canonizarea Sf. Agnes de Boemia, eveniment care a vestit țării voastre eliberarea de opresiunea ateistă. Toate acestea sunt motive bune de perseverare pe drumul credinței cu bucurie și entuziasm, bazându-ne pe mijlocirea maternă a Mariei, Maica lui Dumnezeu, și pe toți sfinții voștri patroni. Amin!
Documente pe teme asemănătoare: