Predica Papei la Vesperele celebrate în Sanctuarul din Etzelsbach

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Vesperele celebrate în Sanctuarul din Etzelsbach
23 septembrie 2011

Iubiți frați și surori,

Acum se realizează dorința mea de a vizita Eichsfeld și de a mulțumi, împreună cu voi, Fecioarei Maria aici la Etzelsbach. „Aici, în această iubită vale liniștită” – așa cum spune un cântec al pelerinilor – și „sub teii bătrâni”, Maria ne dă siguranță și forță nouă. În două dictaturi nelegiuite care au încercat să le ia oamenilor credința lor tradițională, oamenii din Eichsfeld erau sigură că găsesc aici, în sanctuarul din Etzelsbach, o ușă deschisă și un loc de pace interioară. Prietenia deosebită cu Maria, prietenie care a crescut din toate acestea, vrem s-o continuăm și cu celebrarea Vesperelor mariane de astăzi.

Atunci când creștinii din toate timpurile și din toate locurile se adresează Mariei, se lasă conduși de certitudinea spontană că Isus nu poate refuza cererile pe care i le prezintă Mama sa; și se sprijină pe încrederea de neclintit că Maria este în același timp și Mama noastră – o Mamă care a experimentat suferința cea mai mare dintre toate, care percepe împreună cu noi toate dificultățile și se gândește în mod matern la depășirea lor. Câte persoane în decursul secolelor au mers în pelerinaj la Maria pentru a găsi în fața imaginii Îndureratei – ca aici la Etzelsbach – consolare și întărire!

Să privim imaginea ei! O femeie de vârstă mijlocie cu pleoapele îngreunate de mult plâns și în același timp privirea uluită îndreptată departe, ca și cum ar medita în inima ei despre tot ceea ce s-a întâmplat. Pe genunchii ei se odihnește trupul fără viață al Fiului; Ea îl strânge cu delicatețe și cu iubire, ca pe un dar prețios. Pe trupul dezbrăcat al Fiului vedem semnele răstignirii. Brațul stâng al Răstignitului cade vertical în jos. Probabil că această sculptură a lui Pietŕ – așa cum se folosea adesea – era la origine situată deasupra unui altar. Astfel Răstignitul face trimitere cu brațul său întins la ceea ce se întâmplă pe altar unde sfânta jertfă împlinită de El este făcută prezentă în Euharistie.

O particularitate a imaginii miraculoase de la Etzelsbach este poziția Răstignitului. În cea mai mare parte a reprezentărilor lui Pietŕ, Isus mort zace cu capul spre stânga. Astfel observatorul poate vedea rana din coasta Răstignitului. În schimb aici la Etzelsbach rana din coastă este ascunsă, pentru că trupul, întocmai, este orientat spre cealaltă parte. Mie mi se pare că în această reprezentare se ascunde o semnificație profundă, care se dezvăluie numai unei contemplații atente: în imaginea miraculoasă de la Etzelsbach inimile lui Isus și a Mamei sale sunt îndreptate una către cealaltă; se apropie una de cealaltă. Își schimbă reciproc iubirea lor. Știm că inima este și organul celei mai delicate sensibilități față de celălalt, precum și organul compasiunii intime. În inima Mariei există spațiu pentru iubirea pe care Fiul său divin vrea s-o dăruiască lumii.

Devoțiunea mariană se concentrează în contemplarea raportului dintre Mamă și Fiul său divin. Credincioșii au găsit mereu aspecte și titluri noi care pot să ne dezvăluie mai bine nouă acest mister, de exemplu imaginea Inimii neprihănite a Mariei ca simbol al unității profunde și fără rezerve cu Cristos în iubire. Nu autorealizarea îndeplinește adevărata dezvoltare a persoanei, lucru care astăzi este propus ca model al vieții moderne, dar care poate cu ușurință să se transforme într-o formă de egoism rafinat. Este mai degrabă atitudinea dăruirii de sine, care se orientează spre inima Mariei și cu asta și spre inima Răscumpărătorului.

„Noi știm că el le îndreaptă toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor care sunt chemați după planul lui” (Rom 8,28): este ceea ce tocmai am auzit în lectură. În Maria, Dumnezeu a îndreptat toate spre bine și nu încetează să facă în așa fel încât, prin Maria, binele să se răspândească ulterior în lume. De pe Cruce, de pe tronul harului și al răscumpărării, Isus a dat oamenilor ca Mamă pe propria sa Mamă Maria. În momentul jertfei sale pentru omenire, El o face pe Maria într-un anumit mod mediatoare a fluxului de har care derivă din Cruce. Sub Cruce, Maria devine însoțitoare și ocrotitoare a oamenilor în drumul lor de viață. „În iubirea ei maternă are grijă de frații Fiului său care sunt încă pe cale și amenințați de primejdii și strâmtorări, până ce vor fi duși în Patria fericită” (Lumen gentium, 62). Da, în viață noi trecem prin evenimente alterne, însă Maria mijlocește pentru noi la Fiul său și ne comunică forța iubirii divine.

Încrederea noastră în mijlocirea eficace a Mamei lui Dumnezeu și recunoștința noastră pentru ajutorul experimentat mereu din nou poartă în sine într-un fel impulsul de a duce reflecția dincolo de necesitățile momentului. Ce vrea să ne spună cu adevărat Maria atunci când ne salvează de pericol? Vrea să ne ajute să înțelegem lărgimea și profunzimea vocației noastre creștine. Cu delicatețe maternă vrea să ne facă să înțelegem că toată viața noastră trebuie să fie un răspuns la iubirea bogată în milostivire a Dumnezeului nostru. Ca și cum ne-ar spune: înțelege că Dumnezeu, care este izvorul oricărui bine și nu vrea nimic altceva decât fericirea ta, are dreptul de a cere de la tine o viață care să se abandoneze fără rezerve și cu bucurie voinței sale și să se străduiască pentru ca și alții să facă la fel. „Unde este Dumnezeu acolo este viitor”. De fapt: unde lăsăm ca iubirea lui Dumnezeu să acționeze total asupra vieții noastre, acolo este deschis cerul. Acolo este posibil să plăsmuim prezentul așa încât să corespundă tot mai mult cu Vestea Bună a Domnului nostru Isus Cristos. Acolo lucrurile mici din viața zilnică au sensul lor și acolo marile probleme își găsesc soluția lor. Amin.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 23.09.2011
Publicarea pe acest sit: 23.09.2011
Etichete: , , ,

Comentariile sunt închise.